O alta parte frumoasa a aventurii de a fi parinte. Noaptea trecuta n-am inchis un ochi.. dormeam doar cu celalalt. La fel si Simona, of course. E dificil sa-ti planga copilul in noapte si sa nu stii ce sa-i mai faci.. apoi toata dimineata,… apoi toata ziua urmatoare… O fi laptele stricat? A venit randul altui dintisor? Vrea schimbata? O fi toata oboseala acumulata deja?..
Iar la un moment dat te gandesti ca, de fapt, eu insumi trebuie sa fiu “schimbat”. Rabdare de parinte. Muta-ti limitele mai incolo, largeste-ti zona de toleranta la stres. Astazi nervii mei atarna pe marginea unei prapastii, si, mai rau, tot de ei ma tin sa nu cad. Sotia? Ea deja face bungee jumping cu ai ei :)
Dar noi te iubim, Miriam!.. Sa ne ierti atunci cand ne fastacim in fata propriilor noastre limite. In fata prapastiei, oricine are rau de inaltime..