Un tip elegant iese dintr-un magazin select împingînd un coş plin cu şampanie, caviar, mezeluri fine etc.
Cînd să le bage în portbagajul BMW-ului, observă un individ slab, prăpădit, care umbla de colo-colo rupînd ierburi de la marginea drumului.
- Dar ce faci, domnule, acolo?
- Adun iarbă ca să mănînc. Trebuie să duc şi la copii, că nu mai avem nimic.
- Cum aşa?! Păi atunci, uite cartea mea de vizită şi vino să mîncaţi la mine acasă!
- E frumos din partea dumneavoastră, domnule, dar am 8 copii, plus nevasta.
- Şi mai bine! Veniţi cu toată familia!
- Sunteţi foarte generos! Numai că, din copii, unii sunt deja căsătoriţi, au şi ei copii.
- N-are-a face, să vină toţi! La mine acasă iarba e uite-aşa de înaltă, dacă sunteţi mulţi, în 3 ore terminaţi!.

Într-un sat, un preot merge la slujbă. Lângă biserică, vede un măgar mort într-un accident de maşină şi sună imediat la poliţie.
- Sunt preotul satului. Am găsit un măgar mort.
- Şi ce, zice poliţistul ironic, vreţi să-l îngropaţi cu popă?
- Nu, zice preotul, eu doar am anunţat familia.

= = =

Un vânător cedează cicalelilor nevesti-si şi o ia la vânătoare. Acolo îi explică cum se ţine puşca, cum se ţinteşte, cum se apasă pe trăgaci. Îi mai spune, de asemeni, că atunci când a împuşcat un animal să se grăbească la el , ca nu cumva un alt vânator să-şi însuşească trofeul.
După puţin timp aude dinspre nevastă-sa o împuscătură şi vociferari. Porneşte într-acolo şi o vede pe nevastă-sa certânduse zdravăn cu un alt vânător asupra unui leş de animal.
Apropiindu-se, îl aude pe vânător strigând:
- Bine duduie, bine, e-n ordine, ne-am înţeles, cerbul e al dumitale. Dar lasă-mă cel puţin să scot şaua de pe el.

= = =

In strada era o babuta ce vindea seminte la 5000 lei portia. Un tanar ce trecea des pe acolo ii lasa tot timpul 5000 din mila, dar nu-si lua niciodata cosul cu seminte.
Intr-o dimineata, batrana il opreste, vrand sa-i spuna ceva, dar tanarul o intreaba primul:
-Vrei sa ma intrebi de ce nu iau semintele?
-Nuu, nuu. vreau sa-ti spun ca s-a scumpit, e 10.000 acum, maica!

Marti, 13 ianuarie, am participat la prima intalnire pe 2009 a pastorilor evanghelici din Bucuresti. 2009, anul crizei. Cel putin asa l-ar intitula cei mai multi, din diferite medii. Am cules doar cateva ganduri pe care vreau sa le impartasesc cu voi, pentru ca puse laolalta, sa va fie incurajare, asa cum mi-au fost si mie, indreptandu-mi din nou gandul spre Dumnezeu si Cuvantul Sau.

Cristi Şoimaru, pastor la Biserica Internationala, a ales sa intre in 2009 cu ideea fixa ca “Harul bate criza”. Reflectand la criza economica mondiala, Nicolae Vandici, directorul TWR, se intreaba daca anul 2009 “va fi oare si anul unei crize spirituale?”. Nelu Peia, pastorul Bisericii “Lumina Lumii” afirma ca noi suntem chemati la normalitate. Mai mult decat atat, perioadele de criza sunt noi oportunitati. Sunt perioade in care Dumnezeu alege sa clatine lucrurile clatinabile pentru a evidentia lucrurile care nu se clatina. Asadar, putem anticipa surprize placute!

Reprezentand biserica penticostala “Izvorul sperantei”, pastorul Grigore Nicu specifica faptul ca ei si-au propus ca si biserica sa fie o biserica proclamatoare. Avem ce proclama, daca tot pretindem ca vrem sa facem cunoscuta vocea lui Dumnezeu pe pamant, nu? Pastorul Razvan Mihailescu il completeaza, sustinand ca ei, ca si biserica “Raul Vietii”, vor sa declare bunatatea lui Dumnezeu. Una e sa vorbesti despre bunatatea lui Dumnezeu, si alta e sa o declari, sa o anunti, sa o strigi in gura mare!

Introspectiv, Romica Avadanoaiei, pastorul bisericii “Viata noua” ne invita sa ne punem intrebarea: “Ce gandeste Dumnezeu despre mine? Ce gandeste Dumnezeu despre noi?” In felul acesta, m-am intalnit din nou cu grija care m-a urmarit in mare parte pe anul 2008, aceea de a cunoaste gandul lui Dumnezeu cu privire la tot ce se intampla aici jos, pe pamant.

Cornel Boingeanu, pastorul Bisericii Baptiste “Sfanta Treime”, citand un alt coleg de slujire, face un joc de cuvinte in dreptul denumirii bisericii pe care o pastoreste, anuntand ca ei isi propun sa fie “Sfanta Traire” in Bucuresti, cu alte cuvinte, sa fie “o mana intinsa spre lume si un indicator spre Dumnezeu”. Gabi Achim, pastorul Bisericii Crestine dupa Evanghelie din Aviatiei subliniaza importanta trairii si realizarii invierii, nu doar a evenimentului istoric. Ca si crestini evanghelici, Dumnezeu asteapta de la noi sa credem nu doar in faptul ca Hristos a inviat, dar si ca a primit “toata puterea in cer si pe pamant”.

Iata ca, in timp ce mass-media se intrece in a face afirmatii care mai de care mai sumbre, care chiar pot reprezenta intr-o anumita masura realitatea, traim totusi si intr-o alta realitate ignorata de oamenii concentrati pe “aici si acum”. Si e adevarat, lumea cu resursele ei, nu poate emana decat pesimism. Avand in vedere insa Cuvantul lui Dumnezeu, iata ca se poate si sa traiesti plin de optimism cu incredere in ceea ce Dumnezeu poate face, atunci cand omul, tot omul, a clacat din nou.

“Dar aceia din popor,
care vor cunoaste pe Dumnezeul lor,
vor ramane tari si vor face mari ispravi” (Daniel 1.32)

© 2012 KiriPedia Suffusion theme by Sayontan Sinha