Bible Puzzle » KiriPedia

Ucigătorul de uriași

Bible Puzzle, Dezvoltare personala, Portrete 2 Responses »

May 182011

Căldură dogoritoare sub arșița soarelui, praful ridicat de copitele cailor ți se lipește de față într-o combinație nefericită cu transpirația ce ți se prelinge de pe tâmple. Strângi puternic sabia în mână aplecat în șa. Îți faci drum printre pedeștrii care își măsoară puterile om la om. Care mai de care aleargă care încotro, pământul se cutremură de tropotele cailor iar deasupra ta cerul este împânzit de săgețile eliberate din tensiunea corzilor de către arcași. Urechea ta nu mai percepe zbârnâitul lor, ci doar îl deduci din învălmășeala luptei. Abia dacă mai deosebești nechezatul cailor de strigătele cu care luptători loviți de moarte își eliberează sufletele spre o lume a umbrelor..

Stai în cumpănă dacă e momentul potrivit să te mai amuzi de câte lucruri se pot întâmpla într-o fracțiune de secundă atunci când calul se încovoaie și se prăbușește sub tine, aruncându-te în nisipul năclăit de sânge. Nisipul ți-a intrat peste tot. Nu e chiar cea mai plăcută experiență din cariera ta de războinic. Nici nu ai timp să te gândești la toate. O toropeală plăcută te copleșește, ți-ar plăcea să te întinzi undeva la umbră.. și umbra vine chiar la timp! Între tine și soare se interpune un munte de om. Îl cunoști de undeva. Ai tăiat mulți dintr-ăștia.

De fapt ți-ai început cariera cu unul din ei. Jneap, o piatră în frunte, țintită bine cu praștia, a făcut ca armura lui de sute de kilograme să nu mai aibă nici un rost. I-ai tăiat capul cu propria lui sabie. Mulți alții au căzut apoi. Cine i-o fi făcut să fie atâția?! Înalți de trei metri, cu o figură pocită și aproape inumană, aleargă spre victimă suflând un aer fierbinte pe nări, în timp ce cară cu ei o sulită cât tulpina unui copac mai tânăr. Nimănui nu-i place ideea de a muri tras în țeapă astfel. Dar tu știi cum să le vii de hac, și de fapt de-a lungul vieții cam oameni de teapa ta ai și atras pe lângă tine. Nici un împărat nu s-a mai mândrit cu o suită de astfel de viteji. “Ucigători de uriași”! Ei? Cum sună? Sună bine, normal.

Dar nu sună bine ce vrea să facă tăunul acesta acum cu tine. Are ochii roșii ca de sânge, din groteasca-i figură distingi doar sprâncenele întruntate prea urât pentru momentul tău de slăbiciune. Din gâtlejul lui răgușit iese un urlet animalic pe care ți-ar plăcea să-l reproduci amuzându-te în fața nevestelor și copiilor care te vor întâmpina glorios la întoarcerea ta de la război. Dar începi să te îndoiești că ai mai putea prinde momentul ăsta. Picioarele lui groase și noduroase fac să tresalte zalele pe el amenințător în timp ce se apropie mâncând pământul. Și deodată nu mai găsești nimic amuzant în toată povestea asta, chiar nu-i plăcut deloc. Brusc îți dai seama că îl urăști. Cauți cu oroare sabia, dar nu dai decât de sandala zburată din piciorul vreunuia lăsat desculț pe lumea cealaltă.

Instantaneu, nici pentru tine nu mai contează acum că tu ești regele. Nemernicul ăsta nu-ți știe de frică. Dimpotrivă, aproape cu siguranță te cunoaște după porecla ta de “ucigător de uriași”. Ah, de nu s-ar fi întâmplat toate astea. Sau de-ai fi omorât mai mulți până acum, măcar. Acesta cum de-a scăpat?! Numărătorile astea. Niciodată nu ai fost bun la matematică. Poate că ăsta e ultimul dintre frații lui, venit să se răzbune. L-a trimis mama lui, e venit în căutarea ta. Sau poate e venit din lumea întunericului pentru a mai plăti o ultimă poliță! Ochii ți se împăinjenesc, și ciudat, îți dai seama că ești mort înainte de a primi lovitura fatală…

Cine va veni la înmormântarea ta? Dar îți vor mai găsi oare trupul? Ah, bătrânul tău tată, nu vrei să știi cum va primi vestea.. Neveste multe, și chiar și mai mulți copii.. Chiar așa, care vor fi prietenii tăi care să te plângă? Aș, dar de unde. Probabil vor lăcrima cu toții unii de rușinea altora, că a murit regele, dar se vor bucura fiecare că nu sunt în locul tău.

Dar, ah, ciudat mod mai are și căpcăunul ăsta de a omorî oameni. Se aruncă cu toată greutatea asupra ta, împroscându-te cu sânge, întrerupându-ți ultimul fir al gândurilor. Ah, nu, de ce nu are un rege dreptul să-și aleagă modul în care vrea să-și dea ultima suflare? Nu era mai bine pe un pat cu așternuturi curate? Și acum ce, nu mai are de gând să se ridice de pe tine?! De ce nu l-ai ascultat pe tatăl tău, să mănânci tot din farfurie, să te faci și tu mai mare?.. Dar corpul inert al uriașului este prăvălit la o parte și o mână prietenească îți este întinsă pentru a te ridica de la pământ. Nu mai poți de bucurie și brusc îți vine inspirația pentru un nou psalm de laudă către Dumnezeul tău.

E Abișai, fiul Țeruiei, cel care te ridică de la pământ. El a omorât uriașul pentru tine. Venea din urma ta și a văzut la timp prăpădul care ar fi urmat să ți se întâmple. El a venit și l-a omorât pe uriaș înainte ca acesta să te pună pe frigăruie. Abișai e unul dintr-aceia pe care i-ai strâns pe lângă tine, cu același hobby ca și tine. Și lui îi place să omoare uriași. Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești, corect? Deja oștenii tăi s-au strâns în jurul tău și fac scut cu trupurile lor pentru ca tu să poți fi retras în totală siguranță de pe câmpul de luptă. Slavă Domnului, așa ceva nu ar trebui să se mai întâmple vreodată.. și de aceeași părere sunt și generalii tăi. De acum înainte ai interdicție pe viață de a mai ieși pe câmpul de luptă. Înțelepciunea și strategia ta militară sunt suficiente și din palatul tău regal, de acasă. Noi vom lupta pentru tine.

2 Samuel 21.15-17: Filistenii au pornit iarăş cu război împotriva lui Israel. David s’a pogorît cu slujitorii lui, şi a luptat împotriva Filistenilor. David era obosit. Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă, şi era încins cu o sabie nouă. Abişai, fiul Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe Filistean, şi l-a omorît. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicînd: ,,Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel”.

Introspectiv:

Ce ai investit, şi în ce oameni ai investit până acum?
Cine și-ar da mâna dreaptă pentru tine? Cine și-ar pune viața în pericol pentru tine?
Dar tu, pentru cine ai fi gata să-ți dai viața? Cine este norocosul față de care ai o astfel de loialitate?
Este loialitatea una din trăsăturile tale de caracter?

Cauzalitate: adevarata suferinta a lui Iov

Bible Puzzle, Crestinism aplicat, Dezvoltare personala 9 Responses »

Jan 072011

Intotdeauna cand citesc cartea lui Iov imi amintesc cateva adevaruri extraordinare despre Dumnezeu, oameni, dreptate si cauzalitate.

1. Oamenii sunt afectati de cauzalitate (ai gresit, deci vei suferi / ai luat decizia cutare, vei suporta consecintele ca atare, bune sau rele). Insa nu-i putem atribui si lui Dumnezeu aceasta. El e Creator, e Cauza-Necauzata. Noua ni se intampla multe lucruri datorita a ceva sau datorita cuiva. Dar Dumnezeu nu poate fi modificat de circumstante sau persoane. El este acelasi ieri, azi si in veci.

2. Oamenii pot gresi facand acuzatii cauzale (suferi, deci cu siguranta esti vinovat). Astea se numesc presupozitii, si pe baza lor ne emitem prejudecati (deliberam acuzatii inainte de a cunoaste toate premizele) – ceea ce e gresit, evident. Oricat de greu ar suferi cineva, nu inseamna intotdeauna ca exista o cauza “conform manualului”. Lasa-L pe Dumnezeu sa decida ce vrea de la viata acelui om. Fii intelept si nu judeca tu pe nimeni.

3. Oricat de drept ai fi, nu ai dreptul sa-ti ceri meritele inaintea Celui care te-a facut. Dumnezeu se poate simti liber sa-ti raspunda sau nu. Daca iti raspunde o face pentru ca El considera ca poate si trebuie sa o faca; daca nu-ti raspunde, nu inseamna ca, bineinteles, ai dreptate, dar ca i-ai inchis tu gura lui Dumnezeu si nu mai are ce sa spuna.

4. Si asta e partea cea mai grea: cand oamenii te acuza, desi tu stii ca ai dreptate, lasa-i sa vorbeasca. Nu cauta sa le inchizi gura. Ei gresesc emitand prejudecati, dar Altcineva ii va judeca pentru treaba asta. Da-le conjuncturi atenuate: logica lor e buna, si tu ai gandi la fel in locul lor, ar tacea daca nici tu nu ti-ai mai cere dreptatea cu atata vehementa, atat ii duce capul etc.

Adevarata suferinta nu e atunci cand esti ranit fizic sau pierzi pe cineva drag sau ceva material. Ci atunci cand nu intelegi de ce, nu intelegi motivul, nu stii cum sa integrezi evenimentul respectiv in ordinea logica a lucrurilor. Si vrem sa integram explicatia fiecarui lucru in logica noastra pentru a nu simti ca ne pierdem mintile, mai exact datorita tendintei de a detine controlul. Dar Creatorul… inca nu a pierdut nimic din control. Te poti baza pe asta. Sau nu; dar trebuie sa-ti asumi consecintele, pentru ca esti afectat de cauzalitate ;)

Am fost creati cu rationament, logica, deductibilitate. Pe langa avantajele aduse de acest fapt, totodata acest lucru ne poate ingreuna si acomodarea pe pamant. Dar cu siguranta cauzalitatea are un raspuns si o solutie, si cel mai bine isi gasteste rezolvarea inaintea lui Dumnezeu, care este obiectiv si neafectat de cauzalitate.

Ciudata poveste a "înălţării"

Bible Puzzle, Crestinism aplicat 23 Responses »

May 132010

Trebuie să admitem: să pretinzi că eşti creştin înseamnă ori să fii nebun de legat, ori mincinos incurabil. Adică, ori să crezi totul până la capăt, ori să fii neserios şi de doi bani. [1] Când zic “nebun de legat” mă raportez la apatia ştiinţifică a relativităţii absolute dintr-o posmodernitate căreia, iată, i-am fost dăruiţi. [2] Iar când zic “neserios şi de doi bani” mă refer la faptul că nu convingi nici o muscă de ceea ce pretinzi că tu crezi, datorită unui comportament care îţi contrazice pretinsele-ţi valori.

Trebuie să fii nebun să crezi că există un Dumnezeu pe care nu L-ai văzut niciodată în viaţa ta. Să mai crezi şi că misteriosul Dumnezeu a creat lumea din nimic. Apoi, că i-a tunat prin cap să se întrupeze, vezi tu, intr-un chip asemeni ţie, că-i era drag să-şi viziteze creaturile muritoare şi răzvrătite pe de-asupra. Şi se naşte semit (!). Apoi, absurda pretenţie că a fost născut de o virgină. Doar gândeşte-te puţin! Apoi, linişte până la vârsta de 30 de ani şi apare deodată pe scena socio-spirituală şi agită masele, nefăcând nimic, decât bine, bine şi iar bine oamenilor, neîndreptându-se spre nici o carieră, să lase ceva palpabil în urma Lui., să fi scris vreo carte, măcar. La nici 4 ani de la apariţia Lui în public, viaţa îi este curmată sec, în timpul unei sărbători naţionale. Sărbătoarea îşi vede de cursul ei, dar El nu se linişteşte din făcut năzbâtii, şi iată că învie după nici trei zile şi bântuie străzile Ierusalimului, stârnind panică în chiar rândurile propriilor Lui foşti acoliţi.

Dar povestea nu se termină aici. După ce că nu-i place în mormânt, de data asta chiar întinde coarda: exagerează o demonstraţie de levitaţie în faţa ucenicilor Lui, până acolo că se ridică în văzul lor, de la nivelul solului, şi se înalţă, se înalţă, şi se tot înalţă, şi continuă să se înalţe, şi gluma se îngroaşă atunci când El dispare cu totul şi ucenicii Lui rămân la propriu cu ochii în soare. Să mai menţionăm şi promisiunea Lui ca va reveni, deja după mii de ani, tot la fel cum S-a şi ridicat?..

Să revenim puţin la discuţia noastră. Eşti penibil dacă zici că eşti creştin şi nu crezi toate astea până la ultimul detaliu (şi încă alte multe detalii te aşteaptă dacă te apuci să citeşti Biblia!), eşti o contradicţie de termeni (creştin = urmaş al lui Cristos).

Dar dacă crezi că Dumnezeu e Creatorul tău; că ai devenit rebel prin pornirile tale; că faptele tale bune nu te-au putut apropia de El prin religie, ci doar faptele Lui bune te-au repus în comuniune cu El; că a murit şi a înviat de fapt pentru tine; că S-a ridicat de pe pământ doar considerând că scopul Lui a fost atins; că va reveni pentru răsplătirea celor ce I-au crezut povestea şi pentru judecata celor ce nu I-au crezut-o; ei bine, dacă toate astea se leagă pentru tine şi au sens şi reprezintă convingerile tale, atunci tot n-ai scăpat: eşti condamnat să fii tratat ca nebun de contemporanii tăi.

Deci ori trăieşti după cum zici că crezi, ori crezi după cum văd că trăieşti. Dar va trebui să te hotărăşti pentru care motiv vei fi, oricum, considerat nebun.

Ce frumoasă ar arăta România şi oamenii ei!

Bible Puzzle, Crestinism aplicat, Spirit No Responses »

Feb 122010

Se duce aşa o luptă împotriva credinţei în Dumnezeu, în timp ce, culmea, deschiderea spre misticismul oriental e tot mai mare; în ideea că oamenii nu exclud divinul şi supranaturalul din vieţile lor. Şi nu e o luptă împotriva religiei creştine, ci tocmai aceasta, împreună cu religia evoluţionistă, ambele chipurile predate în şcoli spre o şi mai mare confuzie, nu au nimic de-a face cu o relaţionare personală cu Dumnezeu.

De cele mai multe ori creştinismul este văzut ca un cod de reguli sau principii, numai bune de păstrat pentru preoţi sau călugării din mănăstiri, oricum consideraţi de lume încuiaţi la propriu sau şi la figurat (în mod intenţionat v-am lăsat pe voi să puneţi o virgulă în ultima propoziţie).

Dacă credinţa într-un Dumnezeu personal ar fi la fel de bine înţeleasă precum normalitatea posesiei unei cărţi personale de identitate, atunci L-am scoate pe Dumnezeu din clădirea bisericii de unde L-am ferecat şi l-am lua cu noi în familie, la serviciu, la şcoală, sau între vecinii noştri, L-am manifesta în toate relaţiile noastre. Şi sfinţii nu ar mai fi pictaţi pe pereţi şi în icoane, după ce mor, ci ar fi produsul final al unor concetăţeni care ar mişuna, plini de Dumnezeu în relaţiile lor.

Tăcerea apăsătoare a întunericului din bolta unei clădiri de biserică, ochii ficşi lipsiţi de viaţă ai unui cristos care te priveşte morbid dintr-un cadru de argint, străjuit de sfinţi cu figuri inumane după concepţia stereotipă a vreunui pictor “bisericesc”, toate acestea ne-au ajutat să înţelegem că devii încuiat la minte dacă încerci să asimilezi o credinţă încuiată în strana bisericii.

Eşti creştin atâta timp cât calci pragul bisericii, iar când ieşi, afară eşti propriul tău dumnezeu, pentru că “nimeni nu-mi spune mie ce să fac şi cum să-mi trăiesc viaţa”. Ei bine, nu-i aşa. Redau mai jos doar un text al Bibliei, lăsându-vă pe voi să concluzionaţi cum ar arăta România trăită după astfel de principii; dacă am mai avea motive să acuzăm corupţia din ţară, dar fiind, bineînţeles, şi noi înşine, integri.

1 Să nu răspândiţi minciuni. Să nu te alături celui rău pentru a fi un martor mincinos. 2 Să nu te iei după mulţime, când aceasta săvârşeşte răul; când depui mărturie la judecată, să nu treci de partea celor mulţi ca să perverteşti dreptatea 3 şi nici să nu-l favorizezi pe cel sărac la judecată. 4 Dacă întâlneşti boul sau măgarul rătăcit al duşmanului tău, să i-l duci înapoi. 5 Dacă vezi măgarul celui ce te urăşte căzut sub povară, să nu-l laşi acolo, ci să-l ajuţi să o ia de pe el. 6 Să nu calci în picioare dreptatea săracului la judecată. 7 Păzeşte-te de sentinţe greşite şi nu-l ucide pe cel nevinovat sau pe cel drept, căci Eu oricum nu-l voi considera drept pe cel vinovat. 8 Să nu iei mită, pentru că mita orbeşte pe cei ce văd şi suceşte cuvintele celor drepţi. 9 Să nu-l asupreşti pe străin, căci voi înţelegeţi starea străinului, deoarece şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. 10 Timp de şase ani să semeni pământul şi să-i aduni rodul, 11 dar în al şaptelea an să-l laşi să se odihnească nesemănat, pentru ca săracul din poporul tău să poată mânca, iar ceea ce mai rămâne să fie mâncat de animalele sălbatice. Să faci la fel cu via şi cu măslinii. 12 Şase zile să lucrezi, iar în a şaptea zi să te odihneşti, pentru ca astfel şi boul, şi măgarul tău să se poată odihni, precum şi sclavul născut în casa ta, şi străinul. 13 Să păzeşti tot ceea ce ţi-am spus. Să nu invoci numele altor dumnezei: numele lor să nu fie auzite pe buzele tale.

Cum a aparut icoana?

Bible Puzzle, Blogosfera, Culegeri 3 Responses »

Jan 262010

Bingo! Vedeti aici.

De ce nu sunt homo sapiens sapiens

Bible Puzzle, Meditatii 5 Responses »

Jan 142010

Asta ar însemna că sunt produsul evoluţiei, în care de fapt nu cred. Ar însemna că am evoluat din homo sapiens, din Neandertal şi bineînţeles dintr-o drăgălaşă maimuţică.

E paradoxal să-i auzi pe cei ce merg la spovedanie cel puţin de două ori pe an autointitulându-se, în glumă zic ei, homo sapiens sapiens. Denumirea asta a fost inventată de unii, cu măgulirea că sunt de două ori deştepţi, sapiens sapiens, mai deştepţi decât strămoşii lor, cei de la Turnul Babel, care au vrut să ajungă până la ceruri cu deşteptăciunea lor sapiensală.

Nu am o problemă cu ce crede fiecare, ci cu amalgamul de teorii îmbinate în mintea multora, cu lipsa de consecvenţă care afectează credinţa altora într-un Dumnezeu Creator.

Partea grozavă e atunci când accepţi că originea ta este divină, că ai fost plăsmuit de un Creator. Dacă refuzi titlul de sapiens sapiens pe care ţi-l dă lumea, titlul pe care ţi-l dă Dumnezeu e net superior: homo imago Dei.

La inceput,...

Bible Puzzle, Culegeri, Pentru suflet 4 Responses »

Jan 022010

Anul acesta am hotarat impreuna cu biserica pe care o pastoresc sa facem un maraton prin toata Biblia. Recunosc ca nu am reusit sa trec prin toate capitolele pe care trebuia sa le parcurg deja, pentru ca primul capitol m-a atras ca intotdeauna cu lucruri extraordinare pe care nu le remarcasem anterior.

Dar poate voi scrie altadata despre asta. Acum vreau doar sa va las in fata unui video de 40 de minute pe care mi l-a recomandat si mie cineva astazi. As crede ca cine vede filmuletul asta pana la capat si il lasa rece, are o…

… are o problema :)

Avem un Dumnezeu extraordinar! Trebuie neaparat ca a lasat o impresie si asupra voastra.

Observati ce nu se potriveste

Bible Puzzle 16 Responses »

Dec 032009

Se da urmatorul cadrul biblic: Isus spala picioarele ucenicilor, conform textului biblic din Evanghelia dupa Ioan, capitolul 13. Presupusele reactii ale catorva dintre ucenici sunt ironice, bineinteles, facand referire la trasaturi de personalitate si gandire care nu fac cinste ucenicilor.

Oricum, Isus a spalat picioarele acelorasi ucenici, care n-au fost de acord cu Maria cand aceasta I-a uns Invatatorului picioarele cu mir, cu doar cateva zile mai devreme.

Iuda: “Apa aceasta putea fi vanduta, si banii impartiti saracilor… >:|”
Andrei: “Doamne, de unde ai luat apa? Ca era defect robinetul cand l-am incercat eu!”
Natanael: “Dar Doamne, nu trebuia, nu te mai deranja.. :P”
Ioan: “Eu nu am picioarele murdare, ca eu de obicei merg in varful picioarelor sa nu deranjez pe nimeni :D”
Iuda, dar nu Iscarioteanul (adulmecand in stanga si in dreapta): “Cineva nu s-a spalat pe picioare cand a intrat aici”.
Pilat: “Eu ma spal singur. Si doar pe maini, da?”
Toma: “Doamne, Tu sa-mi speli mie picioarele? Nu cred pana nu vad..”
Petru: “Doamne, daca stiam, nu mai faceam dus acasa :|”

Cerinta: precizati ce anume nu se potriveste in tabloul descris mai sus, inainte de a citi comentariile celorlalti cititori!

Despre dragoste, credinta si religie

Bible Puzzle, Blogosfera, Culegeri, Meditatii No Responses »

Nov 282009

Asa mi se intampla de multe ori: sa scriu in comentarii la articolele altora decat sa ma apuc de scris un articol cap coada pe blogul meu. In continuare, va prezint ideile ce le-am aruncat unor comentarii de la articolul lui @andrisan.

@Marius Muscalu: daca as sti sa o fac intr-un mod satisfacator, te-as premia pentru o astfel de intrebare: “De ce vrea Dumnezeu sa fie iubit?” In versiunea ultraprescurtata, raspunsul ar fi: e dreptul Lui sa ceara asta; nici un alt pseudo-dumnezeu nu a avut curajul sa pretinda o astfel de atitudine din partea omului.

Daca ar fi sa dezvolt putin subiectul, as mentiona ca prin creatie, Dumnezeu a dat nastere unor fiinte relationale/sociale, create “dupa chipul si asemanarea Sa”. Daca dragostea este atat de comuna in relatiile noastre, cu atat mai mult in relatia cu El ar trebui sa gasim “originalul”. Ca sa nu mai spunem ca macar de bun simt ar trebui sa raspundem cu dragoste la dragostea pe care El ne-o declara fara nici o jena :)

Apoi, tot prin creatie, nu doar ca ne-a inzestrat cu o natura relationala, dar Adam este numit “fiul lui Dumnezeu”, iar Isus Cristos cand ne face cunostinta cu Dumnezeu, ne invata sa ne adresam lui cu apelativul Tata: “Tatal nostru care esti in ceruri..”. In nici o religie vreun pseudo-zeu nu s-a prezentat ca tata, ci ca un tiran de temut caruia i-au fost atribuite calamitatile naturale sau de alt fel, motiv pentru care zeul trebuia imbunat cu jertfe de multe ori chiar umane. Daca ai copii, probabil partea asta o intelegi mai bine.. cat de raniti se simt parintii atunci cand copiii le intorc spatele in loc sa le arate dragostea lor intr-un mod natural.

Un al treilea argument pentru care Dumnezeu are dreptul sa se astepte la dragoste din partea noastra este unul functional. Pentru ca El ne-a creat, tot El stie cum functionam cel mai bine (vezi Biblia ca Manual de Utilizare). Insa instructiunile de acolo nu pot fi inghitite cand esti orbit de mandrie, asa ca tot El ne da si pontul: “Cine Ma iubeste va pazi poruncile Mele”. Daca nu ai o relatie personala cu El, sa-l recunosti ca Tata (de doua ori, prin creatie si apoi prin mantuirea sufletului) si sa-L iubesti mai intai, iti va fi foarte greu sa urmezi instructiunile chiar spre propriul tau beneficiu.

E dezgustator sa vezi cum se bat oamenii cu pumnul in piept, unii crezand ca braveaza prin afirmarea credintei lor, altii bravand prin afirmarea acestei neincrederi intr-un presupus “Dumnezeu invizibil”, numindu-se atei; e dezgustator cum oamenii se impart in doua tabere laudandu-se cu eficienta “ne/crezului” lor, in timp ce Dumnezeu nicidata nu ne-a poruncit sa credem in El, ci mult mai profund, sa-L iubim, credita fiind doar o consecinta logica. Pe El si pe semenii nostri, ca o intoarcere la origini, la originea noastra divina…

@Teo: Credinta e un dar de sus, e conexiunea sau neuronul care ne lipseste prin intrarea in viata biologica, in natura noastra primara (firea veche). Cand Dumnezeu iti da in dar “credinta” ce te conecteaza in “retea”, abia atunci realizezi ca fara credinta si in afara retelei viata e un nonsens.

Asadar, credinta nu ne-a fost data pentru a face demonstratii (pana la lupte de strada la propriu), ci pentru un uz personal, pentru conectare; si nimeni nu poate fi conectat prin credinta altuia (e IP-ul tau :D ).

Eu nu am nevoie sa strang dovezi pentru altii, ci doar sa marturisesc ce cred si sa cred (eu insumi) ce marturisesc. Oamenii nu se intorc la Dumnezeu pentru ca i-am convins eu, ci argumentele mele au sens atunci cand primesc prin posta, la pachet, “cablul personal de conectare”.

O astfel de credinta este pasnica si dovedeste dragoste, nu starneste Jihaduri. De care chiar n-avem nevoie :D

@somerio: Dear somerio, daca-mi dai dreptul la opinie, macar ca sunt foarte de acord cu ce spui tu, totusi o anume formulare ar putea duce, zic eu, in eroare. Adicatelea, religia nu ii uneste pe oameni, ci ii dezbina. Atunci cand renuntam la ideea unui Dumnezeu Absolut si ne inventam proprii nostri dumnezei, apare concurenta care dumnezeu e mai tare sau mai credibil.

Apoi, ideea de baza a religiei este mandria capacitatii mele de a-mi imbuna dumnezeul. Intai imi modelez un dumnezeu pretentios in minte, dupa care purced la a-mi impresiona dumnezeul imaginar, dovedindu-i lui (mie insumi de fapt) ca sunt destul de bun pentru a fi acceptat de acel dumnezeu (ma accept pe mine insumi ca bun in ochii mei). In felul asta, religia naste tirani, oameni care considera ca nu ai dreptul sa le treci prin fata de sfinti ce sunt: saru-mana in stanga si-n dreapta, razboaie intre crestini (ca religie, nu ca esenta) si musulmani, razboaie intre catolici si ortodocsi, razboaie intre secte, anatemizari reciproce – pe toti ii privesti de sus: nimeni nu poate ajunge in cer/sau sa acceada la dumnezeul tau decat prin devenirea aceluia ca sectant de aceeasi culoare cu a ta. In Romania pocaitii sunt sectanti pentru ca sunt mai putini decat ortodocsii, in Europa ortodocsii sunt sectanti pentru ca-s mai putini decat catolicii, iar in lume crestinii in general sunt sectanti pentru ca-s mai putini decat musulmanii s.a.m.d. Unde-i dragostea si convetuirea? :|

The Global Leadership Summit 2009

Bible Puzzle, Culegeri, Dezvoltare personala 2 Responses »

Nov 122009

A fost una dintre cele mai grozave conferinte la care am participat ever. A fost de fapt o videoconferinta, dar ambiantul salii si ecranul mare au fost un plus pe langa dinamica, pasiunea si calitatea informatiilor transmise de vorbitori.

Conferinta a fost ideea lui Bill Hybels de a aduna 100.000 de lideri in mai mult de 300 de locatii si 50 de tari pentru a-i motiva si provoca la o conducere mai eficienta.

Bill Hybels a vorbit despre liderul de 360 de grade. Conducerea in sus (Nordul busolei) are de-a face cu o buna relationare si influenta asupra superiorilor tai; pentru un lidership eficient, 25% din resursele tale (timp, energie, concentrare etc.) ar trebui investite in directia aceasta. Conducerea in jos (Sud) se refera la influenta asupra celor pe care ii conduci propriu-zis (5%). Conducerea laterala (Est-Vest) vorbeste despre o relationare inspirativa cu altii care au aceleasi responsabilitati ca ale tale, colegi de breasla (20%); si in sfarsit, in centrul busolei, autoconducerea (50%).

Nu doar raportul acesta, oarecum intrigant, al relatiilor mi-a atras atentia, ci si reamintirea importantei pe care o are integritatea personala, echilibrul si stapanirea de sine, sau maturitatea personala intr-un cuvant. Nu-i poti conduce pe altii daca nu te poti conduce pe tine insuti.

Tema sesiunii lui Gary Haugen a fost “Pur si simplu curaj – infruntarea intunericului”. Fondator si presedinte al International Justice Mission, Gary a vorbit despre conducerea care conteaza – si conteaza daca conteaza si pentru Creatorul Universului. A vorbit printre altele despre pasiunea lui Dumnezeu pentru lume, despre nedreptatea din lumea de azi si (de necrezut pentru multi) pasiunea lui Dumnezeu pentru dreptate. Cum sa conduci atunci cand sarcina pare dificila, infricosatoare si chiar imposibila.

Convingerea personala cu care am plecat de la sesiunea lui a fost ca Dumnezeu, ca unul care a investit mult in mine si are dreptul sa astepte rezultate pe masura, are nevoie de mine acolo unde exista mai putina speranta sau deloc, acolo unde conducerea mea sa conteze.

“Conducand oamenii la Dumnezeul risipitor” – aceasta a fost tema sesiunii condusa de Tim Keller, fondator si pastor senior al Redeemer Presbyterian Church, Manhattan, NY. Pornind de la binecunoscutul pasaj biblic despre “fiul risipitor”, Tim a argumentat ca de fapt atat fiul mai tanar care a risipit averea tatalui, cat si fiul mai mare ramas acasa, au fost la fel de risipitori in intelegerea dragostei si acceptarii din partea tatalui. Aplicatia e ca Dumnezeu e gata sa ne primeasca asa cum suntem, nu pe baza meritelor noastre, ci pe baza a ceea ce EL a facut pentru noi.

Chiar daca pe baza Bibliei stim ca Dumnezeu ne-a iertat prin credinta in moartea substitutiva a lui Cristos, inca mai luptam cu tendinta de a-L impresiona pe Dumnezeu cu cine suntem noi, cu ce putem face noi fara El. Si asta pentru ca, daca nu ne-am putut cumpara mantuirea, cel putin sa incercam sa i-o platim inapoi in rate. Si asta e un afront la fel de mare cu a incerca sa cumperi o mantuire pe care niciodata nu o s-o poti plati.

Fondator si pastor senior al Newsong Church, Irvine, CA, Dave Gibbons a conferentiat despre “Gandirea de avangarda – conducerea caracteristica culturii a III-a”. In discursul lui, cultura a III-a nu are de-a face cu zone de pe glob, si cu categorii de oameni pe care ii privim de sus, ii marginalizam considerand ca mai mult de incurca, in timp ce tocmai acestia ne-ar putea da perspective noi in conducerea noastra. Modul curent de evaluare a liderilor implica evaluarea talentelor, a pasiunii, a competentelor si a personalitatilor. Dave sugereaza ca mai degraba, ar trebui sa fie vorba de slabiciune, durere si suferinta noastra. In mod obisnuit acestea sunt oportunitatile care modeleaza in mod semnificativ liderii.

A fost grozav sa meditez la un set de masura diferit: esecurile care devin succese; cine adevaratii oameni resursa; relatiile bat viziunea; schimbarea prioritatilor.

Ken Blanchard si John Maxwell, au conferentiat impreuna despre “Cand ti se schimba chemarea”, iar Craig Groeschel a vorbit despre “Acel ceva: cum il pot liderii obtine si pastra”. Am scurtat povestea pentru ca oricum ma lungisem prea mult, si degeaba v-as spune mai multe daca tot n-ati fost acolo. Informatii gasesti multe in carti, insa a fost grozav sa te afli intr-o sala plina cu pana in 500 de lideri, urmarind pe alti vreo cativa dezvaluind din devenirile lor ca lideri si formatori de lideri. Mai pe scurt, abia astept conferinta de anul viitor!

Despre GLS a mai scris si colaholicul.

Older Entries

KiriPedia