Meditatii » KiriPedia

Orice lucru la timpul lui

Feb 282009

un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri;
un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;
un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;
un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde;
un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;
un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre;
un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;
un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde;
un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;
un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;
un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî;
un timp pentru război şi un timp pentru pace.(Eclesiastul 3.1-8)

Care sunt lucrurile pe care trebuia sa le faci cu mult timp in urma, dar le-ai amanat prea mult deja? Cum ar fi daca astazi ar fi ziua in care sa fii plin de satisfactie pentru stergerea unuia din acele lucruri de pe lista?

De la gând până la faptă

Meditatii, Portrete 6 Responses »

Jan 102009

Acum câteva zile l-am întâlnit din nou. Nu-l remarcasem, dar mergea în urma mea. Tocmai traversam Pasajul Unirii, un loc care-mi place şi-mi displace. Poate argumentez altădată situaţia asta, cert este că atunci eram grăbit. Şi acesta este unul din motivele pentru care nu îmi place să traversez Pasajul, mai ales dacă plutesc într-un puhoi de lume pe care nu îl pot controla, care nu se supune voinţtei mele, de a înainta mai rapid (te-ai surprins vreodată cu apucături de dictator? Ce-ai face cu masele de oameni dacă le-ai stăpâni, dacă le-ai putea controla?…)

Aşa că, atunci când am văzut un obiect căzând din buzunarul unui tânăr din faţa mea, eram prea grăbit pentru a mă întoarce să răscumpăr un obiect pierdut al altcuiva. Pentru mine era un străin.

Dar el a facut-o. Era imediat în spatele meu şi a văzut toată scena (Uau, când spun asta parcă ar fi vorba despre intriga nu-ştiu-cărei importante acţiuni de pe Planeta Albastră). Dar pentru el chiar a fost important să facă asta. Aş putea spune că a fost important şi pentru mine doar pentru că mi-a trecut prin minte să fac acelaşi lucru? Mmm…nu. Cert, nu. De la gând pană la faptă e o distanţă cât lungimea unui caracter, şi în cazul de faţă, mă smeresc spunând asta…

Când tânărul a reintrat în posesia lucrului pierdut, am avut o satisfacţie interioară. Cel puţin s-a găsit cineva care să pună în aplicare un gând frumos. Da, gânduri măreţe ne macină de multe ori, însă dacă nu se concretizează în fapte, atunci faptele ieşite la iveală nu sunt nici măcar indiferente, ci urâte, urâte de tot. Poţi să ai gânduri frumoase, dar un caracter urât. Poţi să fii plin de intenţii bune, dar să fii un neisprăvit – să începi cu un gând bun, dar să nu laşi gândul cel bun să te domine până la sfârşit; să opui rezistenţă în a materializa gândul bun într-o faptă pe măsură! Între acestea doua încape şi se potriveşte perfect caracterul fiecăruia dintre noi: nici mai mult, nici mai puţin.

Reintrând în posesia lucrului pierdut, tânărul a mulţumit, completând însă că oricum obiectul pierdut nu era foarte important, şi aşa era. Dar, a apreciat gestul. Şi l-am apreciat şi eu. Mustrările de cuget din acele fracţiuni de secundă s-au şters imediat din memoria mea, parcă aş fi simţit că eu însumi am fost vindecat de prezenţa lui acolo, în preajma mea. Gestul lui a fost cu atât mai nobil cu cât caracterul nu s-a sfiit să iasă la iveală chiar în situaţiile mărunte.

Aveam nevoie de el, să îl întâlnesc din nou, să-l stiu mereu în preajma mea. Pentru că am nevoie să fiu tratat precum tânărul, aşa cum el l-a tratat. M-am întors, am vrut să-l văd din nou. Însă era acelaşi ca dintotdeauna; ca oricare dintre noi, ca un om obişnuit. Şi totuşi, era diferit.

Povestea unui om sărac

Meditatii, Pentru suflet 4 Responses »

Dec 142008

Îmi plac oamenii, şi îmi plac poveştile lor. Eu sunt doar unul dintre ei, ca mine – mii si sute sunt! Îmi place oamenii să-i întâlnesc şi să pierd timpul câştigându-l, poveşti s-ascult, şi ei pe ale mele.

Nu vreau sa concurez cu-a nimănui poveste – nu e nevoie. Ei pot fi fericiţi acolo unde sunt, iar eu – din toate câte ştiu poveşti, povestea vieţii mele e tot cea mai frumoasă. Şi dacă am prilejul, cu patos povesti-o-voi întotdeauna, şi cu plăcere. Sunt mulţumit, da, mulţumit de-a vieţii mele rime!

De ce sărac, acum? Aş vrea mereu să-mi pot aduce aminte ca sunt sărac, si sa-mi convină asta de minune. Că sunt sărac, că n-am nimic, şi când nu ai nimic la ce să porţi de grijă, trăieşti mai liber, mai voios, mai plin de viaţă, mai ferice. Doar singur Unul e bogat, ceilalţi doar se prefac a fi.

Mă bucur mult de starea-mi ce-am descoperit-o, eliberat de truda unor eronate aparenţe. Mândria si-aroganta în spatele-mi să fie, iar sărăcia de simplitate-mi va aduce-aminte. M-a sfătuit cu greutate, el, bătrânul: să nu te părăsească niciodată “al sărăciei spirit”!

Cum mă descurc cu sărăcia? Binisor, destul de bine. Şi asta mai ales de când, din întâmplare pentru mine (si-o întâmplare fericita!) dar cu premeditare pentru El, singur Avutul (şi-mbogăţind pe toţi), m-a întâlnit. M-a-mbogăţit El şi pe mine? Şi da, şi nu, căci pot găsi la El de toate, dar le păstrează El ca să le pot avea oricând. Mi-e mai uşor să nu le târâi după mine, n-ar fi decât o greutate zborului sufletului meu, căci tot El liber m-a creat să fiu, să pot zbura.

Şi Cuvântul S-a făcut trup,
şi a locuit printre noi,
plin de har şi de adevăr. Şi noi am văzut slava Lui,
o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl…

(Sf.Ap.Ioan, Sfânta Scriptură: Evanghelia după Ioan 1.14)

Comentati sintagma

Culegeri, Meditatii 2 Responses »

Nov 222008

Am gasit-o scotocind printr-o lada de lemne pentru foc, langa o soba de teracota. Mi-a placut atat de mult, incat ii dedic un post nou. Va invit sa va dati cu parerea, sa o comentati…

When the power of love will overcome the love of power, then will it be peace.

L-am vandut pe Isus!

Meditatii 3 Responses »

Aug 062008

Acesta a fost raspunsul doamnei din magazinul de suveniruri in care am intrat astazi, plimbandu-ma pe Magheru. Chipurile, un potential cumparator fusese interesat in a achizitiona o icoana sculptata in lemn reprezentand chipul Domnului Isus. Pacat ca stocul fusese epuizat pana cand clientul s-a hotarat sa il cumpere. E adevarat, Isus se vinde bine. Daca nu te decizi rapid, s-ar putea sa pierzi promotia.

Dar nu e nici o problema; doamna ar fi putut continua: “Vom mai primi marfa, va rugam sa reveniti!” Dă bine, si s-ar putea sa-ti aduca noroc daca il ai pe Isus, dragutul, la tine in casa. Bineinteles, undeva dupa usa, ca sa nu stanjeneasca pe nimeni, dar sa aiba suficient spatiu cat sa-si faca treaba constiincios, ca doar de aceea l-ai cumparat.

Ce inseamna sa il vinzi pe Isus? Sau ce inseamna sa il cumperi? Poti fi si vanzator si cumparator in acelasi timp? Cat de des te surprinzi comercializandu-l pe Isus?

Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca,
pe cand eram noi inca pacatosi,
Christos a murit pentru noi
(Romani 5.8)

Ganduri indraznete

Blogosfera, Meditatii 1 Response »

Aug 062008

Platesti pentru ele. Nu doar consumul generat de actul crearii, dar si pentru responsabilitatea pe care ti-o asumi exprimandu-le. E foarte adevarat ca de multe ori si tacerea costa, dar prin vorbire e clar ca te oferi sa fii sponsor de-a binelea… Iti asumi raspunderea? Pana la urma, gandurile indraznete pot duce la fapte marete! Si daca si melcul lasa o urma stralucitoare pe lumea asta, de ce nu ai incerca si tu?..

O seama de cuvinte

Meditatii 5 Responses »

Feb 222008

Un indicator pentru o carte bună este faptul că te face să gândeşti – dincolo de ceea ce ai gândit până atunci.

Ştii că îţi dezvolţi modul de a gândi atunci când nu laşi să-ţi scape noile idei care iţi vin – şi faci acest lucru scriind.

Scrii bine atunci când eşti de acord că ceea ce ai scris exprimă exact ceea ce ai vrut scrii.

“Cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Proverbe 16:32).

Ah, oamenii lui Dumnezeu!

Meditatii, Portrete 4 Responses »

Feb 082008

Cum as mai vrea sa pot da timpul inapoi, de dragul timpului petrecut cu oamenii lui Dumnezeu!

Oameni deosebiti, pe care Dumnezeu i-a adus in viata mea si care, nu doar ca mi-au vorbit despre harul lui Dumnezeu, dar mi l-au si trait ca sa il invat de la ei. Oameni care mi-au insuflat o foame si o dorinta crescanda dupa neprihanire, dupa sfintenie, dupa a fi placut lui Dumnezeu!

Oameni in care am vazut calmul si rabdarea lui Dumnezeu Insusi cu mine. Oameni care mi-au aratat ca e posibil sa induri trecerea multor ani pe pamant, fara sa te istovesti si incovoiat de timp sa pleci fruntea in tarana.

Oameni prin care Dumnezeu m-a ridicat, pentru ca i-a pus cu un scop clar si precis langa mine in ziua necazului meu, in ziua stramtorarii. Da, “sfintii care sunt in tara, oamenii evlaviosi, sunt toata placerea mea” (Psalmul 16.3)! Oameni “de care lumea nu era vrednica” (Evrei 11.38)!

Oameni care mi l-au aratat pe Dumnezeu, asa cum aveam nevoie sa Il cunosc, plin de har si de rabdare cu un pacatos ca mine, dar… iertat de-acum!

E adevarat ca Noe ii chema pe oameni in corabie?

Bible Puzzle, Meditatii 8 Responses »

Jan 092008

Sau ca fructul interzis din gradina Edenului era un mar? Sau ca magii care au venit la Pruncul Isus erau in numar de trei? Nu putem predica oamenilor o Evanghelie dupa ureche, sau din folclor, din basmele lui Ispirescu!

E adevarat ca Scriptura il numeste pe Noe “propovaduitor al neprihanirii” (2 Petru 2.5), insa nu precizeaza nicaieri faptul ca propovaduirea neprihanirii ar semnifica o invitatie facuta oamenilor de a intra in corabie, intrucat Scriptura marturiseste despre Noe ca era neprihanit si ca umbla cu Dumnezeu, chiar inainte de a primi porunca de a construi corabia (Genesa6.8-14)!

Nu stim concret cum a propovaduit Noe neprihanirea – prin cuvinte, prin viata lui – Scriptura ne spune doar ca “Noe umbla cu Dumnezeu” (Genesa 6.9), iar daca Scriptura il numeste pe Noe un om neprihanit, nu ne da nici un alt indiciu cu privire la provenienta neprihanirii lui decat faptul ca “a capatat MILA inaintea Domnului” (Genesa 6.8,9), si nicidecum pentru ceea ce a facut sau a spus, sau pentru ca a facut corabia!

De ce am presupune ca Noe a mai invitat si alti oameni incorabie? Si-a propus Dumnezeu sa mai salveze si alti oameni in afara de cei 7 cu care a facut legamant prin Noe (Genesa 6.18)? Nu stim, cel putin SCRIPTURA NU PRECIZEAZA ASTA! Stim doar ca, pe langa cei 8, a mai invitat DOAR ANIMALE, doua cate doua! Nu putem face afirmatii fara nici un temei biblic! Sola Scriptura!!!

Si cum i-ar fi chemat Noe pe oameni, cu de la sine putere, ca musafiri in corabia lui Dumnezeu, fara ca Dumnezeu Insusi sa-i invite, avand de gand in schimb, sa-i nimiceasca pe toti prin potop (Genesa 6.13)? I se pare cuiva greu de inghitit lucrul acesta? Daca Dumnezeu a hotarat sa pedepseasca omenirea prin potop datorita pacatelor lor, nu avea El dreptul sa faca asta (Genesa 6.5-7)? Si daca “Noe a capatat mila inaintea Domnului” (Genesa 6.8,9), cine ii poate imputa lucrul acesta lui Dumnezeu?!!!!!!!!

Noe nu a construit corabia dintr-o ambitie personala, sau pentru ca a auzit stirile meteo, sau pentru ca a vazut apele venind, ba chiar, potopul a venit dupa ce au stat inchisi inauntru o saptamana(Genesa 7.10)! Noe doar a facut ceea ce DUMNEZEU I-A PORUNCIT sa faca (Genesa 6.22)! Si-ar fi putut permite Noe sa iasa din cuvantul lui Dumnezeu? Ne putem noi permite sa facem pe super-milosii, ca si cand am iubi pe oameni mai mult decat o face Dumnezeu, atunci cand El Isi descopera dreptatea si dragostea doar dupa intelepciunea Lui, fara a ne consulta pe noi?

Este “Biblia pentru ochisori micuti” ispirata de Dumnezeu, in acord total cu Sfanta Scriptura, sau ne pomenim ca predicam oamenilor impresiile artistice ale celor ce au inserat imaginile pentru copii?

Un an nou, un post nou

Meditatii, Society 7 Responses »

Jan 012008

2008, an de vis. Sau, poate mai bine zis, de nevisat, de neinchipuit. Imi aduc aminte ca, pe cand eram pusti, am citit o carte SF care cuprindea in titlu anul 2001. Vezi bine, anul 2001 era vazut ca un pas intr-o noua lume, cu totul nebuna. O fi asa sau nu, nu mai comentez…

Un an nou, un post nou. Cel mai proaspat pe anul acesta. Am stat acasa de Anul Nou, impreuna cu sotia, pentru a petrece impreuna ultimul revelion in doi, tinand cont ca, cu ajutorul Domnului, la anul vom sarbatori revelionul cu Miriam :) Domnul s-o tina in paza Lui, abia o asteptam, sa-i spunem bun venit in familia noastra!

Am urcat pe bloc pentru a filma artificiile de la miezul noptii. Nu pot spune ca nu m-a trecut nici un fior, ciudat, de teama parca… ajungeau artificiile cu putin mai sus de etajul 10 unde eram eu. Bucurestiul tot, luminat de grozaviile astea, iar masinile parcate pe strazi tipand intr-una, ca de moarte. Masini ale politiei, au inceput si ele sa faca galagie dupa nu stiu ce infractori, probabil, asa, ca la inceput de an. Un inceput de an interesant, pentru fiecare in parte… uite, inca vreo doua masini de politie grabite in aceeasi directie, printre blocurile din Berceni.

Ma intrebam, acolo sus pe bloc, daca Dumnezeu tot nu are rau de inaltime, cum vede el toate luminile si zgomotul pe care il fac pamantenii, cu ocazia trecerii intr-un nou an. S-a bucurat oare de bucuria oamenilor? Oare ce amintiri i-au ramas de cand a fost pamantean, cu privire la obiceriurile oamenilor de An Nou? I-o fi dor de noi? Ii lipsim, cu ciudateniile noastre? Ce sentimente retraieste Dumnezeu, in trupul Sau de carne?

Sau poate a ramas pe ganduri, trist, cu lacrimi siroindu-i pe obraji…

Older Entries Newer Entries

KiriPedia