Cu toate acestea, în ciuda oricărui inconvenient, sunt hotărât să nu mă las. Am dat din nou un test să văd până unde mi-a scăzut capacitatea, şi voi continua de acolo. Bineinţeles, nu mai sunt exact unde eram sau aş fi vrut să rămân, dar nici începător nu mai sunt.

Unii mi-au sugerat că programul nu e cel mai indicat. Nici la siluetă nu ajută cine ştie cât. S-ar putea să mă ajute măcar să-mi păstrez condiţia, dar nu am cine ştie ce speranţe, ţinând cont de portofel şi alimentele de pe piaţă. Ceea ce am urmărit e dorinţa de a merge până la capăt, de a-mi întări voinţa în ceea ce mi-am propus, să perseverez până ajung la o sută de flotări. Ştiu că pot, şi o să-mi demonstrez asta.

(aşadar, continuare:)

Test 5 (19 ian): 20 flotări

Saptamana 10 (week 3, col 1)
28ian: 10+12+7+7+20 [9+11];
30ian: 10+12+8+8+20 [12+8];
1feb: 11+13+9+9+22 [13+9];

Saptamana 11 (week 4, col 1)
3feb: 12+14+11+10+20 [16+4];
5feb: 14+16+12+12+28 [18+10];
8feb: 16+18+13+13+22 [20+2];

Test 6 (11 feb): 30 flotări

Săptămâna 12 (week 4, col 1)
13feb: 12+14+11+10+25 [16+9];
15feb: 14+16+12+12+30 [18+12];
20feb: 16+18+13+13+25 [20+5];

…

Si trenul poate alege daca sa mearga inainte sau inapoi, daca sa stea pe loc doar fluierand in gara (ca-n codru) sau sa fie util. Sa mearga gol sau incarcat cu pasageri sau marfa. Doar pe şine. Cand si-a depasit conditia crezand ca poate zbura ca avionul, am putea numi asta “deraiere”, dar in nici un caz “vointa libera”. Cand iti incalci propriile legi, stabilite de altcineva mai mare decat tine, care te-a proiectat, ti se infunda; in nici un caz nu descoperi libertatea, sau noi coordonate transcedentale. Dar asta nu inseamna ca trenul e doar un robotel: priviti aici cata libertate de miscare are!!

Miriam, fetita noastra, are obiceiul de a rupe bucatele din mocheta din balcon si de a le baga in gura. Are vointa, dar nu are voie sa faca asta. Asa ca, fara sa ma consult cu ea, sa-i cer permisiunea sau sa elaboram legi acceptate democratic, oricat s-ar zbate, lupt cu ea pana ii scot din gura corpurile straine. Legea dragostei parintesti nu se supune liberului ei arbitru, ci i-l limiteaza.

Poate imi veti spune ca actionez asa doar pentru ca e mica si inconstienta de actiunile ei. Dar la orice varsta te-ai afla, care e raportul informatiilor pe care le detii fata de cele pe care nu le poti accesa? Ba dimpotriva, cu cat cunosti si poti sa faci mai multe, cu atat iti dai seama de imensitatea lucrurilor pe care nu le stii sau nu le poti face!

Si ca sa inchei cu un alt exemplu practic, Miriam s-a inecat odata cu ‘una bucata fulg de porumb’. Incepuse sa se inroseasca la fata. Voi in locul meu ce-ati fi facut? I-ati fi respectat dreptul de suporta consecintele liberei ei vointe?