KiriPedia

Îmi plac oamenii, şi îmi plac poveştile lor. Eu sunt doar unul dintre ei, ca mine – mii si sute sunt! Îmi place oamenii să-i întâlnesc şi să pierd timpul câştigându-l, poveşti s-ascult, şi ei pe ale mele.

Nu vreau sa concurez cu-a nimănui poveste – nu e nevoie. Ei pot fi fericiţi acolo unde sunt, iar eu – din toate câte ştiu poveşti, povestea vieţii mele e tot cea mai frumoasă. Şi dacă am prilejul, cu patos povesti-o-voi întotdeauna, şi cu plăcere. Sunt mulţumit, da, mulţumit de-a vieţii mele rime!

De ce sărac, acum? Aş vrea mereu să-mi pot aduce aminte ca sunt sărac, si sa-mi convină asta de minune. Că sunt sărac, că n-am nimic, şi când nu ai nimic la ce să porţi de grijă, trăieşti mai liber, mai voios, mai plin de viaţă, mai ferice. Doar singur Unul e bogat, ceilalţi doar se prefac a fi.

Mă bucur mult de starea-mi ce-am descoperit-o, eliberat de truda unor eronate aparenţe. Mândria si-aroganta în spatele-mi să fie, iar sărăcia de simplitate-mi va aduce-aminte. M-a sfătuit cu greutate, el, bătrânul: să nu te părăsească niciodată “al sărăciei spirit”!

Cum mă descurc cu sărăcia? Binisor, destul de bine. Şi asta mai ales de când, din întâmplare pentru mine (si-o întâmplare fericita!) dar cu premeditare pentru El, singur Avutul (şi-mbogăţind pe toţi), m-a întâlnit. M-a-mbogăţit El şi pe mine? Şi da, şi nu, căci pot găsi la El de toate, dar le păstrează El ca să le pot avea oricând. Mi-e mai uşor să nu le târâi după mine, n-ar fi decât o greutate zborului sufletului meu, căci tot El liber m-a creat să fiu, să pot zbura.