5Alegerea numelui pentru cea de-a doua fetiţă a noastră are în spate o întreagă poveste. Poate părea una banală pentru unii, dar e drăguţă pentru noi şi pentru prietenii noştri care au vrut să o afle. Redau pe scurt povestea cu pricina.

Dacă în alegerea numelui pentru prima noastră fiică am depus o căutare frenetică, pentru cea de-a doua deja ştiam ce şanse avem de a pierde mult timp pe site-urile cu nume pentru bebeluşi. Deşi la un moment dat aveam deja o opţiune, simţeam că nu ne vom opri aici în căutările noastre.

Chiar în noaptea de dinaintea internării în maternitate, discutând cu soţia, ne-am întors la una din opţiunile iniţiale în privinţa numelui. Atunci am ştiut, în sfârşit, că numele ei va fi Betina.

Dincolo de frumuseţea şi melodicitatea numelui, îmi dorisem dintotdeauna o fetiţă pe care să o pot alinta Betty. Numele acesta îmi aducea aminte de Elisabeth Elliot, soţia lui Jim Elliot. Nu doar că Jim a fost modelul meu de dedicare în slujire ca misionar, dar am învăţat multe din seriozitatea şi frumuseţea relaţiei lor în aşteptarea căsătoriei.

Jim moare ucis de tribul Auca în încercarea lui de a le duce Vestea Bună. Reuşita lui a fost una postmortem, sau poate chiar prin moartea şi sacrificiul lui. Elisabeth continuă lucrarea lui, iar mai târziu publică primul volum prin care descrie umanitatea şi viaţa plină de pasiune a lui Jim în ascultare de Dumnezeu şi în formarea lui ca misionar: “Shadow of the Allmighty”.

Urmează alte câteva cărţi, printre care şi “Pasiune şi puritate“, o carte care te răscoleşte prin standardul înalt pe care şi l-au impus în aşteptarea lor de nu mai puţin de cinci ani până la căsătorie. O aşteptare reciproc acceptată şi prelungită datorită priorităţii pe care au acordat-o slujirii speciale la care au înţeles că sunt chemaţi. Acolo, pe paginile cărţii, găseşti pasiune şi puritate atât în principiile prezentate, cât şi în destăinuirea unor fragmente din corespondenţa lor, în care autoarea se semnează simplu: Betty.

===

*Betina noastră s-a născut într-o zi de joi la ora 13, având 3,240 kg si 49 cm, pe data de 21 ianuarie 2010. A obţinut nota 10 la naştere, iar mămica ei..  o  operaţie cezariană.

Mi-aduc aminte de răspunsul pe care mi l-a dat un copil de câţiva anişori, atunci când l-am întrebat cum îl cheamă. Fixându-mă cu privirea, intimidat cumva de străinul din faţa sa şi căutând parcă să se apere, îmi răspunse: “Sunt a’ lu’ mama!!!”

Sunt momente în viaţa noastră aşa de dificile încât ajungem, spunem noi, nici să nu mai ştim cum ne cheamă. Lucrul cel mai important în acele momente, cred eu, este să ne amintim măcar cui aparţinem. De fapt, asta ar fi suficient. Dacă am învăţat această lecţie de la un copil, ştiu bine că nu o voi uita toata viaţa.

Plăsmuit cu grijă de un Creator priceput, am apărut neştiutor pe un pământ străin să fiu lumină. Locu-mi de baştină nu are o foarte mare importanţă în istorie, decât aceea poate, aşa cum se-ndură Bacovia să şi-o amintească, aceea că “ciubota lui Ştefan cel Mare a trecut pe-acolo”. Mda. Acolo m-am nascut eu, pe langa Podul Inalt, unde turcii au fost învişi în deplasare…

(ar fi trebuit un va urma, dar vezi aici continuarea)

© 2012 KiriPedia Suffusion theme by Sayontan Sinha