Ş-am fost prezent la propria-mi cumatrie… :) Foarte prezent! Atât de prezent, încât îmi pot aduce aminte cu exactitate persoane care au fost prezente la eveniment! Mi-aduc aminte ca biserica era plina. La iesire am primit flori, am fost felicitat, prietenii erau stranşi in jurul meu şi eu eram atat de fericit ca dorinta mi se implinise.
Da, îmi aduc aminte cu exactitate, a fost propria mea decizie. Şi parintii? Erau şi ei pe-acolo, dar n-au avut nimic impotriva. De fapt, de aia nici nu m-au botezat de mic, zic ei, in speranta ca la varsta cand voi putea intelege semnificatia botezului, voi putea decide pentru mine insumi daca sa-l fac sau nu.
Si l-am facut. Ce am inteles eu din botez e ca a fost poruncit de Isus Cristos pentru toti cei care vor sa fie practicanti, nu doar propovaduitori ai invataturilor Sale. Cu toate ca fusesem dus de mic la biserica cel putin de doua sau de trei ori (!!!) pe saptamana, incepusem sa citesc din Biblie inainte de a intra la scoala, ma rugam la masa, la culcare, cand plecam la scoala s.a.m.d., cu toate astea niciodata nu am stiut sensul la toate ritualurile astea, si cum era de asteptat, am obosit sa le mai fac.
Imi place mult exemplul cu hangarul, ma amuza. Cica, daca te nasti din intamplare intr-un hangar, nu inseamna neaparat si ca esti avion deja, chiar daca unii vor sa para si ei o coada de avion, un zmeu pe lume asta. Tot asa, desi nascut intr-o familie destul de religioasa, parca ma simteam strain de ea!
Viata a mers inainte, asteptam majoratul, erau atatea decizii de luat, trebuia sa-mi fac propria-mi viata, care sa aiba gust pentru mine, nu pentru parintii mei, chiar daca ii respecam foarte mult. Am incasat si papara pentru nazdravaniile „efectuate”, ca un neastamparat ce eram, dar tineam la parintii mei. Totusi, incepusem sa ma inchid in lumea mea, sa-mi vad de „trebi”.
Eram frumos, destept si modest. La scoala imi mergea bine, nu aveam nici un motiv de ingrijorare. Doar ma pregateam sa-mi iau atestatul in contabilitate la Colegiul Economic „Anghel Rugina”! Totusi, ceea ce nimeni nu stia, era faptul ca in interiorul meu eram ros de nesiguranta. Eram la varsta cand oricine isi pune intrebarea de unde a venit, incotro se indreapta, ce sens are orbecaiala asta pe pamant. O adevarata ingrijorare facea parte ontologic din fiinta mea. Nu ma mai miram de atatia care se sinucid, negasindu-si sensul existentei!
Ma urmarea gandul ca ma voi intalni candva cu acea Cauza care m-a produs. Despre Dumnezeu cunosteam multe, dar doar informational. Imi place sa fac comparatia cu Obama. Stiu multe lucruri despre el, si chiar as putea avea acces la si mai multe informatii, dar niciodata nu am putut spune ca il cunosc in realitate, sa beau o cafea cu el, sa fim prieteni. Asa era si Dumnezeul din capul meu, o poveste, un mit, o legenda, informatii sfinte si pioase. Pana cand drumul Lui s-a incrucisat cu al meu.
A fost momentul in care informatiile din capul meu made sense. A fost ca si cum te-ai lovi cu palma pe frunte. Adevarul era acolo, dar niciodata nu il lasasem sa imi spuna ceva, dar acum, facusem legatura. Dumnezeu a creat omenirea pentru Sine, si ii placea asa de mult sa o admire, pana cand nu a mai meritat. La cat de rai si pacatosi am ajuns, a fost nevoie de o solutie din exterior, pentru ca in noi nu mai era speranta.
In mine nu era speranta. Isus a murit pentru toti oamenii, dar celor care cred si iau personal aceasta dovada de dragoste, avea sa li se „activeze” iertarea de un trecut sarit de pe ‘orbita’. Odata cu iertarea trecutului, a venit si reabilitarea ‘gravitatiei’ in jurul Celui care m-a intentionat pentru Sine. Am inteles motivul pentru care nu gaseam explicatie pentru existenta mea!
Ma consider un om normal, cu plusuri si defecte, cu hobby-uri si speranta in viata. Nu sunt un fanatic religios, ba datorita trecutului meu, urasc religia cu o ura desavarsita, pentru ca le da oamenilor iluzia unei impliniri interioare, iluzie care starneste mila dar si dispretul multora cu capul pe umeri. Urasc superstitiile si traditiile care ii inrobesc pe oameni. Pe mine intelegerea Scripturii m-a eliberat si m-a lasat sa ma bucur de viata, nu sa-mi bat joc de ea.
Nu accept sa-mi spuna altii cum sa-mi traiesc viata, decat daca e in concordanta cu Adevarul care m-a eliberat. Nu mai vreau reguli, legi si canoane. Ma bucur de o viata cu Dumnezeu, si nu mai vreau liste ierarhice, sunt sătul de sfintii care te mananca pana la Dumnezeu. Doar pe El in vreau, si-atat. Enough!
„Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El Insusi ingrijeste de voi” (1 Petru 5.7) – a fost versetul preferat al adolescentei mele. As incuraja pe oricine sa procedeze in felul asta. Care e diferenta dintre Dumnezeu si religie? Religia are interese ascunse. Dumnezeu nu vrea castigul tau, ca n-are ce face cu el. Tu esti al Lui cu totul – cum crezi ca L-ai putea prosti pe Dumnezeu cu ce ai tu?!
In preoti si politicieni nu cred. Daca exista cineva, in tot Universul asta si peste marginile lui, vrednic de toata increderea mea, Acela este doar Dumnezeu!
Uh, destul cu scrisul, se vede ca mi-am dat drumul, dar merita. Doar azi implinesc 10 ani de viata noua! Zece ani de la propria-mi cumatrie. La care am fost cat se poate de prezent!
Se numeste “BIBLIA DE AMVON”, si nu stiu ce are special de e asa de vanduta, dar incerc sa-mi dau cu parerea.
Si trenul poate alege daca sa mearga inainte sau inapoi, daca sa stea pe loc doar fluierand in gara (ca-n codru) sau sa fie util. Sa mearga gol sau incarcat cu pasageri sau marfa. Doar pe şine. Cand si-a depasit conditia crezand ca poate zbura ca avionul, am putea numi asta “deraiere”, dar in nici un caz “vointa libera”. Cand iti incalci propriile legi, stabilite de altcineva mai mare decat tine, care te-a proiectat, ti se infunda; in nici un caz nu descoperi libertatea, sau noi coordonate transcedentale. Dar asta nu inseamna ca trenul e doar un robotel: priviti