Kiri

Am o gâză de doi ani!

Apr.16, 2010 in Pentru suflet, Soul, Taticesti 10 Comentarii

Jumătate din noaptea trecută am petrecut-o cu ochii la stele. Vorba vine. Decât dacă ne referim la cele două fetiţe ale noastre, două stele care au ţinut morţiş să ne arate ce frumos strălucesc ele în toiul nopţii, atunci când lumea mai şi doarme.

Pe Betina o înţeleg. La cele trei luni ale ei, are dreptul să-şi ceară drepturile. Însă nu ţin neapărat să fiu de acord cu alarmele false venite din partea lui Miriam. Nu avea nevoie să fi absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice pentru a-şi da seama că surioara ei mai mică are parte de un tratament preferenţial: că Betina, adică, e luată de două-trei ori pe noapte în camera părinţilor tocmai pentru ca scâncetele ei să nu o trezească pe sora mai mare; că are parte de huţa-huţa în braţe la tata până mama pregăteşte laptele praf; că se întoarce de acolo cu burtica plină în toiul nopţii; că pe lângă ea, surioara mai mare, părinţii trec fără să o bage în seamă administrându-i doar banalul “nani-nani”. Hm, aşa ceva nu e de trecut cu vederea.

Aşadar, în urma unor calcule bine chibzuite, a luat şi Miriam decizia cu alarmele false, că doar-doar o primi şi ea atenţie. Se ridica în genunchi, îşi scotea suzeta ca pe un dop din gură şi pornea sirena într-un mod destul de convingător. O fi visat ceva urât, poate îi mai creşte vreun dinte, poate îi e prea cald şi nu mai poate să doarmă… stai pe google şi caută explicaţii… schimb de experienţe cu alţi părinţi…

La început a căpătat şi ea o porţie de lapte… apoi doar “măi-măi” şi “nani-nani” la loc… până când ne-am prins de şmecherie. Mai greu, dar asta e. Şi am trecut şi la “na-na” şi “keep your mouth shut”, că nu se mai putea cu alimentarea geloziei. Doamna doctor de familie ne-a vândut pontul, sper ca Miriam să nu-i ţină ranchiună pentru asta…

Mă rog, şi ca să scurtăm povestea, se face dimineaţă. Soţia mi-o ia înainte intrând în camera copiilor şi o aud: “La mulţi ani, Miriam! Azi face doi anişori fata lu’ mama? Da? Bravo!..” Şi în sfârşit, mă trezesc şi eu la realitate. Într-adevăr, au trecut doi ani…

La mulţi ani, scumpetea lu’ tata!

No Related Posts

Scurt mesaj de Paşte

Apr.03, 2010 in Spirit, biserica 4 Comentarii

Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!

De “adevărat” ăsta vreau să ne legăm puţin. Dar doar pe scurt, ca să nu plictisim pe nimeni.

Dacă tu chiar crezi că Hristos a înviat, asta presupune că ştii de moartea lui prealabilă, şi-o crezi şi pe aceasta.

Dacă tu chiar crezi că Hristos a murit, asta presupune că eşti convins de naşterea şi viaţa lui pe acelaşi pământ pe care trăim şi noi, doar că în alte vremuri. Asta arată că ştii niţică istorie, şi ştii că există mai multe dovezi despre viaţa lui decât despre bătălia de la Waterloo.

Dacă eşti convins de istoricitatea lui, că a trăit printre noi dar a fost ucis în floarea vârstei, asta trebuie să te facă destul de curios să afli ce a făcut de n-a ajuns să trăiască fericit până la adânci bătrâneţi. Tocmai el, pretinsul Dumnezeu atotputernic.

Biblia susţine şi detaliază în multe locuri motivele morţii Sale; că Dumnezeu a creat lumea, dar oamenii au devenit răzvrătiţi până în măduva oaselor şi ar fi meritat să fie “dezansamblaţi”. Dar pentru că Dumnezeu a iubit prea mult creaţia mâinilor Sale (totuşi!), l-a trimis pe Fiul Său pentru o moarte substitutivă, pentru că doar El deţinea “asul din mânecă”: învierea - capabilitatea de a trece prin moarte fără a cunoaşte putrezirea.

Vestea bună e că Hristos a murit pentru toţi. Vestea rea e că nu toţi cred. Vestea bună e că, cei care cred, sunt transformaţi ca născuţi din nou cu o nouă perspectivă asupra vieţii. Vestea rea e că nu toţi ştiu asta. Vestea bună e că tu tocmai ai aflat-o. Vestea rea e că poate nu i-ai dat importanţă până acum, considerând-o o legendă. Vestea bună.. ei bine, asta ţine de tine.

Ştim acum la ce se referă acel “Adevărat a înviat”? La o convingere, nu e doar o formă de politeţe în a răspunde la salut.

16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17 Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18 Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

(Biblia, Evanghelia după Ioan, cap.3)

No Related Posts

Sfârşit de drum pentru formaţia “Vitamina C”

Mar.15, 2010 in Culegeri, Pentru suflet, Spirit 22 Comentarii

Veste tristă pentru domnul Cristi Pascu. Una din trupele favorite se transformă în doar o amintire, pentru că de-acum membrii formaţiei au ales să meargă fiecare pe propriul drum. După aproape zece ani şi sute de concerte susţinute peste tot în ţară, “vitaminele c” nu vor mai putea fi disponibile decât în format electronic.

Some Handsome Hands

Un pastor de culoare şi un Dumnezeu invizibil

Feb.26, 2010 in Spirit, biserica 1 Comentariu

Peter Rong este unul din membrii Grupului-Timotei, un grup de pastori tineri din Bucuresti, care ne mai intalnim din cand in cand pentru partasie, rugaciune, schimb de experienta in slujire etc. In ianuarie l-am invitat impreuna cu biserica pe care o pastoreste, Spiritual Revival, la Biserica Cuvantul Adevarului pentru a avea impreuna un timp de inchinare si comuniune, pentru a strange mai mult relatiile dintre noi ca biserici. Cred ca deja ati vazut filmuletele pe care le postasem pe youtube. Biserica noastra abia asteapta sa mergem odata sa le intoarcem vizita, pentru ca au fost impresionati.

Daca accesati acest link, veti gasi cateva informatii despre Peter Rong, un articol care a aparut in ziarul Adevarul de Seara. E un om deosebit, chiar daca smerenia si modestia lui il fac sa fie tacut si nebagat in seama de cei care nu il cunosc. Insa daca ai apucat sa dai mana cu el, nu se poate sa nu iti vorbeasca despre Dumnezeu. Dar nu despre Dumnezeu ca teorie abstracta vehiculata in Romania, ci despre Dumnezeu ca Cel mai bun Prieten.

No Related Posts

Aniversăm plătind facturile

Feb.21, 2010 in Soul, Spirit, Taticesti 3 Comentarii

De când am abonament de 400 de minute nu ştiu să fi trecut pe costuri suplimentare, şi aşa ar fi şi normal. Însă nu mi-a venit să cred, luna trecută, când am văzut că am epuizat toate minutele din abonament şi am intrat la costuri suplimentare.

Să vezi ce uimire, nervi şi nerăbdare de a mă lua de furnizorii serviciului de telefonie mobilă. Am auzit eu că mai obişnuiesc să umfle facturile clienţilor, dar nu mie, da? Am preferat să fierb în suc propriu gândind cum să le-o coc mai bine atunci când o să am factura în faţă, negru pe alb!

A venit şi momentul adevărului. Când priveşte soţia factura, îmi sugerează şi ea că ar trebui să o las mai moale cu discuţiile la telefon: numai într-o zi efectuasem nu mai puţin de 42 de apeluri telefonice, adică 98 de minute. Un sfert din minutele alocate lunar, consumate într-o singură zi ? ! ? ! !

Ce bine că după momentul adevărului a urmat şi momentul înţelepciunii: tot soţia mă calmează atunci când observă că ziua cu pricina nu era alta decât… ziua de naştere a Betinei !!! M-am pus pe un râs..

Aşadar, astăzi sărbătorim o lună de când densitatea populaţiei din locuinţa noastră a crescut vertiginos, familia noastră înregistrând o eficientă creştere numerică de 33%! Şi cum sărbătorim? Prin achitarea facturii..

De curiozitate, dacă vreţi să ştiţi, din cele 98 de minute consumate, 62 au fost doar cu Simona. Stând pe hol şi neavând voie să intru, ca atunci când am asistat la naşterea lui Miriam, vă închipuiţi cum fierbeam de nerăbdare pe holurile maternităţii. Plus alte drumuri pentru cumpărăturile necesare Simonei, comenzi telefonice care trebuiau onorate în timp util.

Nu am sunat multă lume pentru vestea cea mare, am considerat că e timp suficient şi pentru asta. M-am concentrat atunci doar la strictul necesar: am sunat-o pe mama mea, pentru că e mama mea, dar şi pentru că stătea acasă cu Miriam şi voiam să ştiu dacă e totul în regulă. Apoi, am mai sunat la mama Simonei, normal că voia să ştie cum decurg lucrurile. Am mai sunat la tatăl meu, aşa, ca un schimb de experienţă cu cel care la rândul lui mi-e tată. Am mai vorbit la telefon cu Ana Voiculescu, care este implicată în lucrarea cu femeile din biserica pe care o păstoresc, şi de asemenea am mai vorbit cu Tabita, sora mea, care ne-a ajutat cu alte servicii. Mulţumim!

Astea au fost doar apelurile telefonice efectuate de ziua Betinei, însă au fost mulţi alături de noi care ne-au împărtăşit bucuria în fel şi chip. Mulţumim tuturor, iar acum, lăsaţi-mă să plătesc factura online şi mai stăm de vorbă. Bineînţeles, voi răspunde în curând curiozităţii neostoite din partea multor prieteni: “Şi? Miriam cum a reacţionat la vederea bebeluşului?” Gata, la revedere, că deja mă ţineţi de vorbă :)

No Related Posts

Discernământ

Feb.12, 2010 in Spirit 15 Comentarii

Descrie în câteva cuvinte biserica din imagine, aşa cum o percepi tu.

…

No Related Posts

Ce frumoasă ar arăta România şi oamenii ei!

Feb.12, 2010 in Bible Puzzle, Crestinism aplicat, Spirit Fii primul care comentează acest articol

Se duce aşa o luptă împotriva credinţei în Dumnezeu, în timp ce, culmea, deschiderea spre misticismul oriental e tot mai mare; în ideea că oamenii nu exclud divinul şi supranaturalul din vieţile lor. Şi nu e o luptă împotriva religiei creştine, ci tocmai aceasta, împreună cu religia evoluţionistă, ambele chipurile predate în şcoli spre o şi mai mare confuzie, nu au nimic de-a face cu o relaţionare personală cu Dumnezeu.

De cele mai multe ori creştinismul este văzut ca un cod de reguli sau principii, numai bune de păstrat pentru preoţi sau călugării din mănăstiri, oricum consideraţi de lume încuiaţi la propriu sau şi la figurat (în mod intenţionat v-am lăsat pe voi să puneţi o virgulă în ultima propoziţie).

Dacă credinţa într-un Dumnezeu personal ar fi la fel de bine înţeleasă precum normalitatea posesiei unei cărţi personale de identitate, atunci L-am scoate pe Dumnezeu din clădirea bisericii de unde L-am ferecat şi l-am lua cu noi în familie, la serviciu, la şcoală, sau între vecinii noştri, L-am manifesta în toate relaţiile noastre. Şi sfinţii nu ar mai fi pictaţi pe pereţi şi în icoane, după ce mor, ci ar fi produsul final al unor concetăţeni care ar mişuna, plini de Dumnezeu în relaţiile lor.

Tăcerea apăsătoare a întunericului din bolta unei clădiri de biserică, ochii ficşi lipsiţi de viaţă ai unui cristos care te priveşte morbid dintr-un cadru de argint, străjuit de sfinţi cu figuri inumane după concepţia stereotipă a vreunui pictor “bisericesc”, toate acestea ne-au ajutat să înţelegem că devii încuiat la minte dacă încerci să asimilezi o credinţă încuiată în strana bisericii.

Eşti creştin atâta timp cât calci pragul bisericii, iar când ieşi, afară eşti propriul tău dumnezeu, pentru că “nimeni nu-mi spune mie ce să fac şi cum să-mi trăiesc viaţa”. Ei bine, nu-i aşa. Redau mai jos doar un text al Bibliei, lăsându-vă pe voi să concluzionaţi cum ar arăta România trăită după astfel de principii; dacă am mai avea motive să acuzăm corupţia din ţară, dar fiind, bineînţeles, şi noi înşine, integri.

1 Să nu răspândiţi minciuni. Să nu te alături celui rău pentru a fi un martor mincinos. 2 Să nu te iei după mulţime, când aceasta săvârşeşte răul; când depui mărturie la judecată, să nu treci de partea celor mulţi ca să perverteşti dreptatea 3 şi nici să nu-l favorizezi pe cel sărac la judecată. 4 Dacă întâlneşti boul sau măgarul rătăcit al duşmanului tău, să i-l duci înapoi. 5 Dacă vezi măgarul celui ce te urăşte căzut sub povară, să nu-l laşi acolo, ci să-l ajuţi să o ia de pe el. 6 Să nu calci în picioare dreptatea săracului la judecată. 7 Păzeşte-te de sentinţe greşite şi nu-l ucide pe cel nevinovat sau pe cel drept, căci Eu oricum nu-l voi considera drept pe cel vinovat. 8 Să nu iei mită, pentru că mita orbeşte pe cei ce văd şi suceşte cuvintele celor drepţi. 9 Să nu-l asupreşti pe străin, căci voi înţelegeţi starea străinului, deoarece şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. 10 Timp de şase ani să semeni pământul şi să-i aduni rodul, 11 dar în al şaptelea an să-l laşi să se odihnească nesemănat, pentru ca săracul din poporul tău să poată mânca, iar ceea ce mai rămâne să fie mâncat de animalele sălbatice. Să faci la fel cu via şi cu măslinii. 12 Şase zile să lucrezi, iar în a şaptea zi să te odihneşti, pentru ca astfel şi boul, şi măgarul tău să se poată odihni, precum şi sclavul născut în casa ta, şi străinul. 13 Să păzeşti tot ceea ce ţi-am spus. Să nu invoci numele altor dumnezei: numele lor să nu fie auzite pe buzele tale.

No Related Posts

Cuget-are

Feb.11, 2010 in Culegeri, Meditatii 2 Comentarii

Mi-a plăcut aşa de mult această “cuget”-are, încât o public să o am la îndemânăblog când voi fi tentat să uit de ea:

Fericirea nu este nici virtute si nici placere, nici lucrul asta , nici alalalt, doar simpla stare de maturitate. Sintem fericiti cind, ne maturizam…

Happiness is neither virtue nor pleasure nor this thing nor that but simply growth. We are happy when we are growing.
(William Butler Yeats)

Şi-ncă una, în loc de update:

Mintea nu este un vas care sa fie umplut ci un foc care trebuie aprins.

The mind is not a vessel to be filled but a fire to be kindled.
(Plutarch)

Mai e loc de una:

Mesajul este clar: planuieste cu atitudine, pregateste-te cu aptitudine, participa cu servitudine, primeste cu gratitudine si asta va fi suficent ca sa te separe de …multitudine.

The message is clear: plan with attitude, prepare with aptitude, participate with servitude, receive with gratitude, and this should be enough to separate you from the multitudes.
(Krish Dhanam)

via (Rodica Botan)