Azi dimineata am fost cu o gasca de amici la o activitate in folosul comunitatii, dupa care am ramas la o cafea. Cum la Tineretului nu prea stiam cafenele, ne-au cazut ochii pe Cafeneaua Politica a PNL-ului. Tare, zicem noi, si ne indreptam intr-acolo, sperand ca daca le promitem votul, ne servesc cu o cafea moca :))
No way, se vedea clar ca nu avem carnete de partid, asa ca ne-au invitat la geam, afara, la o saorma. Nu merci, ca nu-mi mai raman bani sa-mi trimit sotia la controalele periodice de sarcina. Mai era o cafenea peste strada, dar deschidea abia la 9AM. Ce trandavi sunt unii, nu ca noi.. oricum cu ochii inca carpiti de (ne)somn.
Luam un 313 pana la mecul de la Unirii si stam la taclale savurand cafeaua. Eu, baiat mai cuminte, capuccino. Cand ajung acasa o iau ca de obicei pe scari, ca sa-mi impresionez, la urmatoarea vizita, medicul de familie care mereu se leaga de constitutia mea usor generoasa.
Ajuns sus, ma mir ce sunt asa agitat. Doar de la urcat scarile? Pai ieri am urcat si coborat 600 de trepte, nu 80 cat zicea medicul (stau la etajul 10, va dati seama). Sotia imi dezleaga enigma. Eu, habarnist in dintr-astea, nu stiam ca in oras cafelele sunt nitel mai tarisoare decat sunt cele bi-anuale pe care mi le mai face sotia acasa. Si cand ma gandesc la unul dintre amici, care se confesa ca bea un litru de cafea pe zi…