N-a fost asa dintotdeauna. E ultima-i metamorfoza, nefericita din nefericire. Nu ca am fi mai buni. Mi-aduc aminte de vorba unuia: “Traim intr-o tara cu 22 milioane de bolunzi. Bine doar ca ne apuca pe rand, iar nu pe toti odata”.
Am vazut-o aruncandu-si tocurile ferestrelor… pe geam. Nu-i sunt vecin dintotdeauna, dar am auzit ca a dat foc la ce nu i-a mai trebuit prin casa… in mijlocul casei. Acum usa ei e precum bolovanul la gura pesterei: il iei in spate si il pui deoparte pentru a intra sau iesi.
Cand “bolovanul” e dat la o parte, poti vedea garsoniera goala, mobilata doar cu o saltea pe care ‘şăde’ frumos aranjata o patura, ca la hotel, mereu in aceeasi pozitie, de nici nu zici ca doarme-n patul ala.
Nu si-a mai platit darile la intretinere de prin ’92. De atunci a reusit performanta unei datorii de aproape 10.000 ron, din care aproape jumatate sunt penalizari de neplata ‘la timp’ – si a trecut mai mult de un deceniu…
De ceva vreme, asociatia i-a pus piciorul in prag. Doar la figurat posibil, pentru ca in toata garsoniera ei nu gasesti ‘picior de prag’. Ma joc cu vorbele.. asa cum ea se joaca, cu nervii celor din conducerea asociatiei. Au castigat procesul si in curand va fi evacuata pentru a-si castiga banii din vanzarea garsonierei pe un pret de nimic.
In spatele blocului mai stau doi boschetari, fosti proprietari in blocul vecin. Unde-si va gasi nebuna culcus? A mai lasat Piedone un maidanez fara culcus de cand i-a invadat teritoriul, transformandu-l in parc, iar acum cainele nu se mai da plecat, si da tarcoale neavand cui sa reclame ca i-a fost furat presul de sub picioare. Dar sufletul nebunei, pe unde va mai bantui pana-si va gasi odihna cea de veci?
Am ignorat-o pana acum, in felul in care traversa strada pe diagonala, parca anume ocolind zebra. Si e putin spus ignorata, la supararea ce mi-a pricinuit-o vorbind urat si rastindu-se la sotia mea, care i-a prins frica. Dar ultima veste m-a facut sa-mi fie mai mila de ea decat de mine. Prin sentinta judecatoreasca, ii este pusa la propreala si o buna parte din pensie, din banii de mancare, din banii ei..
E adevarat ca nu i-a dat la timp la intretinere, si-acum ii sunt luati. Unii nu se pun cu nebunii. Iar cei care se pun, le smulg si painea de la gura. M-a incercat un sentiment atat de dureros, vazand cum sistemul o urmareste si se tine de ea ca umbra, pana-si va redobandi banii inghetati in datorii, chiar daca asta inseamna nu doar aruncatul in strada, ci si painea luata de la gura.
Nu pot eu sa condamn pe nimeni, si nu-i, oricum, o treaba prea placuta. Doar plang si eu pe cei ce nu mai sunt intregi la minte, si nici sa-si planga viata nu mai au putere si minte sa o faca.
