Ma trece un fior rece pe spate de cate ori aud, tot mai des, expresia asta.

“Mai bine imi las copiii sa fumeze sub ochii mei, decat sa fumeze la coltul scolii cu toti depravatii”, de parca asistandu-mi fiul fumand, ii garantez o treapta in plus pe scara societatii.

“Mai bine ii dau eu sa bea de la mine din halba, decat sa bea pe furis prin crasme si vine acasa clanţă”. Iarasi, de ce sa il initieze altul pe drumul catre distrugerea celulelor nervoase. Mai bine sa o fac eu cu mana mea, ca o fac mai bine. Incet si sigur.

“Mai bine sa se legalizeze drogurile usoare. Mai bine sa-mi vad pustiul meu drag drogandu-se “usor”, decat sa ajunga dependent de altele mai periculoase”. Pai atunci, eu zic sa-i pui si in supa, impreuna cu sarea si piperul, dupa gust.

“Mai bine sa legalizam prostitutia. Mai bine sa-mi vad fiica prostituandu-se intr-un bordel de lux, decat sa ajunga pe mana interlopilor si eventual vanduta”. E o treaba si asta.

“Mai bine sa-mi vad copilul cum isi taie venele si moare incet, decat intr-un tragic accident de masina imprastiat pe tot caldaramul”. Asa gandesc parintii unor emoizi, rockeri dubiosi sau satanisti declarati.

Stiu ca par uneori dramatic, dar nu stiu daca sunt mai dramatic decat cei care nu doar scriu pe un amarat de blog despre asta, ci traiesc astfel de realitati covarsitoare zi de zi. Come on, nu ma acuzati. Ca doar aveti televizor/internet acasa.

Din teama de a ne confrunta/educa copiii atunci cand au apucaturi bizare, nu doar ca devenim imuni la suferinta ce se intinde in lume, dar noi insine alegem sa traim filme horror sub ochii nostri. Filme in care proprii nostri copii sunt personajele principale.

Generatia careia i-o incredintez pe fiica mea ma ingrozeste. Uneori ma intreb daca eu i-as putea face faţă. Ce pot sa fac, inca de pe acum, e sa investesc in ea alte valori, altele decat pseudovalorile vehiculate de intelepciunea cancerigena a societatii.

Prefer sa o invat eu de pe acum in familie ce inseamna dragostea, pentru a nu crede definitia pe care i-o da un huligan ce abia-si mai stapaneste hormonii in pantaloni.

Prefer sa ii ofer eu o educatie despre puritate si frumusetea sexului ca dar primit prin creatie, decat sa invete in cabinele de WC ale scolii de la vreo colega violata.

Prefer sa lupt pentru o viata libera de vicii si dependente nocive ca exemplu pentru ea, decat sa aspire la libertatea promisa de noptile pierdute prin paturile tuturor colegilor de la facultate sau libertatea drogurilor din cluburi dubioase.

Mai bine sub ochii mei. Depinde de ochii tai, cum vad ei lumea. Eu asa o vad:

Declar aceasta expresie ca fiind mai urata decat cea mai urata injuratura posibila. Ma simt prea incult, analfabet si cu vocabularul prea sarac pentru a putea reda in cuvinte cat de mult ma intriga expresia asta.

Un barbat ratat e ca o rana supuranda, o casa prabusita, un baraj de apa rupt, un peşte pe uscat, un vultur cu aripile taiate, un leu cu a lui coama rasa, un oras nelocuit, o vaduva fara copii, un copil fara tata, o floare urata, un cactus fara tepi, un spin fara flori.

Prin definitie (pentru cine o mai cunoaste…) un barbat ar trebui sa fie un stalp, un reper, un ajutor, o calauza, sa dea speranta si incredere, o sursa de dragoste, intelegere, sa insufle curaj. V-ati intrebat vreodata de ce expresiile “a incuraja” si “a imbarbata” sunt sinonime? A “infemeia” nu exista. Dar barbatii pot (cand isi vor descoperi potentialul acesta) sa insufle curaj si sa-si imbarbateze sotiile, copiii si societatea.

Nu doar sa se tina de cuvant (desi aceasta este o calitate pe cale de disparitie), ba chiar sa nu se codeasca in a face promisiuni. “Decat sa fac o promisiune si sa nu ma tin de ea, mai bine nu promit” este o expresie pe care o aud des la barbatii ratati. Ei nu inteleg ca e firesc sa te tii de cuvant, dar ce asteapta lumea asta de la barbati e sa inceapa sa ia initiativa, sa faca asigurari in care familia si societatea sa creada, sa faca promisiuni credibile.

Sa fie testati, incercati in viata si plini de cicatrici, nu cu degetele galbene de la tutun. Sa aiba o privire care sa inspire indrazneala de a cuceri noi orizonturi, nu tupeul prost al unui betiv cu ochii bulbucati de bautura. Destul miros garile si colturile blocurilor a pisat si bere. E trista imaginea unei femei beate, aceasta vorbeste despre un sot doar pe certificatul de casatorie; dar imaginea unui barbat beat e cea mai greu de suportat in lumea in care traiesc – reprezinta pe buna dreptate argumentul dificil al lui Darwin!

Oricum, multi barbati deja nu-si mai dau semnatura pe un certificat de casatorie. Ei nu-si pot purta singuri de grija, inca isi mai viziteaza mama la fiecare saptamana pentru ca au frigiderul gol; cum ar putea sa poarte de grija unei femei, sa si-o faca sotie,  si sa o faca mama pentru copiii lui?! Mi s-a intors stomacul pe dos cand am auzit o proaspata mamica la maternitate, la declararea copilului, spunandu-i “boyfriend”-ului ei: “N-ai fost in stare pana acum sa ma iei de sotie…”! Cum ai putea sa nu simti durerea din vocea ei? Desi el era prezent acolo, copilul lui va avea pentru tot restul vietii o liniuta pe certificatul de nastere in dreptul numelui tatalui. Un copil fara tata. Un copil din flori. Din florile aduse inutil si cu un zambet tamp la maternitate.

Barbatii adevarati sunt monumente ale naturii, sunt pe cale de disparitie. Presa si femeile deopotriva ii cauta si nu stiu unde sa-i gaseasca, pentru ca cei mai multi stau ascunsi in pesterile primitive ale propriului lor egoism. Sunt consumatoristi, nu productivi. Purtatorii de cravata din politica romaneasca reprezinta cel mai jalnic peisaj macabru al unor “marete umbre” de barbati care au existat candva in fruntea unor bravi romani. De aia “Desteapta-te romane” se adreseaza barbatilor, iar nu femeilor. Ele vor suferi in asteptarea indoielnica a unei generatii de barbati.

Noi vrem pamant. Acum avem. Vrem si barbati sa-l stapaneasca.

© 2012 KiriPedia Suffusion theme by Sayontan Sinha