familie » KiriPedia

Aniversăm plătind facturile

Feb 212010

De când am abonament de 400 de minute nu ştiu să fi trecut pe costuri suplimentare, şi aşa ar fi şi normal. Însă nu mi-a venit să cred, luna trecută, când am văzut că am epuizat toate minutele din abonament şi am intrat la costuri suplimentare.

Să vezi ce uimire, nervi şi nerăbdare de a mă lua de furnizorii serviciului de telefonie mobilă. Am auzit eu că mai obişnuiesc să umfle facturile clienţilor, dar nu mie, da? Am preferat să fierb în suc propriu gândind cum să le-o coc mai bine atunci când o să am factura în faţă, negru pe alb!

A venit şi momentul adevărului. Când priveşte soţia factura, îmi sugerează şi ea că ar trebui să o las mai moale cu discuţiile la telefon: numai într-o zi efectuasem nu mai puţin de 42 de apeluri telefonice, adică 98 de minute. Un sfert din minutele alocate lunar, consumate într-o singură zi ? ! ? ! !

Ce bine că după momentul adevărului a urmat şi momentul înţelepciunii: tot soţia mă calmează atunci când observă că ziua cu pricina nu era alta decât… ziua de naştere a Betinei !!! M-am pus pe un râs..

Aşadar, astăzi sărbătorim o lună de când densitatea populaţiei din locuinţa noastră a crescut vertiginos, familia noastră înregistrând o eficientă creştere numerică de 33%! Şi cum sărbătorim? Prin achitarea facturii..

De curiozitate, dacă vreţi să ştiţi, din cele 98 de minute consumate, 62 au fost doar cu Simona. Stând pe hol şi neavând voie să intru, ca atunci când am asistat la naşterea lui Miriam, vă închipuiţi cum fierbeam de nerăbdare pe holurile maternităţii. Plus alte drumuri pentru cumpărăturile necesare Simonei, comenzi telefonice care trebuiau onorate în timp util.

Nu am sunat multă lume pentru vestea cea mare, am considerat că e timp suficient şi pentru asta. M-am concentrat atunci doar la strictul necesar: am sunat-o pe mama mea, pentru că e mama mea, dar şi pentru că stătea acasă cu Miriam şi voiam să ştiu dacă e totul în regulă. Apoi, am mai sunat la mama Simonei, normal că voia să ştie cum decurg lucrurile. Am mai sunat la tatăl meu, aşa, ca un schimb de experienţă cu cel care la rândul lui mi-e tată. Am mai vorbit la telefon cu Ana Voiculescu, care este implicată în lucrarea cu femeile din biserica pe care o păstoresc, şi de asemenea am mai vorbit cu Tabita, sora mea, care ne-a ajutat cu alte servicii. Mulţumim!

Astea au fost doar apelurile telefonice efectuate de ziua Betinei, însă au fost mulţi alături de noi care ne-au împărtăşit bucuria în fel şi chip. Mulţumim tuturor, iar acum, lăsaţi-mă să plătesc factura online şi mai stăm de vorbă. Bineînţeles, voi răspunde în curând curiozităţii neostoite din partea multor prieteni: “Şi? Miriam cum a reacţionat la vederea bebeluşului?” Gata, la revedere, că deja mă ţineţi de vorbă :)

Ce frumoasă ar arăta România şi oamenii ei!

Bible Puzzle, Crestinism aplicat, Spirit No Responses »

Feb 122010

Se duce aşa o luptă împotriva credinţei în Dumnezeu, în timp ce, culmea, deschiderea spre misticismul oriental e tot mai mare; în ideea că oamenii nu exclud divinul şi supranaturalul din vieţile lor. Şi nu e o luptă împotriva religiei creştine, ci tocmai aceasta, împreună cu religia evoluţionistă, ambele chipurile predate în şcoli spre o şi mai mare confuzie, nu au nimic de-a face cu o relaţionare personală cu Dumnezeu.

De cele mai multe ori creştinismul este văzut ca un cod de reguli sau principii, numai bune de păstrat pentru preoţi sau călugării din mănăstiri, oricum consideraţi de lume încuiaţi la propriu sau şi la figurat (în mod intenţionat v-am lăsat pe voi să puneţi o virgulă în ultima propoziţie).

Dacă credinţa într-un Dumnezeu personal ar fi la fel de bine înţeleasă precum normalitatea posesiei unei cărţi personale de identitate, atunci L-am scoate pe Dumnezeu din clădirea bisericii de unde L-am ferecat şi l-am lua cu noi în familie, la serviciu, la şcoală, sau între vecinii noştri, L-am manifesta în toate relaţiile noastre. Şi sfinţii nu ar mai fi pictaţi pe pereţi şi în icoane, după ce mor, ci ar fi produsul final al unor concetăţeni care ar mişuna, plini de Dumnezeu în relaţiile lor.

Tăcerea apăsătoare a întunericului din bolta unei clădiri de biserică, ochii ficşi lipsiţi de viaţă ai unui cristos care te priveşte morbid dintr-un cadru de argint, străjuit de sfinţi cu figuri inumane după concepţia stereotipă a vreunui pictor “bisericesc”, toate acestea ne-au ajutat să înţelegem că devii încuiat la minte dacă încerci să asimilezi o credinţă încuiată în strana bisericii.

Eşti creştin atâta timp cât calci pragul bisericii, iar când ieşi, afară eşti propriul tău dumnezeu, pentru că “nimeni nu-mi spune mie ce să fac şi cum să-mi trăiesc viaţa”. Ei bine, nu-i aşa. Redau mai jos doar un text al Bibliei, lăsându-vă pe voi să concluzionaţi cum ar arăta România trăită după astfel de principii; dacă am mai avea motive să acuzăm corupţia din ţară, dar fiind, bineînţeles, şi noi înşine, integri.

1 Să nu răspândiţi minciuni. Să nu te alături celui rău pentru a fi un martor mincinos. 2 Să nu te iei după mulţime, când aceasta săvârşeşte răul; când depui mărturie la judecată, să nu treci de partea celor mulţi ca să perverteşti dreptatea 3 şi nici să nu-l favorizezi pe cel sărac la judecată. 4 Dacă întâlneşti boul sau măgarul rătăcit al duşmanului tău, să i-l duci înapoi. 5 Dacă vezi măgarul celui ce te urăşte căzut sub povară, să nu-l laşi acolo, ci să-l ajuţi să o ia de pe el. 6 Să nu calci în picioare dreptatea săracului la judecată. 7 Păzeşte-te de sentinţe greşite şi nu-l ucide pe cel nevinovat sau pe cel drept, căci Eu oricum nu-l voi considera drept pe cel vinovat. 8 Să nu iei mită, pentru că mita orbeşte pe cei ce văd şi suceşte cuvintele celor drepţi. 9 Să nu-l asupreşti pe străin, căci voi înţelegeţi starea străinului, deoarece şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. 10 Timp de şase ani să semeni pământul şi să-i aduni rodul, 11 dar în al şaptelea an să-l laşi să se odihnească nesemănat, pentru ca săracul din poporul tău să poată mânca, iar ceea ce mai rămâne să fie mâncat de animalele sălbatice. Să faci la fel cu via şi cu măslinii. 12 Şase zile să lucrezi, iar în a şaptea zi să te odihneşti, pentru ca astfel şi boul, şi măgarul tău să se poată odihni, precum şi sclavul născut în casa ta, şi străinul. 13 Să păzeşti tot ceea ce ţi-am spus. Să nu invoci numele altor dumnezei: numele lor să nu fie auzite pe buzele tale.

Cum am ratat o îmbrăţişare gratuită

Funny, Portrete 11 Responses »

Feb 032010

S-a întâmplat aseară, în timp ce mă întorceam acasă după nişte întâlniri pe care le-am avut la birouaşul bisericii. Pentru că eram plecat de mai bine de opt ore de-acasă, eram obosit, iar gândul îmi zbura aiurea, la nimic, sau cel mult la faptul că, în sfârşit, în curând voi fi din nou acasă, cu familia.

La un moment dat, aproape mă trezesc îmbrăţişat de o tanti care venea cu braţele deschise spre mine, zambind toată. Măi să fie, mă gândesc, cum să-i strici bucuria femeii. Mai ales că, rareori ţi se întâmplă să pleci de la serviciu şi şeful sau altcineva să îşi ia rămas bun de la tine mulţumindu-ţi cu o sinceră îmbrăţişare zdravănă pentru activitatea de peste zi.

Când aproape să mă ia în braţe, la un pas de mine, îşi dă seama cu pudoare că nu eram nepotul ei, cu care, chipurile, semănam aşa de bine! S-a purtat ca o adevărată doamnă, cerându-şi mii de scuze, nevenindu-i să creadă că era cât pe ce să îmbrăţişeze un necunoscut. Ne-am despărţit zambind amândoi :)

Eu eram şi mai amuzat, aducându-mi aminte ştiind deja foarte bine că nu e prima dată când sunt confundat cu altcineva. Într-o confuzie anterioară prezenţa mea a invocat amintiri plăcute despre “fostul meu şef! Semănaţi atât de bine cu el!”. I-am răspuns şi eu: “Poate chiar eu sunt acela, şi am venit într-o inspecţie!”.

De obicei, în mediul evanghelic sunt confundat cu pastorul V.I., un cunoscut coleg de breaslă din Arad, sau cu o rudă de-a acestuia. Odată chiar am primit un respect deosebit de la un bărbat care nu-şi mai lua ochii de la mine într-o întâlnire de Capelă la Seminar, iar la sfârşit a venit cu atâta reverenţă să dea mâna cu cel pe care îl bănuia a fi fiul pastorului menţionat mai sus. Oare cine ar putea înţelege pe deplin suferinţa profundă a acestui fan dezamăgit în aşteptarea lui? Mie nu mi-a produs decât fun!

Nu-mi rămânde decât să sper că şi cei care se vor întâlni cu sosiile mele să poată zâmbi aducându-şi aminte de mine.

Zece motive sa fiu presedinte

Funny, Meditatii, Portrete, Society, Taticesti 8 Responses »

Oct 202009

Da, m-am gandit sa ma inscriu in cursa asta, si sa-mi depun candidatura. De fapt, nu cred ca mai e nevoie. Deja sunt presedinte. M-au inspirat motivele lui Florin Puscas de a nu candida la prezidentiale, motiv pentru care conturez, cu toata modestia, cateva motive pentru care merit EU sa fiu presedinte. La mine in familie. Si daca veti considera ca asta ma califica si pentru presedintia tarii, poate ma voi gandi sa cedez insistentelor voastre…

1. Am varsta legala; pot dovedi ca am avut si eu candva la viata mea 18 ani, amu vreo zăce ani.

2. Am invatat sa ma conduc pe mine insumi inainte de a-mi conduce familia ; eram deja de 5 ani plecat de-acasa (la propriu, nu la figurat) cand m-am casatorit.

3. Am intrat in casnicie dupa ce mi-am asigurat spatele cu cel mai tare sponsor extern de imagine, de finante, de spiritualitate si toate celelalte: deja ma imprietenisem cu Dumnezeu, care e mai mult decat un “angel-guard” pentru familia mea.

4. Am deja experienta de cativa ani ca familist, ar fi culmea ca tocmai acum cineva sa indrazneasca sa imi puna la indoiala dreptul meu de a fi presedinte la mine acasa.

5. Am deja urmasi, care imi raman fani loiali pentru tot restul vietii. Multumesc lui Dumnezeu pentru Miriam 1.6 si Bebe 2.0 ce va sa vina in ianuarie 2010.

6. Cu ajutorul sponsorului extern (vezi pct.3) am demonstrat deja ca imi pot conduce familia in conditii destul de vitrege: conduc o masina care nu e a mea, locuiesc intr-o locuinta care nu e a mea, am o familie sanatoasa desi nu sunt medic, am frigider nou si mancare nealterata in el desi nu am cerut nimanui bani, lucrez zilnic pe un computer pe care nu eu l-am cumparat. Cu toate astea, nici unul din toate lucrurile astea si multe altele nu sunt furate sau.. macar cerute! Ma descurc, nu? V-am mai spus, conteaza sa intri cu cine trebuie in casnicie, inainte de a-ti cunoaste partenera.

7. Primesc multe solicitari de a oferi consultanta maritala si premaritala. Datorita sponsorului extern de care tot pomenesc mi-a crescut prestigiul in “tarile vecine”. Deci ma descurc si la relatii diplomatice externe.

8. Atmosfera de bucurie cu care sunt intampinat atunci cand intru pe usa imi da satisfactie pentru postura pe care o detin, nu prin dictatura ci prin dragoste si dedicare (chiar, nici un presedinte de tara nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste:|).

9. Am invatat si am acceptat faptul ca nu sunt corect intotdeauna, recunosc in fata familiei atunci cand am luat decizii ineficiente ba chiar deplasate, imi asum esecurile. Nu ma ascund dupa “nimeni nu e perfect”, ci subliniez ca EU nu sunt perfect. Si totusi sunt presedinte! Da, am demnitatea mea, si daca am curajul sa imi recunosc greselile, nu permit nimanui sa ma caricaturizeze prin ziare. Ca drept urmare, nu-si bate nimeni joc de mine nici la Cronica Carcotasilor, nu sunt nici in Gura Presei, nici pe iutub. Asa da respect!

10. Sotia ma iubeste si ma sustine chiar daca stie ca nu sunt perfect; familia pe care o conduc ma sustine ca presedinte, nu m-au suspendat niciodata, nu imi pun niciodata la indoiala rolul, nu voteaza in fiecare zi daca sa ma asculte sau nu. Sotia intelege ca detine doar rol consultativ (pe care il respect cu placere), lasandu-mi mie dreptul de a lua decizia finala, indiferent daca ideia initiala mi-a apartinut mie sau ei. Imi preia multe din “sarcinile de serviciu” fiindu-mi un ajutor potrivit, numa’ bun, in sarcinile pe care le am de indeplinit. E cea mai tare!

Asadar, la noi in familie s-a instaurat (de la bun inceput!) linistea, pacea si prosperitatea. Nu se pune niciodata problema de alegeri anticipate sau de alt fel de voturi. Exista deja incredere, stie foarte bine fiecare ce are de facut, iar cand apar rateuri, ne sustinem reciproc in reabilitare, cu dragoste, pentru ca ne avem doar pe noi insine, si suntem constienti ca, asa cum ne purtam de grija unii altora, asa o sa ne avem toata viata. Ar mai fi multe de spus, dar va las sa va ganditi la spatele de care aveti nevoie in viata. Nu fiti berbeci. Sunt destui in politica.

Tin si eu cu fra'miu

Portrete 16 Responses »

Jun 242009

Mezinul familiei, ultimul care a mai ramas sa dea bacul; in rest, toti am trecut pe-acolo. Din ce se compune galeria familiei? Doi parinti, patru surori si trei frati (cu el patru, deci opt in total), plus doi cumnati si trei cumnate, si inca un nepot si o nepotica. In total, 17 oameni care fac harmalaie, bat in sticle si zdranganesc tigai cu ce le iese in cale. Un fel de-a zice.

Luni a dat examen la limba romana, proba orala, si a luat o nota mai mare decat mine, si ma mandresc cu el. Ii place informatica pura, si cauta o facultate pe profil, ori in Iasi, ori in Bucuresti. Sper sa-mi vina pe-aici, pe-aproape.

Stiu ca ii placea desenul, nu mai stiu cum e la clape, dar la chitara am impresia ca m-a intrecut demult. Ii place sa programeze, sa gandeasca. Nu ii place matematica, dar e foarte analitic, introspectiv, si asta il ajuta sa fie mai circumspect si o ţâră mai matur decat ceilalti de-o seama cu el.

Astazi, miercuri, da proba la engleza. Asteptam rezultatul mai mult decat rezultatul la campionatele mondiale. Cine tine cu mine, tine si cu el. Va invit la galerie! Let’s make some noise! Succes, Iosife, fiu’ lu’ Chiriluta!

Haz de necaz

Culegeri, Funny 6 Responses »

Feb 272009

Cum să obţii o mărire de salariu

Un angajat intra in biroul sefului si spune suparat:

- Daca nu-mi adaugati 100 euro la salariu, o sa le spun celorlalti ca mi-ati adaugat 200 euro!

Probleme la teatru

Un tip statea la teatru latit pe trei scaune. Vine plasatorul si-l roaga sa se mute. Tipul mormaie, dar nu raspunde nimic. Plasatorul il cheama pe manager. Vine managerul si-i spune:

- Domnule, daca nu va mutati, chem politia sa va scoata afara.

Tipul mormaie din nou, dar nu raspunde nimic, astfel incat managerul cheama politia. Vine politistul si-l intreaba pe tip:
- Domnule, cum va numiti?
- Ion, raspunde acesta.
- Si de unde vii Ioane? intreaba politistul, la care acesta raspunde:
- De la balcon.

Ceartă în familie

Sotia il loveste pe sot. Acesta se ascunde sub pat. Sotia incearca sa-l scoata:
- Iesi!
- Nu ies!
- Iesi!
- Nu ies!
- Iesi!
- Auzi, draga, cine e stapan in casa?! Daca am spus ca nu ies, inseamna ca nu ies!

[Preluate de pe Hotnews]

Vă las acum în compania unei probleme de logica si perspicacitate. Sunt curios cine îmi va da cea mai logică şi inteligibilă explicaţie:

Trei ardeleni ajung la Paris si se cazeaza la un motel. Camera costa 30 de euro, asa ca fiecare scoate din buzunar cate 10 euro, platesc si urca apoi la camera. Peste un sfert de ora receptionerul constata ca a uitat sa le aplice reducerea de sarbatori: camera de fapt costa 25 de euro. Asa ca o cheama pe femeia de serviciu sa le inapoieze 5 euro romanilor. Femeia de serviciu, urcand cu monedele la camera se gandeste: “Cum sa impart exact 5 monede la 3 oameni ?” Asa ca baga in buzunar 2 euro si ii inapoiaza fiecarui roman cate un euro. Sa facem totalul: fiecare roman a dat de fapt cate 9 euro, nu-i asa ? 9 * 3 = 27. Femeia de serviciu are in buzunar 2 euro, corect ? 27 + 2 = 29. Unde a disparut un euro ?!?

KiriPedia