Privesti zilnic in oglinda, si acesta e un lucru bun, e chiar indicat. Poate ca te privesti chiar de mai multe ori pe zi, si lucrul asta e bun, daca nu cumva chiar exagerezi… Totusi, de ce privesti atat de des in oglinda, cand stii bine ca vei vedea mereu acelasi chip, si niciodata pe al altuia? Ca om, esti supus transformarilor, si chiar daca de obicei acestea sunt aproape nesemnificative pe chipul tau, simti nevoia sa fii la curent cu “ce mai e nou” la tine insuti.

Hai sa-ti spun acum un lucru care sper sa nu te surprinda prea mult. Nu doar tu te inspectezi atat de des… este cineva care o face de mult mai multe ori decat tine si chiar cu mult mai profund, si nu vorbesc aici de SRI sau CIA! Oridecateori citesti Psalmul 139, nu poti sa nu zabovesti putin asupra lui pentru ca, poate mai mult decat in alte parti din Scriptura, afli cateva lucruri din partea lui Dumnezeu despre tine insuti. Tu esti descris acolo. Despre tine e vorba!

Citind cu atentie acest text al Scripturii, nu poti sa nu te miri cum de poate fi Dumnezeu atat de indiscret. Te cerceteaza indeaproape intr-un mod atat de suparator, incat e neobosit de ceea ce face chiar si atunci cand tu te asezi putin sa-ti tragi sufletul in truda ta pe pamant. Stie fiecare loc pe care il cutreieri si, de parca I s-ar parea asa de nostim, iti scotoceste prin camara gandurilor intr-atat de mult incat e-n stare chiar sa-ti ia fiecare vorba din gura – El cunoaste toate cuvintele pe care tu vrei sa le rostesti! Stie de fiecare data ce vrei sa spui inainte chiar ca tu sa deschizi gura. Nu e obositor lucrul acesta? Atunci, la ce bun sa mai deschizi gura?

Afli ca esti cuprins de El din toate partile ca intr-o camasa de forta si daca vrei sa evadezi nu gasesti un loc pe fata pamantului in care sa poti scapa de prezenta ce te urmareste intr-un mod atat de insistent: nici in cer, nici in mormant, nici la marginea marii si nici in intuneric macar! Si asta nu e nimic. Ce e cel mai tare acum urmeaza: pe cand tu inca nici macar nu aveai ochii formati, El deja te scana si stia acneea care iti va aparea pe fata la varsta adolescentei! Da, ai inteles bine, nici in pantecul mamei tale nu ai scapat de Dumnezeu, pentru ca si acolo El isi gasea placerea sa te vada cum iei forma ca o mogaldeata de om! Inadmisibil!!!

De fapt, cred ca de aici vine si interesul Lui in a nu te scapa din ochi nici o clipa, si te rog sa te pregatesti pentru ce vei afla acum: secretul este ca Dumnezeu nu doar asista curios la modul in care tu te pregateai pentru viata extrauterina, ci… tocmai El era acela care te modela! Si El e Singurul care detine Manualul tau de Instructiuni!!! Intelegi acum de ce nu poti scapa nici macar o clipa de El? Si de ce te cunoaste mai bine decat te vezi tu in oglinda?

Acum, nu iti mai ramane decat una din doua posiblitati: ori sa continui sa fugi ca bezmeticul de o prezenta ciudata de care nu vei putea scapa niciodata pentru ca te va urmari chiar dincolo de viata acesta, ori sa te lasi pagubas si… mai degraba soliciti Manualul de Instructiuni. Daca tot pretinde ca te cunoaste atat de bine pentru ca te-a modelat cu mana Lui, si daca are un plan perfect pentru viata ta, intelept ar fi sa nu-ti mai consumi viata incercand sa speculezi orice modalitate de a-L evita. Intr-o zi te vei intalni cu El, fata in fata. Pentru ca ai fost luat din El.

La ce bun sa traiesti o viata de continua rebeliune, cand poti trai o viata abundenta?… Dumnezeu niciodata nu are un plan B, pentru ca nu are nevoie – Planul lui pentru tine este perfect. Traieste viata pentru care ai fost creat si bucura-te de ea!

Mi-aduc aminte de răspunsul pe care mi l-a dat un copil de câţiva anişori, atunci când l-am întrebat cum îl cheamă. Fixându-mă cu privirea, intimidat cumva de străinul din faţa sa şi căutând parcă să se apere, îmi răspunse: “Sunt a’ lu’ mama!!!”

Sunt momente în viaţa noastră aşa de dificile încât ajungem, spunem noi, nici să nu mai ştim cum ne cheamă. Lucrul cel mai important în acele momente, cred eu, este să ne amintim măcar cui aparţinem. De fapt, asta ar fi suficient. Dacă am învăţat această lecţie de la un copil, ştiu bine că nu o voi uita toata viaţa.

Plăsmuit cu grijă de un Creator priceput, am apărut neştiutor pe un pământ străin să fiu lumină. Locu-mi de baştină nu are o foarte mare importanţă în istorie, decât aceea poate, aşa cum se-ndură Bacovia să şi-o amintească, aceea că “ciubota lui Ştefan cel Mare a trecut pe-acolo”. Mda. Acolo m-am nascut eu, pe langa Podul Inalt, unde turcii au fost învişi în deplasare…

(ar fi trebuit un va urma, dar vezi aici continuarea)

© 2012 KiriPedia Suffusion theme by Sayontan Sinha