Kiri

corneliu chiriluta's blog

Cum am ratat o îmbrăţişare gratuită

S-a întâmplat aseară, în timp ce mă întorceam acasă după nişte întâlniri pe care le-am avut la birouaşul bisericii. Pentru că eram plecat de mai bine de opt ore de-acasă, eram obosit, iar gândul îmi zbura aiurea, la nimic, sau cel mult la faptul că, în sfârşit, în curând voi fi din nou acasă, cu familia.

La un moment dat, aproape mă trezesc îmbrăţişat de o tanti care venea cu braţele deschise spre mine, zambind toată. Măi să fie, mă gândesc, cum să-i strici bucuria femeii. Mai ales că, rareori ţi se întâmplă să pleci de la serviciu şi şeful sau altcineva să îşi ia rămas bun de la tine mulţumindu-ţi cu o sinceră îmbrăţişare zdravănă pentru activitatea de peste zi.

Când aproape să mă ia în braţe, la un pas de mine, îşi dă seama cu pudoare că nu eram nepotul ei, cu care, chipurile, semănam aşa de bine! S-a purtat ca o adevărată doamnă, cerându-şi mii de scuze, nevenindu-i să creadă că era cât pe ce să îmbrăţişeze un necunoscut. Ne-am despărţit zambind amândoi :)

Eu eram şi mai amuzat, aducându-mi aminte ştiind deja foarte bine că nu e prima dată când sunt confundat cu altcineva. Într-o confuzie anterioară prezenţa mea a invocat amintiri plăcute despre “fostul meu şef! Semănaţi atât de bine cu el!”. I-am răspuns şi eu: “Poate chiar eu sunt acela, şi am venit într-o inspecţie!”.

De obicei, în mediul evanghelic sunt confundat cu pastorul V.I., un cunoscut coleg de breaslă din Arad, sau cu o rudă de-a acestuia. Odată chiar am primit un respect deosebit de la un bărbat care nu-şi mai lua ochii de la mine într-o întâlnire de Capelă la Seminar, iar la sfârşit a venit cu atâta reverenţă să dea mâna cu cel pe care îl bănuia a fi fiul pastorului menţionat mai sus.  Oare cine ar putea înţelege pe deplin suferinţa profundă a acestui fan dezamăgit în aşteptarea lui? Mie nu mi-a produs decât fun!

Nu-mi rămânde decât să sper că şi cei care se vor întâlni cu sosiile mele să poată zâmbi aducându-şi aminte de mine.

Related Posts:

  • No Related Posts

Dicere

Un bancar e ca un prieten care îţi împrumută o umbrelă când e vreme frumoasă, şi ţi-o ia înapoi atunci când plouă. (sursa)

Related Posts:

  • No Related Posts

Keep going!

5După nouă săptămâni succesive de antrenament în programul de o sută de flotări, am fost determinat să iau o pauză nedorită. Două răceli aproape succesive nu doar că m-au uimit pentru că mă ştiam mai rezistent, dar mi-au “asigurat” alte şase săptămâni de pauză care mi-au diminuat dexteritatea.

Cu toate acestea, în ciuda oricărui inconvenient, sunt hotărât să nu mă las. Am dat din nou un test să văd până unde mi-a scăzut capacitatea, şi voi continua de acolo. Bineinţeles, nu mai sunt exact unde eram sau aş fi vrut să rămân, dar nici începător nu mai sunt.

Unii mi-au sugerat că programul nu e cel mai indicat. Nici la siluetă nu ajută cine ştie cât. S-ar putea să mă ajute măcar să-mi păstrez condiţia, dar nu am cine ştie ce speranţe, ţinând cont de portofel şi alimentele de pe piaţă. Ceea ce am urmărit e dorinţa de a merge până la capăt, de a-mi întări voinţa în ceea ce mi-am propus, să perseverez până ajung la o sută de flotări. Ştiu că pot, şi o să-mi demonstrez asta.

(aşadar, continuare:)

Test 5 (19 ian): 20 flotări

Saptamana 10 (week 3, col 1)
28ian: 10+12+7+7+20 [9+11];
30ian: 10+12+8+8+20 [12+8];
1feb: 11+13+9+9+22 [13+9];

Saptamana 11 (week 4, col 1)
3feb: 12+14+11+10+20 [16+4];
5feb: 14+16+12+12+28 [18+10];
8feb: 16+18+13+13+22 [20+2];

Test 6 (11 feb): 30 flotări

Săptămâna 12 (week 4, col 1)
13feb: 12+14+11+10+25 [16+9];
15feb: 14+16+12+12+30 [18+12];
20feb: 16+18+13+13+25 [20+5];

Related Posts:

Ce îţi inspiră curajul?

5De cele mai multe ori am asociat curajul cu tupeul. Chiar dacă un tupeu mai moderat, mai de bun simţ, totuşi un curaj provenind dintr-o imagine falsă de sine, autoimpusă sau încurajată într-un mod artificial de alţii. Nu-i aşa? La ce te determină “prietenii” din anturajul tău imediat atunci când te încurajează într-o acţiune asupra căreia oscilezi?

Ce înseamnă să încurajezi? Să sufli în pânzele cuiva, într-o direcţie în care acestuia îi lipsesc rădăcinile? Te miri că peste puţin timp “încurajatul” tău revine în deznădejdea iniţială şi mai descurajat iar tu mai demoralizat şi mai obosit.

M-a zgâriat întotdeauna “încurajarea” din filmele hollywood-iene, dar nu ştiam de ce anume: “Hai că poţi, ştiu că poţi!”. O încurajare care, de fapt, făcea apel la bicepşii cuiva, şi nu la creierul lui. Şi de aceea o astfel de încurajare îl duce pe cel ce face acţiunea la acte prosteşti pe care mai târziu le poate regreta.

E destul de intrigant şi periculos să lansezi astfel de încurajări unuia pe lângă care doar treci, fără să-i cunoşti motivaţiile şi convingerile. Ieri am înţeles cred pentru prima dată că un curaj autentic şi care să ţină trebuie să provină din convingeri (sănătoase!) create în timp.

Acum ştiu de ce nu mi se păreau convingătoare unele încurajări primite şi mă enervau simţind că sunt superficiale sau că încurajatorul nu mă înţelege. Capăt curaj atunci când ştiu în Cine mă încred şi când dezvolt o relaţie tot mai strânsă cu El.

Înaintez plin de curaj atunci când convingerile dobândite mă fac să-mi asum riscurile, ştiind că orice consecinţe aş suporta, nu voi putea acţiona altfel decât cum îmi dictează conştiinţa. Ţie ce-ţi dictează conştiinţa? Cum ţi-o formezi?

Related Posts:

Cum a aparut icoana?

Bingo! Vedeti aici.

Related Posts:

  • No Related Posts

Numele ei va fi Betina

5Alegerea numelui pentru cea de-a doua fetiţă a noastră are în spate o întreagă poveste. Poate părea una banală pentru unii, dar e drăguţă pentru noi şi pentru prietenii noştri care au vrut să o afle. Redau pe scurt povestea cu pricina.

Dacă în alegerea numelui pentru prima noastră fiică am depus o căutare frenetică, pentru cea de-a doua deja ştiam ce şanse avem de a pierde mult timp pe site-urile cu nume pentru bebeluşi. Deşi la un moment dat aveam deja o opţiune, simţeam că nu ne vom opri aici în căutările noastre.

Chiar în noaptea de dinaintea internării în maternitate, discutând cu soţia, ne-am întors la una din opţiunile iniţiale în privinţa numelui. Atunci am ştiut, în sfârşit, că numele ei va fi Betina.

Dincolo de frumuseţea şi melodicitatea numelui, îmi dorisem dintotdeauna o fetiţă pe care să o pot alinta Betty. Numele acesta îmi aducea aminte de Elisabeth Elliot, soţia lui Jim Elliot. Nu doar că Jim a fost modelul meu de dedicare în slujire ca misionar, dar am învăţat multe din seriozitatea şi frumuseţea relaţiei lor în aşteptarea căsătoriei.

Jim moare ucis de tribul Auca în încercarea lui de a le duce Vestea Bună. Reuşita lui a fost una postmortem, sau poate chiar prin moartea şi sacrificiul lui. Elisabeth continuă lucrarea lui, iar mai târziu publică primul volum prin care descrie umanitatea şi viaţa plină de pasiune a lui Jim în ascultare de Dumnezeu şi în formarea lui ca misionar: “Shadow of the Allmighty”.

Urmează alte câteva cărţi, printre care şi “Pasiune şi puritate“, o carte care te răscoleşte prin standardul înalt pe care şi l-au impus în aşteptarea lor de nu mai puţin de cinci ani până la căsătorie. O aşteptare reciproc acceptată şi prelungită datorită priorităţii pe care au acordat-o slujirii speciale la care au înţeles că sunt chemaţi. Acolo, pe paginile cărţii, găseşti pasiune şi puritate atât în principiile prezentate, cât şi în destăinuirea unor fragmente din corespondenţa lor, în care autoarea se semnează simplu: Betty.

===

*Betina noastră s-a născut într-o zi de joi la ora 13, având 3,240 kg si 49 cm, pe data de 21 ianuarie 2010. A obţinut nota 10 la naştere, iar mămica ei..  o  operaţie cezariană.

Related Posts:

  • No Related Posts

Stiaţi că…

…Bucureştiul e traversat de numeroase alei, bulevarde, căi, drumuri, intrări, pasaje, pieţe, prelungiri, şosele, splaiuri şi, în sfârşit, şi străzi? Ca să vezi, dacă vrei să te descurci în Capitală, nu trebuie să ştii doar “toate străzile Bucureştiului”, ci şi multe alte cele.

Iată câteva exemple:

Aleea Lacul Morii, Aleea Eprubetei, Aleea Păcală, Aleea Câmpul cu Flori

Bulevardul Gloriei, Bulevardul Anul 1864, Bulevardul Oaspeţilor,

Calea Moşilor, Calea Apeductului

Drumul Coasta Cerbului, Drumul “Drumul Mic intre Vii”

Intrarea Adolescentei, Intrarea Anecdotelor, Intrarea Binelui, Intrarea Calităţii

Pasajul Lipscani, Pasajul Macca,

Piaţa Romană, Piata Hurmuzachi Eudoxiu,

Prelungirea Ghencea, Prelungirea Rupea

Şoseaua Berceni, Şoseaua Orhideelor, Şoseaua Odăii,

Splaiul Independenţei, Splaiul Unirii

Strada Abnegaţiei, Strada Amiciţiei, Strada Apele Vii, Strada Baba Dochia

Related Posts:

  • No Related Posts

Denzel Washington

5Denzel Washington este un creştin care, se pare, îşi ia credinţa în mod serios. Christianity Today a publicat recent un interesant interviu cu el. Iată aici un fragment:

“I believe that Jesus is the Son of God,” he says. “I’ve been filled with the Holy Spirit. I know it’s real. I was in the room. My cheeks blew up, I cried like a baby, and it scared me to death. It kind of scared me off it. I backed up and went the other direction, to be honest with you. I didn’t know what was going on. It was too strong. It has taken me many years to come back around.”

Nu doar că îmi place ca actor, dar mă bucură să aflu lucrul acesta despre el, şi de aceea am considerat că ştirea merită preluată de pe blogul domnului Dănuţ Mănăstireanu.

Related Posts:

Odioasa religie, chiar si a creştinismului

5Dacă cel puţin o dată ai pronunţat cuvântul “creştin” şi ai deschis gura făcând vreo afirmaţie care se dorea a fi axiomă pentru cei presupuşi mai neştiutori decât tine, atunci ar trebui neapărat să citeşti articolul acesta. Şi nu-l recomand ca ştire de ultimă oră sau ca având capacitatea de a lua locul Bibliei înseşi, ci iată de ce:

Anthony Browne este un ateu declarat, şi în finalul articolului nu rezistă să nu se lege de chichiţa care îl doare pe el: de ce există disensiune între “creştini”, dacă tot se laudă că sunt promotorii dragostei şi ai într-ajutorării? Pe de altă parte, chiar şi această frustrare practică a lui, dincolo de titulatura de ateu asumată oficial, te îndeamnă să crezi că nu poate fi acuzat de părtinire atunci când vorbeşte despre crimele produse împotriva creştinilor.

Însă frustrarea lui cea mai mare nu sunt crimele, pentru că acestea ar fi de înţeles în cadrul “selecţiei naturale”. Problema e că aceste crime comise împotriva creştinilor de pe întreg mapamondul nu atrag apărarea nimănui: toată presa tace, toate oficialităţile nu ştiu-nu văd nimic. Situaţia ar arăta altfel dacă un creştin ar îndrăzni să ridice chiar şi un deget împotriva unui musulman sau să-l discrimineze în vreun fel.

Problema de percepţie a lui Antony Browne este că el nu reuşeşte să facă diferenţă între cele două categorii de creştini: cei practicanţi şi cei nominali (doar autodeclaraţi). Cei mai răi discriminatori şi asupritori ai creştinismului practicat fiind cei care se ascund în spatele aceleiaşi denumiri şi atacă pe la spate, din interior, prin vorbe sau conduită.

Creştinismul nominal naşte o religie odioasă, ceea ce Isus n-a intenţionat niciodată; o religie “creştină” pentru cei naivi sau care sunt în căutarea unei linişti sufleteşti sau pentru a-şi spăla conştiinţa de anumite păcate, religie datorită căreia şi în numele căreia numeroşi terreştri au condamnat, fără să-l înţeleagă, creştinismul practicat.

Datorită acestei “religii creştine” mulţi nu ajung să cunoască niciodată ce înseamnă creştinismul practicat datorită prea multor lumânări şi mătănii, nu ajung niciodată să aibă o relaţie personală cu Isus, ceea ce ar presupune de fapt creştinismul biblic, autentic.

Mulţi ca Antony Browne îşi dau cu părerea în privinţa creştinismului nominal, religios, dar şi mai mulţi nu ştiu cu ce se mănâncă si n-au ştiut niciodată că există un soi de oameni care nu au alt scop în viaţă decât ca, prin tot ceea ce fac, să-i semene lui Isus tot mai mult. Nu din fanatism, ci în ciuda oricărui sacrificiu. Pentru că ei cred în viaţa de după moarte, ei cred în Rai şi Iad, ei îşi citesc Biblia şi o cred cu sinceritate că e aplicabilă, nu doar un obiect de decor.

Related Posts:

  • No Related Posts

Pieţari plinctisindu-se

Te duci în piaţă, culegi repede de pe tarabe ceea ce îţi trebuie, pui în sacoşă, mai calci pe unul pe picior sau eşti tu însuţi îmbrâncit. Dar într-un final ajungi acasă, bucuros că ţi-ai făcut cumpărăturile, că te-ai mai ţigănit cu careva la preţ şi soţia e mulţumită că ai mai umplut din cămări.

Dar să stai zilnic în picioare încercând să mulţumeşti toti clienţii fiţoşi sau să-i vezi cum se perindă prin faţa tarabei fără să-ţi cumpere ceva, e altă treabă. Te plictiseşti şi îţi mai cauţi de lucru cu vecinii tăi de breaslă.

Azi am surprins o frântură de umor ce m-a făcut să râd până acasă (pentru cine prinde gluma; depinde de la piaţă la piaţă şi de zona în care locuieşti :D).

Dintr-un colţ al pieţei către celălalt, strigă unul:

-Ce zice, nea Mitică?

Cufundat in lectura ziarului, nea Mitică răspunde vizibil afectat:

-Iar plouă la Big…

-Ce? Păi a plouat si zilele trecute tot acolo. Iar plouă la Big? Da’ ce-i acolo, zona zoster?!

Related Posts: