Daca accesati acest link, veti gasi cateva informatii despre Peter Rong, un articol care a aparut in ziarul Adevarul de Seara. E un om deosebit, chiar daca smerenia si modestia lui il fac sa fie tacut si nebagat in seama de cei care nu il cunosc. Insa daca ai apucat sa dai mana cu el, nu se poate sa nu iti vorbeasca despre Dumnezeu. Dar nu despre Dumnezeu ca teorie abstracta vehiculata in Romania, ci despre Dumnezeu ca Cel mai bun Prieten.

…

Pledez inca de pe acum pentru cei trei care se vor boteza sa le iertati emotiile, pentru ca tocmai acestea tradeaza o traire personala a evenimentului, si tocmai in asta consta esenta a ceea ce fac: exprimarea unei opinii personale cu privire la perceptia pe care ei o au legat de existenta unei lumi nevazute si care totusi exista, marturisirea faptului ca aceasta lume nu le este straina si nu o pot ignora, si care este locul lui Dumnezeu in toate astea.

Asadar, daca vreti sa vedeti live cu ce se mananca o astfel de sarbatoare intr-o biserica mai putin traditionalista, sau ma rog, intr-o maniera putin diferita de cum ati fost obisnuiti sa vedeti, va astept pe-acolo.

Of course, la intrare sau misunand pe-acolo o sa ma puteti intalni si pe mine, depinde cum ma cunoasteti deja: ca blogger, twitterist, agricultor in FarmVille sau mai stiu eu cum; sau poate dintr-o intalnire precedenta din offline. Deja vreo 6 bloggeri si-au anuntat participarea.

Printre multe cantece “vesele” :) veti avea ocazia sa ascultati pe scurt si ce au de spus cei trei “in apararea lor” pentru ceea ce fac, si deasemenea un scurt mesaj explicativ inspirat din Biblie despre pretinsa parere a lui Dumnezeu despre toate astea. Bineinteles, cei trei o confirma, dar o sa va las pe voi sa va dati cu parerea apoi pe blogurile personale.

Atmosfera va fi foarte relaxata, dar totusi de bun simt, si cred eu ca va merita cu atat mai mult cu cat cei care se vor boteza sunt intelectuali, oameni in toata firea, in ciuda preconceptiei unora ca biserica e doar pentru babe.

PS. Ar fi penibil sa spun ca intrarea este gratuita, ca doar nu-i concert cu Michael Jackson sa platiti bilet, totusi va garantez ca va veti simti liberi sa bantuiti pe-acolo fara sa va aresteze careva, doar sa priviti din umbra.

Duminica 25 octombrie, ora 17.00-19.00

Str. Aleea Lacul Morii, Nr. 3, Sector 6, Bucuresti (a map, soon).

Reper: McDonald’s Virtutii, in spatele Reprezentantei Ford

Linii: 178 sau o statie cu 41 de la metrou Crangasi.

Daca-mi scrieti un mail, va las si un nr de tel.

La varsta adolescentei am inceput sa-mi pun intrebari. Cine sunt? De unde vin? Incotro cu viata asta? De ce m-am nascut intr-o astfel de familie? Se intampla ceva rau daca incetez cu toate ritualurile? Exista Dumnezeu? Daca da, ce treaba am eu cu El? Ce asteptari ar avea El de la mine, si mai ales de ce?

Am cam incetat sa ma rog, despre Biblie am zis mai sus cu ce o inlocuiam, iar la biserica n-aveam incotro, trebuia sa merg cu familia, “ca asa era frumos”. Dar lucrurile astea nu doar ca nu ma ajutau, dar ma impotmoleau parca tot mai mult. Mai ales ma chinuiau mustrari de constiinta cand mai faceam cate o boacana pe-acasa sau cand imi luam profesorii peste picior in fata colegilor: “Corneliu, tu esti crestin!(?!) Tu mergi la biserica, nu esti ca altii, tu citesti Biblia de cand esti mic.. cum e posibil sa te comporti asa! As intelege la altii, dar tu?!..” – madria indusa de religiozitate, intelegeti voi. Lasasem formele si ritualurile in urma mea, dar nu am scapat de constienta ca exista un Dumnezeu de-asupra mea si ca intr-o zi voi da nas in nas cu El, si nu aveam nimic pe care sa ma bazez ca ar fi o intalnire avantajoasa pentru mine.

La o intalnire cu mai multi tineri de teapa mea l-am auzit odata pe unul povestindu-si viata. Am ramas perplex. Zicea ca “L-a intalnit Dumnezeu” si de atunci viata lui nu mai arata la fel. Viata lui de dinaintea “intalnirii” cu Dumnezeu semana atat de mult cu viata mea (!!!), dar partea de dupa era viata pe care mi-as fi dorit-o! Ochii lui straluceau de bucurie, liniste si pasiune in timp ce vorbea. Culmea e ca eu, care meritam o astfel de viata (gandeam eu) pentru cat de religios fusesem, nu o aveam, iar acest nataflet, cica a avut o intalnire de gradul III cu Dumnezeu si avea linistea dupa care tanjeam eu!

Nu am inteles atunci ce inseamna aceasta “intalnire cu Dumnezeu”, probabil si pentru ca o intelegeam din prisma tiparelor si ritualurilor pe care eu le faceam. Ma gandeam ca poate am lasat ceva nefacut, si poate tocmai partea cea mai importanta. Mai tarziu am inteles ca aceasta “intalnire” nu are de-a face cu nimic mistic sau ritualic, ci a fost doar o conexiune pe creier, m-au penetrat adevaruri pe care pana atunci le detineam doar la nivel informational.

Am inteles ca Dumnezeu se gandise la problema mea inainte ca eu sa-mi fi pus acele intrebari legate de sensul vietii, si chiar inainte ca eu sa fac ochi! Am inteles ca Isus a murit pe cruce nu ca muza de inspiratie pentru troitele de la sat si nici pentru “mantuirea neamului” – ci intr-un sens foarte personal, El vrea sa relationeze cu indivizi, nu cu turme: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe Singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (un citat preferat din Biblie).

Citatul care m-a facut sa ma simt vizat direct si personal a fost acela cand, vorbind cu ucenicii Sai inainte de a muri/invia/ridica la cer, Isus le zice “In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri.. ma duc sa va pregatesc un loc, pentru ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi”. Nu s-a intamplat nimic spectaculos in viata mea, cel putin nu pe moment, dar ce am inteles a fost ca sunt special in ochii lui Dumnezeu, ca daca eu nu as ajunge acolo unde merge El sa-mi pregateasca un loc, ei bine, locul meu ar ramane gol, si n-am vrut sa se intample asta.

A fost ca si cum as fi primit nota 10 de incurajare la scoala. Un cec semnat in alb. Cineva mi-a dat credit. Stiind ca am spate, ca viitorul meu deja este asigurat, au disparut tensiunile din viata mea, criza, confuzia, nelinistea, teama, cosmarurile si toate incercarile mele de-al face pe Dumnezeu sa ma iubeasca – El deja ma iubea de dinainte.

Ce s-a intamplat cu viata mea? Ea si-a urmat cursul, cu activitatile de zi cu zi, au trecut mai mult de zece ani de atunci, dar nu mai sunt crispat, imi place sa traiesc cu pasiune. Si daca tot stiu unde merg dupa moarte, mi-ar placea sa iau pe cat mai multi cu mine, nu in Iad, cum zic personajele “păriculoase” din filme, ci acolo unde au un loc pregatit, care ii asteapta.

A, si ce s-a intamplat cu biserica, rugaciunea, cititul din Biblie? He he, buna intrebare :)))) Am renuntat la “inger ingerasul meu”, rugaciunea nu mai e doar o poezie, o uratura, o bolboroseala, ci a devenit o discutie linistita si intima cu “personajul Isus”. Cititul din Biblie? De acolo aflu intentiile lui Dumnezeu cu privire la mine, e “manualul de instructiuni” pentru viata mea, iar viata lui Isus descrisa acolo e un model pentru mine.

Cat priveste mersul la biserica, nu am renuntat la el, dar am facut ce zicea cineva – daca mergi la biserica si nu ai dupa ce sa iei notite, daca nu te atinge nimic din ce auzi acolo, mai bine schimba biserica. Nu-ti place? Mergi acolo unde-ti place si nu mai critica ce fac altii – poate ca ei doar fac multe chestii din rutina, fara sa le pese daca au gasit sensul a ceea ce fac sau nu. In ce ma priveste, merg acum la biserica nu pentru ca am capatat o deprindere, ci pentru ca ma intalnesc cu alti pacatosi ca mine, dar bucurosi ca-L putem lua pe Dumnezeu pe cuvant cand zice ca suntem “achitati” prin moartea lui Isus. Si pentru ca Isus este numitorul nostru comun, incercam sa-I dam Lui toata atentia noastra, fara a mai incerca sa-L impresionam sau sa ne castigam favoruri prin matanii, lumanari sau acatiste. Pur si simplu toate astea au disparut si doar ne bucuram de Persoana Lui.

PS. Articol scris ca raspuns la provocarile de pe spuse.ro in articolul asta si asta. Cand aveti timp, poate dati o raita si pe-acolo, ca-i de bine.

Odata am iesit toata clasa si, traversand strada, ne-am indreptat ca un pluton intr-acolo. Doar ca ei toti au intrat in barul de alaturi (“biblioteca” era titulatura aflata mai la indemana, daca vreun profesor era curios) iar eu m-am oprit sa intru in biserica.

Linistea si racoarea de acolo m-au “ajutat” sa cred ca L-am gasit pe Dumnezeu mai aproape. La un moment dat, a venit un coleg dupa mine, ii starnisem curiozitatea. M-a vazut cu o asa faţă gravă, sfântă.. mai ceva decat sfintii desenati pe pereti. Am decis inconstient sa ma consider mai bun, mai sfant, mai curat, mai… mandru!, superior acelor pacatosi care, din cele doua, au ales calea larga si pacatoasa a lumii, iar eu am mers sa ma intalnesc cu Dumnezeu!

Acestea amintiri si multe altele m-au “invatat” sa cred ca linistea si racoarea, sau aerul de munte al unei excursii “crestine” sau briza de dimineata a marii dintr-o tabara tot “crestina” m-au adus mai aproape de Dumnezeu. Am ramas cu mintea stramba in felul asta, convins in adancul fiintei mele ca acum, in aglomeratie si galagie, Dumnezeu n-ar fi asa aproape de mine, si trebuie sa fac eforturi mari pentru a-L invoca, pentru a-L aduce mai aproape. De fapt, m-am surprins tanjind doar dupa linistea si racoarea din cladirea goala a unei biserici, sau dupa aerul rarefiat al muntilor, pentru a avea sentimenul implinirii sufletesti!

Ma ingrozesc acum constientizand ca L-am inlocuit pe Dumnezeu cu locuri, sentimente mistice, ecuatii matematice, versete favorite din Biblie idolatrizate, cantece si piese preferate, “to do list”-uri cu liniuta de la capat, si tot felul de alte targeturi care mi-au dat impresia ca ma intalnesc cu Dumnezeu, cand de fapt eu ma intalneam cu idolii mei. In semn de regret si sincera dorinta de indreptare, citez din nou poezia lui Vasile Voiculescu:

Ne batem capul să te cercetăm
Strânşi în soboruri ca la şezătoare
Parc-ai fi, Doamne, doar o ghicitoare,
În loc să-ngenunchem, să ne rugăm.

Cătăm poteci în stânci fără de trepte,
Ne căţărăm s-ajungem pân’ la Tine,
Când Tu te afli în ţinuturi line
Pe drumurile limpezi, mari şi drepte.

America has never been a Christian nation. It is a semantical, theological impossibility for a nation to be “Christian.” A country can no more be a Christian nation than a car can be a Christian car.

A car’s driver can be a Christian and the occupants can be Christians. The philosophy under which the car is driven can be based on Christian principles of kindness, responsibility and respect for authority. It may be driven only to church on Sundays. However – to be theologically accurate – a car cannot be a Christian car.

Cititi aici textul integral si lasati prostiile. Ce, te crezi pui de avion doar pentru ca ai sarit cu parasuta din el? Nici chiar daca te-ai nascut intr-un hangar, nici asta macar nu te face sa fii avion. Nu e nimeni crestin doar pentru ca parintii lui se pretind a fi crestini, si nici nu e crestin pentru ca a facut primul dus in cristelnita de la biserica.

Inchipuie-ti ca intri zilnic in cladirea unei institutii, dar de la o vreme accesul este permis doar prin scanarea retinei. Poti sa cunosti tu si pe mama directorului institutiei respective, daca aparatu’ nu te stie, asta inseamna ca nu te cunoaste, blah.

Acuma, tu crezi ca Dumnezeu e mai prost?! Te poti unge cu tamaie si cu toate alifiile, poti sa fi sarutat toate icoanele dintr-o biserica, inclusiv cele de la balcon, dar daca nu te cunoaste Dumnezeu pe tine personal, poti sa faci pe sfantul cat ai vrea. Degeaba ii mairai cantece fornaite pe nas lui Dumnezeu. Va cunoasteti voi doi personal, au ba? Lasa vraja.

Imi inchipui ca deja ai auzit destul de multe lucruri despre Obama. Dar ai batut vreodata la usa lui? Ai baut vreodata cafea dimineata cu el? Isi face el concediile cu tine? Una e sa stii lucruri despre Obama, si alta e sa-l cunosti pe el personal.

Ei, la fel e si cu Dumnezeu. El a intins mana spre tine ca sa faceti cunostinta, si S-a prezentat in persoana lui Isus Cristos. Dar tu n-ai dat mana, n-ai fost interesat de o relatie personala de prietenie cu Dumnezeu prin Fiul Lui. Te-ai multumit cu religia ta, cu “legea in care te-ai nascut” si cu prosoapele pe care le dai la morti. Sa vad cum te scoti basma curata dupa ce L-ai ignorat pe Dumnezeu Insusi.

Ai o masina? Ea nu poate fi crestina. Dar soferul ei ar putea. Te-a interesat vreodata perspectiva asta?

Singurul loc in care Si-a “asezat” El simbolic prezenta a fost “Cortul intalnirii” si, mai tarziu, Templul, dar … tine minte ca in timp ce toate celelalte popoare se duceau in Templu sa se inchine zeului lor, Dumnezeu ne-a interzis noua acest lucru. In Cort si in Templu intrau numai preotii… “

Cititi in intregime articolul original