Privesti zilnic in oglinda, si acesta e un lucru bun, e chiar indicat. Poate ca te privesti chiar de mai multe ori pe zi, si lucrul asta e bun, daca nu cumva chiar exagerezi… Totusi, de ce privesti atat de des in oglinda, cand stii bine ca vei vedea mereu acelasi chip, si niciodata pe al altuia? Ca om, esti supus transformarilor, si chiar daca de obicei acestea sunt aproape nesemnificative pe chipul tau, simti nevoia sa fii la curent cu “ce mai e nou” la tine insuti.

Hai sa-ti spun acum un lucru care sper sa nu te surprinda prea mult. Nu doar tu te inspectezi atat de des… este cineva care o face de mult mai multe ori decat tine si chiar cu mult mai profund, si nu vorbesc aici de SRI sau CIA! Oridecateori citesti Psalmul 139, nu poti sa nu zabovesti putin asupra lui pentru ca, poate mai mult decat in alte parti din Scriptura, afli cateva lucruri din partea lui Dumnezeu despre tine insuti. Tu esti descris acolo. Despre tine e vorba!

Citind cu atentie acest text al Scripturii, nu poti sa nu te miri cum de poate fi Dumnezeu atat de indiscret. Te cerceteaza indeaproape intr-un mod atat de suparator, incat e neobosit de ceea ce face chiar si atunci cand tu te asezi putin sa-ti tragi sufletul in truda ta pe pamant. Stie fiecare loc pe care il cutreieri si, de parca I s-ar parea asa de nostim, iti scotoceste prin camara gandurilor intr-atat de mult incat e-n stare chiar sa-ti ia fiecare vorba din gura – El cunoaste toate cuvintele pe care tu vrei sa le rostesti! Stie de fiecare data ce vrei sa spui inainte chiar ca tu sa deschizi gura. Nu e obositor lucrul acesta? Atunci, la ce bun sa mai deschizi gura?

Afli ca esti cuprins de El din toate partile ca intr-o camasa de forta si daca vrei sa evadezi nu gasesti un loc pe fata pamantului in care sa poti scapa de prezenta ce te urmareste intr-un mod atat de insistent: nici in cer, nici in mormant, nici la marginea marii si nici in intuneric macar! Si asta nu e nimic. Ce e cel mai tare acum urmeaza: pe cand tu inca nici macar nu aveai ochii formati, El deja te scana si stia acneea care iti va aparea pe fata la varsta adolescentei! Da, ai inteles bine, nici in pantecul mamei tale nu ai scapat de Dumnezeu, pentru ca si acolo El isi gasea placerea sa te vada cum iei forma ca o mogaldeata de om! Inadmisibil!!!

De fapt, cred ca de aici vine si interesul Lui in a nu te scapa din ochi nici o clipa, si te rog sa te pregatesti pentru ce vei afla acum: secretul este ca Dumnezeu nu doar asista curios la modul in care tu te pregateai pentru viata extrauterina, ci… tocmai El era acela care te modela! Si El e Singurul care detine Manualul tau de Instructiuni!!! Intelegi acum de ce nu poti scapa nici macar o clipa de El? Si de ce te cunoaste mai bine decat te vezi tu in oglinda?

Acum, nu iti mai ramane decat una din doua posiblitati: ori sa continui sa fugi ca bezmeticul de o prezenta ciudata de care nu vei putea scapa niciodata pentru ca te va urmari chiar dincolo de viata acesta, ori sa te lasi pagubas si… mai degraba soliciti Manualul de Instructiuni. Daca tot pretinde ca te cunoaste atat de bine pentru ca te-a modelat cu mana Lui, si daca are un plan perfect pentru viata ta, intelept ar fi sa nu-ti mai consumi viata incercand sa speculezi orice modalitate de a-L evita. Intr-o zi te vei intalni cu El, fata in fata. Pentru ca ai fost luat din El.

La ce bun sa traiesti o viata de continua rebeliune, cand poti trai o viata abundenta?… Dumnezeu niciodata nu are un plan B, pentru ca nu are nevoie – Planul lui pentru tine este perfect. Traieste viata pentru care ai fost creat si bucura-te de ea!

Sau ca fructul interzis din gradina Edenului era un mar? Sau ca magii care au venit la Pruncul Isus erau in numar de trei? Nu putem predica oamenilor o Evanghelie dupa ureche, sau din folclor, din basmele lui Ispirescu!

E adevarat ca Scriptura il numeste pe Noe “propovaduitor al neprihanirii” (2 Petru 2.5), insa nu precizeaza nicaieri faptul ca propovaduirea neprihanirii ar semnifica o invitatie facuta oamenilor de a intra in corabie, intrucat Scriptura marturiseste despre Noe ca era neprihanit si ca umbla cu Dumnezeu, chiar inainte de a primi porunca de a construi corabia (Genesa6.8-14)!

Nu stim concret cum a propovaduit Noe neprihanirea – prin cuvinte, prin viata lui – Scriptura ne spune doar ca “Noe umbla cu Dumnezeu” (Genesa 6.9), iar daca Scriptura il numeste pe Noe un om neprihanit, nu ne da nici un alt indiciu cu privire la provenienta neprihanirii lui decat faptul ca “a capatat MILA inaintea Domnului” (Genesa 6.8,9), si nicidecum pentru ceea ce a facut sau a spus, sau pentru ca a facut corabia!

De ce am presupune ca Noe a mai invitat si alti oameni incorabie? Si-a propus Dumnezeu sa mai salveze si alti oameni in afara de cei 7 cu care a facut legamant prin Noe (Genesa 6.18)? Nu stim, cel putin SCRIPTURA NU PRECIZEAZA ASTA! Stim doar ca, pe langa cei 8, a mai invitat DOAR ANIMALE, doua cate doua! Nu putem face afirmatii fara nici un temei biblic! Sola Scriptura!!!

Si cum i-ar fi chemat Noe pe oameni, cu de la sine putere, ca musafiri in corabia lui Dumnezeu, fara ca Dumnezeu Insusi sa-i invite, avand de gand in schimb, sa-i nimiceasca pe toti prin potop (Genesa 6.13)? I se pare cuiva greu de inghitit lucrul acesta? Daca Dumnezeu a hotarat sa pedepseasca omenirea prin potop datorita pacatelor lor, nu avea El dreptul sa faca asta (Genesa 6.5-7)? Si daca “Noe a capatat mila inaintea Domnului” (Genesa 6.8,9), cine ii poate imputa lucrul acesta lui Dumnezeu?!!!!!!!!

Noe nu a construit corabia dintr-o ambitie personala, sau pentru ca a auzit stirile meteo, sau pentru ca a vazut apele venind, ba chiar, potopul a venit dupa ce au stat inchisi inauntru o saptamana(Genesa 7.10)! Noe doar a facut ceea ce DUMNEZEU I-A PORUNCIT sa faca (Genesa 6.22)! Si-ar fi putut permite Noe sa iasa din cuvantul lui Dumnezeu? Ne putem noi permite sa facem pe super-milosii, ca si cand am iubi pe oameni mai mult decat o face Dumnezeu, atunci cand El Isi descopera dreptatea si dragostea doar dupa intelepciunea Lui, fara a ne consulta pe noi?

Este “Biblia pentru ochisori micuti” ispirata de Dumnezeu, in acord total cu Sfanta Scriptura, sau ne pomenim ca predicam oamenilor impresiile artistice ale celor ce au inserat imaginile pentru copii?

Iar daca vine, ii rup picioarele. Destul am cocolosit la san aceasta minciuna cu mosul Nicolae, o uzurpare a oricarei spiritualitati, daca a existat vreodata pentru unii, care pretind ca reusesc sa mixeze credinta dreapta cu minciuni dracesti. E un element de basm, de poveste utopica, o legenda, o piesa de folclor care nu are nici in clin nici in maneca de-a face cu nici un fel de spiritualitate.

“Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi” a spus Adevarul. Pana cand ne vom mai juca “de-a baba oarba”, oameni buni???!!! Minte un copil inca de la varsta asta, si cand va ajunge mare, poate senator sau deputat, isi va minti dezinvolt, cu foarte mare inocenta si candoare propria tara, crestina si ea (dar nu mai mult decat e el insusi crestin). Bineinteles, isi va minti si proprii copii, pentru a-i antrena si pe ei la randul lui, si tot asa… Sau mai bine nu! Pana cand toata tarasenia asta?!

(Acuma, vezi bine, clar ca pe la mine nu o sa treaca, daca l-am amenintat ca ii rup picioarele. Dar daca trece pe la voi, desi ma indoiesc, sa-i spuneti ca sunt dispus sa-i ofer eu lui un cadou: o pereche de carje nou-noute! Duca-se de la usa mea… la cine l-a trimis!)

De ce se confunda asa usor “darul deosebirii duhurilor” cu “duhul de critica”? Unii afirma ca nu pot sa taca atunci cand sesizeaza intre oameni o neregula care trebuie evidentiata, criticata si condamnata, si, cu vadita stima de sine, afirma ca asta inseamna sa ai discernamant. Cum se face, insa, ca nu observa niciodata lucrurile bune?! Stiti povestea cu musca si albina care, iesind din ograda unui fermier, au inceput sa povesteasca fiecare ce au gasit in ograda bietului om; doar ca vizitasera locuri diferite.

“Noi nu inchidem ochii la pacat!” pretind unii care vor sa para spirituali, dar nici nu intind o mana de ajutor. Aici nu mai e vorba de discernamant, ci de caracter. Nu v-ati intrebat niciodata de ce nu gasesti nici un post de radio/canal de televiziune/cotidian care sa dea doar vesti bune? Pentru ca asta ar insemna ca nu are “discernamant” (!???).

E adevarat, in perioada antedecembrista, nu se auzea despre actiunile antisociale, pentru ca trebuia aparata imaginea socialismului. Asa ca, erau mediatizate doar stirile despre “pionieri” si “cutezatori”. Acum, insa, am cazut in extrema cealalta. Oamenii sunt avizi dupa stiri sinistre despre crime, violuri, jafuri si talharii, si Mel Gibson alimenteaza chiar setea dupa sange si violenta a “credinciosilor” cu un film pe masura, esuand jalnic in incercarea de a parea mai spiritual.

“Ia-ti LIBERTATEA sa citesti ce conteaza” este sloganul unui cotidian, care de fapt ii subjuga pe “masculii” ce vor sa-si clateasca ochii de la prima ora a diminetii cu imagini fara de care ziarul nu s-ar mai vinde, luandu-le de fapt, in felul acesta, LIBERTATEA unei minti curate.

Daca asa sta treaba, atunci m-am decis ca de astazi sa povestesc si eu altfel de lucruri pe care le intalnim sub soare, dar pe care parca nu le observa nimeni.

Iata, spre exemplu, un domn in metrou care, de-abia daca a calcat din greseala pantoful unui concetatean, ca imediat isi si cere scuze: “Pardon!”. In marea inghesuiala de pe scara unui autobuz, aud pe un domn in varsta spunand unui tanar: “Iarta-ma!” (!!!). Un tanar nu renunta pana cand nu gaseste un cos de gunoi in care sa arunce sticla al carei continut tocmai il savurase. Un altul, tocmai si-a scapat sticla pe jos, dar aplecandu-se sa reintre in posesia ei, afecteaza circulatia altei persoane, careia se simte dator sa isi ceara scuze. Altcineva nu nimereste cosul de gunoi atunci cand arunca hartia, asa ca nu pleaca mai departe, ci se intoarce, se apleaca si mai incearca si a doua si a treia oara, pana cand hartia ajunge la destinatie.

Sunt lucruri frumoase, care exista, sunt la fel de reale ca si “celelalte”, chiar daca, pe acestea parca nimeni nu le observa. Si imi place sa le remarc pentru ca incepe sa-mi creasca stima de sine ca sunt om si nu “…” altceva. Imi place sa vad demnitate umana, si asta ma face sa ma simt mai aproape de Cel ce a creat lumea in care sunt chirias o vreme. Da, privita din acest punct de vedere, de ce adica n-am putea recunoaste ca “La Vita e Bella”!

© 2012 KiriPedia Suffusion theme by Sayontan Sinha