Daca aveti copii, faceti tot posibilul sa vi-i cresteti. Cu tot respectul pentru bunici, ca parinti la randul lor pentru noi, ei au avut copii de crescut la timpul lor.
Azi am fost in parc cu Miriam. Momente “de aur”, pe care nu le voi putea uita usor, amintiri la care ma voi intoarce cu drag peste cativa ani cand Miriam poate le va fi uitat.. :D
Am constientizat o extraordinara stare de fapt. Parculetul era plin de copii de diferite varste sub 6-7 ani. Micutii erau in lumea lor, imprietenindu-se, despartindu-se, asociindu-se cu altii, schimband locul de joaca cu un altul si asa mai departe.
Parintii stateau pe margine si supravegheau totul cu atentie. Fiecare cu ochii pe copchilu‘ lui, ca pe butelie. Am simtit ca am ceva in comun cu toti oamenii astia. Nu eram implicati direct in lumea micutilor, dar ei se puteau juca in liniste stiind ca cineva e cu ei acolo
Dar nu am avut nimic in comun cu o tanti cu doi copii. Se vedea clar de la o posta ca nu erau copiii ei. Poate nici nu a avut vreodata copii. Romanca sadea, dar cu fitze de grecoaica, din cat m-am prins si din vorbele care zburau prin copaci. Figuri. Ochelari de soare mari cat China si port-tigaret umplut cu Carpati.
Racnea la bietii copii cum nu facea nici un parinte pe-acolo. Isi pierduse demult respectul fata de cei doi. Fetita arunca cu nisip in ea, iar pe baietel, cand a reusit sa il prinda, i-a tras un sut in MS-DOS de am urat clipa in care Miriam a fost de fata sa vada un asa act de violenta.
O bruta printre copii inocenti si clar, cu parinti iresponsabili. Bona sau bunica nu va poate inlocui pentru nimic in lume. Cresteti-va singuri copiii.
Update 5 august 2009: Ok, calm down, I know! Exista si exceptii, astazi am intalnit una. Si era o strabunica! :))
