Pe Betina o înţeleg. La cele trei luni ale ei, are dreptul să-şi ceară drepturile. Însă nu ţin neapărat să fiu de acord cu alarmele false venite din partea lui Miriam. Nu avea nevoie să fi absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice pentru a-şi da seama că surioara ei mai mică are parte de un tratament preferenţial: că Betina, adică, e luată de două-trei ori pe noapte în camera părinţilor tocmai pentru ca scâncetele ei să nu o trezească pe sora mai mare; că are parte de huţa-huţa în braţe la tata până mama pregăteşte laptele praf; că se întoarce de acolo cu burtica plină în toiul nopţii; că pe lângă ea, surioara mai mare, părinţii trec fără să o bage în seamă administrându-i doar banalul “nani-nani”. Hm, aşa ceva nu e de trecut cu vederea.

Aşadar, în urma unor calcule bine chibzuite, a luat şi Miriam decizia cu alarmele false, că doar-doar o primi şi ea atenţie. Se ridica în genunchi, îşi scotea suzeta ca pe un dop din gură şi pornea sirena într-un mod destul de convingător. O fi visat ceva urât, poate îi mai creşte vreun dinte, poate îi e prea cald şi nu mai poate să doarmă… stai pe google şi caută explicaţii… schimb de experienţe cu alţi părinţi…

La început  a căpătat şi ea o porţie de lapte… apoi doar “măi-măi” şi “nani-nani” la loc… până când ne-am prins de şmecherie. Mai greu, dar asta e. Şi am trecut şi la “na-na” şi “keep your mouth shut”, că nu se mai putea cu alimentarea geloziei. Doamna doctor de familie ne-a vândut pontul, sper ca Miriam să nu-i ţină ranchiună pentru asta…

Mă rog, şi ca să scurtăm povestea, se face dimineaţă. Soţia mi-o ia înainte intrând în camera copiilor şi o aud: “La mulţi ani, Miriam! Azi face doi anişori fata lu’ mama? Da? Bravo!..” Şi în sfârşit, mă trezesc şi eu la realitate. Într-adevăr, au trecut doi ani…

La mulţi ani, scumpetea lu’ tata!

Related Posts:

• No Related Posts

Să vezi ce uimire, nervi şi nerăbdare de a mă lua de furnizorii serviciului de telefonie mobilă. Am auzit eu că mai obişnuiesc să umfle facturile clienţilor, dar nu mie, da? Am preferat să fierb în suc propriu gândind cum să le-o coc mai bine atunci când o să am factura în faţă, negru pe alb!

A venit şi momentul adevărului. Când priveşte soţia factura, îmi sugerează şi ea că ar trebui să o las mai moale cu discuţiile la telefon: numai într-o zi efectuasem nu mai puţin de 42 de apeluri telefonice, adică 98 de minute. Un sfert din minutele alocate lunar, consumate într-o singură zi ? ! ? ! !

Ce bine că după momentul adevărului a urmat şi momentul înţelepciunii: tot soţia mă calmează atunci când observă că ziua cu pricina nu era alta decât… ziua de naştere a Betinei !!! M-am pus pe un râs..

Aşadar, astăzi sărbătorim o lună de când densitatea populaţiei din locuinţa noastră a crescut vertiginos, familia noastră înregistrând o eficientă creştere numerică de 33%! Şi cum sărbătorim? Prin achitarea facturii..

De curiozitate, dacă vreţi să ştiţi, din cele 98 de minute consumate, 62 au fost doar cu Simona. Stând pe hol şi neavând voie să intru, ca atunci când am asistat la naşterea lui Miriam, vă închipuiţi cum fierbeam de nerăbdare pe holurile maternităţii. Plus alte drumuri pentru cumpărăturile necesare Simonei, comenzi telefonice care trebuiau onorate în timp util.

Nu am sunat multă lume pentru vestea cea mare, am considerat că e timp suficient şi pentru asta. M-am concentrat atunci doar la strictul necesar: am sunat-o pe mama mea, pentru că e mama mea, dar şi pentru că stătea acasă cu Miriam şi voiam să ştiu dacă e totul în regulă. Apoi, am mai sunat la mama Simonei, normal că voia să ştie cum decurg lucrurile. Am mai sunat la tatăl meu, aşa, ca un schimb de experienţă cu cel care la rândul lui mi-e tată. Am mai vorbit la telefon cu Ana Voiculescu, care este implicată în lucrarea cu femeile din biserica pe care o păstoresc, şi de asemenea am mai vorbit cu Tabita, sora mea, care ne-a ajutat cu alte servicii. Mulţumim!

Astea au fost doar apelurile telefonice efectuate de ziua Betinei, însă au fost mulţi alături de noi care ne-au împărtăşit bucuria în fel şi chip. Mulţumim tuturor, iar acum, lăsaţi-mă să plătesc factura online şi mai stăm de vorbă. Bineînţeles, voi răspunde în curând curiozităţii neostoite din partea multor prieteni: “Şi? Miriam cum a reacţionat la vederea bebeluşului?” Gata, la revedere, că deja mă ţineţi de vorbă :)

Related Posts:

• No Related Posts

Dacă în alegerea numelui pentru prima noastră fiică am depus o căutare frenetică, pentru cea de-a doua deja ştiam ce şanse avem de a pierde mult timp pe site-urile cu nume pentru bebeluşi. Deşi la un moment dat aveam deja o opţiune, simţeam că nu ne vom opri aici în căutările noastre.

Chiar în noaptea de dinaintea internării în maternitate, discutând cu soţia, ne-am întors la una din opţiunile iniţiale în privinţa numelui. Atunci am ştiut, în sfârşit, că numele ei va fi Betina.

Dincolo de frumuseţea şi melodicitatea numelui, îmi dorisem dintotdeauna o fetiţă pe care să o pot alinta Betty. Numele acesta îmi aducea aminte de Elisabeth Elliot, soţia lui Jim Elliot. Nu doar că Jim a fost modelul meu de dedicare în slujire ca misionar, dar am învăţat multe din seriozitatea şi frumuseţea relaţiei lor în aşteptarea căsătoriei.

Jim moare ucis de tribul Auca în încercarea lui de a le duce Vestea Bună. Reuşita lui a fost una postmortem, sau poate chiar prin moartea şi sacrificiul lui. Elisabeth continuă lucrarea lui, iar mai târziu publică primul volum prin care descrie umanitatea şi viaţa plină de pasiune a lui Jim în ascultare de Dumnezeu şi în formarea lui ca misionar: “Shadow of the Allmighty”.

Urmează alte câteva cărţi, printre care şi “Pasiune şi puritate“, o carte care te răscoleşte prin standardul înalt pe care şi l-au impus în aşteptarea lor de nu mai puţin de cinci ani până la căsătorie. O aşteptare reciproc acceptată şi prelungită datorită priorităţii pe care au acordat-o slujirii speciale la care au înţeles că sunt chemaţi. Acolo, pe paginile cărţii, găseşti pasiune şi puritate atât în principiile prezentate, cât şi în destăinuirea unor fragmente din corespondenţa lor, în care autoarea se semnează simplu: Betty.

===

*Betina noastră s-a născut într-o zi de joi la ora 13, având 3,240 kg si 49 cm, pe data de 21 ianuarie 2010. A obţinut nota 10 la naştere, iar mămica ei..  o  operaţie cezariană.

Related Posts:

• No Related Posts

“Mai bine imi las copiii sa fumeze sub ochii mei, decat sa fumeze la coltul scolii cu toti depravatii”, de parca asistandu-mi fiul fumand, ii garantez o treapta in plus pe scara societatii.

“Mai bine ii dau eu sa bea de la mine din halba, decat sa bea pe furis prin crasme si vine acasa clanţă”. Iarasi, de ce sa il initieze altul pe drumul catre distrugerea celulelor nervoase. Mai bine sa o fac eu cu mana mea, ca o fac mai bine. Incet si sigur.

“Mai bine sa se legalizeze drogurile usoare. Mai bine sa-mi vad pustiul meu drag drogandu-se “usor”, decat sa ajunga dependent de altele mai periculoase”. Pai atunci, eu zic sa-i pui si in supa, impreuna cu sarea si piperul, dupa gust.

“Mai bine sa legalizam prostitutia. Mai bine sa-mi vad fiica prostituandu-se intr-un bordel de lux, decat sa ajunga pe mana interlopilor si eventual vanduta”. E o treaba si asta.

“Mai bine sa-mi vad copilul cum isi taie venele si moare incet, decat intr-un tragic accident de masina imprastiat pe tot caldaramul”. Asa gandesc parintii unor emoizi, rockeri dubiosi sau satanisti declarati.

Stiu ca par uneori dramatic, dar nu stiu daca sunt mai dramatic decat cei care nu doar scriu pe un amarat de blog despre asta, ci traiesc astfel de realitati covarsitoare zi de zi. Come on, nu ma acuzati. Ca doar aveti televizor/internet acasa.

Din teama de a ne confrunta/educa copiii atunci cand au apucaturi bizare, nu doar ca devenim imuni la suferinta ce se intinde in lume, dar noi insine alegem sa traim filme horror sub ochii nostri. Filme in care proprii nostri copii sunt personajele principale.

Generatia careia i-o incredintez pe fiica mea ma ingrozeste. Uneori ma intreb daca eu i-as putea face faţă. Ce pot sa fac, inca de pe acum, e sa investesc in ea alte valori, altele decat pseudovalorile vehiculate de intelepciunea cancerigena a societatii.

Prefer sa o invat eu de pe acum in familie ce inseamna dragostea, pentru a nu crede definitia pe care i-o da un huligan ce abia-si mai stapaneste hormonii in pantaloni.

Prefer sa ii ofer eu o educatie despre puritate si frumusetea sexului ca dar primit prin creatie, decat sa invete in cabinele de WC ale scolii de la vreo colega violata.

Prefer sa lupt pentru o viata libera de vicii si dependente nocive ca exemplu pentru ea, decat sa aspire la libertatea promisa de noptile pierdute prin paturile tuturor colegilor de la facultate sau libertatea drogurilor din cluburi dubioase.

Mai bine sub ochii mei. Depinde de ochii tai, cum vad ei lumea. Eu asa o vad:

Related Posts:

• Bringing back God to school
• Multumesc ca stai cu mine, Miriam!
• Barbati ratati

1. Am varsta legala; pot dovedi ca am avut si eu candva la viata mea 18 ani, amu vreo zăce ani.

2. Am invatat sa ma conduc pe mine insumi inainte de a-mi conduce familia ; eram deja de 5 ani plecat de-acasa (la propriu, nu la figurat) cand m-am casatorit.

3. Am intrat in casnicie dupa ce mi-am asigurat spatele cu cel mai tare sponsor extern de imagine, de finante, de spiritualitate si toate celelalte: deja ma imprietenisem cu Dumnezeu, care e mai mult decat un “angel-guard” pentru familia mea.

4. Am deja experienta de cativa ani ca familist, ar fi culmea ca tocmai acum cineva sa indrazneasca sa imi puna la indoiala dreptul meu de a fi presedinte la mine acasa.

5. Am deja urmasi, care imi raman fani loiali pentru tot restul vietii. Multumesc lui Dumnezeu pentru Miriam 1.6 si Bebe 2.0 ce va sa vina in ianuarie 2010.

6. Cu ajutorul sponsorului extern (vezi pct.3) am demonstrat deja ca imi pot conduce familia in conditii destul de vitrege: conduc o masina care nu e a mea, locuiesc intr-o locuinta care nu e a mea, am o familie sanatoasa desi nu sunt medic, am frigider nou si mancare nealterata in el desi nu am cerut nimanui bani, lucrez zilnic pe un computer pe care nu eu l-am cumparat. Cu toate astea, nici unul din toate lucrurile astea si multe altele nu sunt furate sau.. macar cerute! Ma descurc, nu? V-am mai spus, conteaza sa intri cu cine trebuie in casnicie, inainte de a-ti cunoaste partenera.

7. Primesc multe solicitari de a oferi consultanta maritala si premaritala. Datorita sponsorului extern de care tot pomenesc mi-a crescut prestigiul in “tarile vecine”. Deci ma descurc si la relatii diplomatice externe.

8. Atmosfera de bucurie cu care sunt intampinat atunci cand intru pe usa imi da satisfactie pentru postura pe care o detin, nu prin dictatura ci prin dragoste si dedicare (chiar, nici un presedinte de tara nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste:|).

9. Am invatat si am acceptat faptul ca nu sunt corect intotdeauna, recunosc in fata familiei atunci cand am luat decizii ineficiente ba chiar deplasate, imi asum esecurile. Nu ma ascund dupa “nimeni nu e perfect”, ci subliniez ca EU nu sunt perfect. Si totusi sunt presedinte! Da, am demnitatea mea, si daca am curajul sa imi recunosc greselile, nu permit nimanui sa ma caricaturizeze prin ziare. Ca drept urmare, nu-si bate nimeni joc de mine nici la Cronica Carcotasilor, nu sunt nici in Gura Presei, nici pe iutub. Asa da respect!

10. Sotia ma iubeste si ma sustine chiar daca stie ca nu sunt perfect; familia pe care o conduc ma sustine ca presedinte, nu m-au suspendat niciodata, nu imi pun niciodata la indoiala rolul, nu voteaza in fiecare zi daca sa ma asculte sau nu. Sotia intelege ca detine doar rol consultativ (pe care il respect cu placere), lasandu-mi mie dreptul de a lua decizia finala, indiferent daca ideia initiala mi-a apartinut mie sau ei. Imi preia multe din “sarcinile de serviciu” fiindu-mi un ajutor potrivit, numa’ bun, in sarcinile pe care le am de indeplinit. E cea mai tare!

Asadar, la noi in familie s-a instaurat (de la bun inceput!) linistea, pacea si prosperitatea. Nu se pune niciodata problema de alegeri anticipate sau de alt fel de voturi. Exista deja incredere, stie foarte bine fiecare ce are de facut, iar cand apar rateuri, ne sustinem reciproc in reabilitare, cu dragoste, pentru ca ne avem doar pe noi insine, si suntem constienti ca, asa cum ne purtam de grija unii altora, asa o sa ne avem toata viata. Ar mai fi multe de spus, dar va las sa va ganditi la spatele de care aveti nevoie in viata. Nu fiti berbeci. Sunt destui in politica.

Related Posts:

• No Related Posts

Iar la un moment dat te gandesti ca, de fapt, eu insumi trebuie sa fiu “schimbat”. Rabdare de parinte. Muta-ti limitele mai incolo, largeste-ti zona de toleranta la stres. Astazi nervii mei atarna pe marginea unei prapastii, si, mai rau, tot de ei ma tin sa nu cad. Sotia? Ea deja face bungee jumping cu ai ei :)

Dar noi te iubim, Miriam!.. Sa ne ierti atunci cand ne fastacim in fata propriilor noastre limite. In fata prapastiei, oricine are rau de inaltime..

Related Posts:

• Iarta-ma pentru fixurile mele.

Azi am fost in parc cu Miriam. Momente “de aur”, pe care nu le voi putea uita usor, amintiri la care ma voi intoarce cu drag peste cativa ani cand Miriam poate le va fi uitat.. :D

Am constientizat o extraordinara stare de fapt. Parculetul era plin de copii de diferite varste sub 6-7 ani. Micutii erau in lumea lor, imprietenindu-se, despartindu-se, asociindu-se cu altii, schimband locul de joaca cu un altul si asa mai departe.

Parintii stateau pe margine si supravegheau totul cu atentie. Fiecare cu ochii pe copchilu‘ lui, ca pe butelie. Am simtit ca am ceva in comun cu toti oamenii astia. Nu eram implicati direct in lumea micutilor, dar ei se puteau juca in liniste stiind ca cineva e cu ei acolo

Dar nu am avut nimic in comun cu o tanti cu doi copii. Se vedea clar de la o posta ca nu erau copiii ei. Poate nici nu a avut vreodata copii. Romanca sadea, dar cu fitze de grecoaica, din cat m-am prins si din vorbele care zburau prin copaci. Figuri. Ochelari de soare mari cat China si port-tigaret umplut cu Carpati.

Racnea la bietii copii cum nu facea nici un parinte pe-acolo. Isi pierduse demult respectul fata de cei doi. Fetita arunca cu nisip in ea, iar pe baietel, cand a reusit sa il prinda, i-a tras un sut in MS-DOS de am urat clipa in care Miriam a fost de fata sa vada un asa act de violenta.

O bruta printre copii inocenti si clar, cu parinti iresponsabili. Bona sau bunica nu va poate inlocui pentru nimic in lume. Cresteti-va singuri copiii.

Update 5 august 2009: Ok, calm down, I know! Exista si exceptii, astazi am intalnit una. Si era o strabunica! :))

Related Posts:

• Peste zece ani
• Maine mergem la bunici
• Dad, I’m watching you!
• Barbati ratati

Si atunci, de ce, Miriam, fetita noastra de doar un an si trei luni, devine geloasa cand ma vede ca ii imbratisez mama, si vine de se baga in sufletul nostru?

***

La o prima citire, stiu ca si pentru aceia dintre voi care ma cunoasteti personal, titlul ar fi putut reprezenta o dilema. Oricum, Miriam  nu face altceva decat sa se dezvolte normal ca femeie, invatand sa se raporteze la (deocamdata) singurul barbat din viata ei, care conteaza: cel mai tare, mare si frumos (sâc!).

Related Posts:

• No Related Posts

Si trenul poate alege daca sa mearga inainte sau inapoi, daca sa stea pe loc doar fluierand in gara (ca-n codru) sau sa fie util. Sa mearga gol sau incarcat cu pasageri sau marfa. Doar pe şine. Cand si-a depasit conditia crezand ca poate zbura ca avionul, am putea numi asta “deraiere”, dar in nici un caz “vointa libera”. Cand iti incalci propriile legi, stabilite de altcineva mai mare decat tine, care te-a proiectat, ti se infunda; in nici un caz nu descoperi libertatea, sau noi coordonate transcedentale. Dar asta nu inseamna ca trenul e doar un robotel: priviti aici cata libertate de miscare are!!

Miriam, fetita noastra, are obiceiul de a rupe bucatele din mocheta din balcon si de a le baga in gura. Are vointa, dar nu are voie sa faca asta. Asa ca, fara sa ma consult cu ea, sa-i cer permisiunea sau sa elaboram legi acceptate democratic, oricat s-ar zbate, lupt cu ea pana ii scot din gura corpurile straine. Legea dragostei parintesti nu se supune liberului ei arbitru, ci i-l limiteaza.

Poate imi veti spune ca actionez asa doar pentru ca e mica si inconstienta de actiunile ei. Dar la orice varsta te-ai afla, care e raportul informatiilor pe care le detii fata de cele pe care nu le poti accesa? Ba dimpotriva, cu cat cunosti si poti sa faci mai multe, cu atat iti dai seama de imensitatea lucrurilor pe care nu le stii sau nu le poti face!

Si ca sa inchei cu un alt exemplu practic, Miriam s-a inecat odata cu ‘una bucata fulg de porumb’. Incepuse sa se inroseasca la fata. Voi in locul meu ce-ati fi facut? I-ati fi respectat dreptul de suporta consecintele liberei ei vointe?

Related Posts:

• Keep going!
• Ce inseamna sa ai discernamant?
• Libertatea vazuta din interior

Personal, nu pot trece usor peste aminitirea intalnirii cu cea mai frumoasa cersetoare ce mi-a fost dat sa vad vreodata.  Sotia sa ma ierte… Pur si simplu, ceea ce ar fi putut fi strigator la cer de intrigant mi s-a parut de-a dreptul, iertati-ma, … fermecator! Pe bune, adica nu doar ca se uita la tine ostentativ cand poate te vede mancand, dar nu te roaga frumos cand iti ia painea din mana, si nici macar nu stie sa multumeasca!!?

Si cu toate astea, priveste si tu si da-ti cu parerea. Si aici, un filmulet.

Related Posts:

• No Related Posts