Un tip elegant iese dintr-un magazin select împingînd un coş plin cu şampanie, caviar, mezeluri fine etc.
Cînd să le bage în portbagajul BMW-ului, observă un individ slab, prăpădit, care umbla de colo-colo rupînd ierburi de la marginea drumului.
- Dar ce faci, domnule, acolo?
- Adun iarbă ca să mănînc. Trebuie să duc şi la copii, că nu mai avem nimic.
- Cum aşa?! Păi atunci, uite cartea mea de vizită şi vino să mîncaţi la mine acasă!
- E frumos din partea dumneavoastră, domnule, dar am 8 copii, plus nevasta.
- Şi mai bine! Veniţi cu toată familia!
- Sunteţi foarte generos! Numai că, din copii, unii sunt deja căsătoriţi, au şi ei copii.
- N-are-a face, să vină toţi! La mine acasă iarba e uite-aşa de înaltă, dacă sunteţi mulţi, în 3 ore terminaţi!.

Într-un sat, un preot merge la slujbă. Lângă biserică, vede un măgar mort într-un accident de maşină şi sună imediat la poliţie.
- Sunt preotul satului. Am găsit un măgar mort.
- Şi ce, zice poliţistul ironic, vreţi să-l îngropaţi cu popă?
- Nu, zice preotul, eu doar am anunţat familia.

= = =

Un vânător cedează cicalelilor nevesti-si şi o ia la vânătoare. Acolo îi explică cum se ţine puşca, cum se ţinteşte, cum se apasă pe trăgaci. Îi mai spune, de asemeni, că atunci când a împuşcat un animal să se grăbească la el , ca nu cumva un alt vânator să-şi însuşească trofeul.
După puţin timp aude dinspre nevastă-sa o împuscătură şi vociferari. Porneşte într-acolo şi o vede pe nevastă-sa certânduse zdravăn cu un alt vânător asupra unui leş de animal.
Apropiindu-se, îl aude pe vânător strigând:
- Bine duduie, bine, e-n ordine, ne-am înţeles, cerbul e al dumitale. Dar lasă-mă cel puţin să scot şaua de pe el.

= = =

In strada era o babuta ce vindea seminte la 5000 lei portia. Un tanar ce trecea des pe acolo ii lasa tot timpul 5000 din mila, dar nu-si lua niciodata cosul cu seminte.
Intr-o dimineata, batrana il opreste, vrand sa-i spuna ceva, dar tanarul o intreaba primul:
-Vrei sa ma intrebi de ce nu iau semintele?
-Nuu, nuu. vreau sa-ti spun ca s-a scumpit, e 10.000 acum, maica!

Astea mi se par cele mai tari :)

5În seara asta, întorcându-mă cu autobuzul spre casă, observ capacitatea mea dezvoltată de a citi  de la depărtare,  cu litere de-o şchioapă, un titlu afişat cu mare fanfaron într-un bine cunoscut cotidian “de seară” din mîna unui alt călător: Un focşănean a inventat un OZN. Nu vă zgârie nimic pe creier?

Ok, să încercăm varianta extinsă: un compatriot, cetăţean al României, cu domiciliul stabil în localitatea Focşani, seria şi numărul de buletin bla bla, deţine brevet pentru o invenţie personală, pentru care speră într-o sponsorizare din străinătate. Şi ce a inventat omul? Un Obiect Zburător Neidentificat.

Dar dacă trenul nu poate maşina ilustră cu pădure fiindcă aversă noi patruped?

S-a întâmplat aseară, în timp ce mă întorceam acasă după nişte întâlniri pe care le-am avut la birouaşul bisericii. Pentru că eram plecat de mai bine de opt ore de-acasă, eram obosit, iar gândul îmi zbura aiurea, la nimic, sau cel mult la faptul că, în sfârşit, în curând voi fi din nou acasă, cu familia.

La un moment dat, aproape mă trezesc îmbrăţişat de o tanti care venea cu braţele deschise spre mine, zambind toată. Măi să fie, mă gândesc, cum să-i strici bucuria femeii. Mai ales că, rareori ţi se întâmplă să pleci de la serviciu şi şeful sau altcineva să îşi ia rămas bun de la tine mulţumindu-ţi cu o sinceră îmbrăţişare zdravănă pentru activitatea de peste zi.

Când aproape să mă ia în braţe, la un pas de mine, îşi dă seama cu pudoare că nu eram nepotul ei, cu care, chipurile, semănam aşa de bine! S-a purtat ca o adevărată doamnă, cerându-şi mii de scuze, nevenindu-i să creadă că era cât pe ce să îmbrăţişeze un necunoscut. Ne-am despărţit zambind amândoi :)

Eu eram şi mai amuzat, aducându-mi aminte ştiind deja foarte bine că nu e prima dată când sunt confundat cu altcineva. Într-o confuzie anterioară prezenţa mea a invocat amintiri plăcute despre “fostul meu şef! Semănaţi atât de bine cu el!”. I-am răspuns şi eu: “Poate chiar eu sunt acela, şi am venit într-o inspecţie!”.

De obicei, în mediul evanghelic sunt confundat cu pastorul V.I., un cunoscut coleg de breaslă din Arad, sau cu o rudă de-a acestuia. Odată chiar am primit un respect deosebit de la un bărbat care nu-şi mai lua ochii de la mine într-o întâlnire de Capelă la Seminar, iar la sfârşit a venit cu atâta reverenţă să dea mâna cu cel pe care îl bănuia a fi fiul pastorului menţionat mai sus.  Oare cine ar putea înţelege pe deplin suferinţa profundă a acestui fan dezamăgit în aşteptarea lui? Mie nu mi-a produs decât fun!

Nu-mi rămânde decât să sper că şi cei care se vor întâlni cu sosiile mele să poată zâmbi aducându-şi aminte de mine.

Un bancar e ca un prieten care îţi împrumută o umbrelă când e vreme frumoasă, şi ţi-o ia înapoi atunci când plouă. (sursa)

Te duci în piaţă, culegi repede de pe tarabe ceea ce îţi trebuie, pui în sacoşă, mai calci pe unul pe picior sau eşti tu însuţi îmbrâncit. Dar într-un final ajungi acasă, bucuros că ţi-ai făcut cumpărăturile, că te-ai mai ţigănit cu careva la preţ şi soţia e mulţumită că ai mai umplut din cămări.

Dar să stai zilnic în picioare încercând să mulţumeşti toti clienţii fiţoşi sau să-i vezi cum se perindă prin faţa tarabei fără să-ţi cumpere ceva, e altă treabă. Te plictiseşti şi îţi mai cauţi de lucru cu vecinii tăi de breaslă.

Azi am surprins o frântură de umor ce m-a făcut să râd până acasă (pentru cine prinde gluma; depinde de la piaţă la piaţă şi de zona în care locuieşti :D).

Dintr-un colţ al pieţei către celălalt, strigă unul:

-Ce zice, nea Mitică?

Cufundat in lectura ziarului, nea Mitică răspunde vizibil afectat:

-Iar plouă la Big…

-Ce? Păi a plouat si zilele trecute tot acolo. Iar plouă la Big? Da’ ce-i acolo, zona zoster?!

5Pe langa amintirile din liceu pe care mi le aduce cantecelul asta, ma amuz cand rememorez vorbe de duh auzite prin masinile astea cu roti metalice si sunet de clopotel, ca la scoala. Se intampla si lucruri oribile, dar eu le uit. Iac-asa!

Bunaoara, o faza simpatica e cea cand un batranel din provincie, plin de politete ca la tara, unde spui sarumana la toata lumea de pe drum, urca in 41 si da “buna-zâua” in stanga si in dreapta. Dupa cateva chicoteli ale unora, mosul alimenteaza cheful si intreaba: “Asta merge pana la capatul lui 41?” Asta asa, ca sa se asigure ca vatmanul nu se razgandeste pana-ntr-acolo.

Ultima pe care o aud e despre o doamna de 50 de ani care, in metrou de data asta, se confeseaza: “De cand caut sa-mi schimb viata!” Nu stim, tanti.. dar de ce nu-ti iese pasenta?

Si, ca sa intregesc tabloul si cu una dintr-un mercedes 313, o doamna incepuse sa-mi povesteasca, asa, din vorba in vorba, cat de frumos era Bucurestiul, asa cum putini l-au mai prins. Pe moment, auzind-o vorbind, mi-am dorit asa de mult sa fi facut parte din generatia ei!

In mijloacele de transport in comun auzi multe, fiecare ar avea ceva de spus. Fiecare are povestea lui, poveste care nu e la comun, ci o tine ascunsa in piept, si doar mai rabuneste cate putin, asa, din cand in cand. Mi-ar placea sa cred ca, chiar de-as avea cea mai tare masina, tot mi-ar placea sa mai urc intr-un ratb sa mai trag cu urechea la povestile lor… Uneori, stiu ca si voua va plac ;)

Unele sunt caraghioase rau, imi plac la nebunie. Cel mai tare a fost unul pe care l-am sters deja. Imi facea complimente la un articol, pe care mi-l ridica in slavi, nu alta. Doar ca.. articolul cu pricina era de fapt pagina de contact.

De azi incep o lista cu spam-uri de neuitat. O sa le pun intr-un doc si o sa le port printate in buzunarul de la piept, ca sa ma apere de rele. Va rog sa completati si voi lista, ajutati un om in nevoie.

Asadar, incepem:

1. Despre calitatea blogului

“Hello, thank you for the great quality of your blog, each time i come here, i’m amazed! … ” [Mi s-au inmuiat picioarele... si apropo, vii des?]

2. Despre cum sa schimbi foarte subtil subiectul

“Dear friend, How are you recently? I bought a laptop from a website bla-bla-bla… ” [ Stai, bre, ca n-am apucat sa-ti raspund la prima intrebare! You are too fast for me!]

3. Despre spam-ul care se disculpa ca fiind legal

“Acest mesajul nu poate fi considerat spam, deoarece, in acord cu prevederile CANSPAM Act/2003 si Legea nr. 365/2002 … ” [Ochei, ochei, sigur ca nu vreau sa-mi pun legea in cap! I am scared! Spune-mi repede cum sa te servesc, stimabile!]

4. Despre… ăăă… nu mai stiu de unde te cunosc

“Ati primit acest e-mail dintr-unul din urmatoarele motive: ati solicitat primirea acestui newsletter, sunteti membru inregistrat pe www.blablabla.ro, a unuia dintre website-urile partenere sau adresa dvs. de e-mail a fost gasita pe un website public, a fost selectata dintr-o baza de date la care ati subscris, a fost facuta publica prin afisari cu caracter publicitar sau se regaseste in site-urile publice … ” [O-ho-hooo, prieteni vechi, asa-i? Si ti-era dor de mine, spune drept!]

5. Despre cum sa gresesti intentionat

“Daca acest mesaj a ajuns din greseala la dumneavoastra, va rugam sa acceptati scuzele noastre … ” [Sigur, no problem, moa frend]

6. Despre satisfactia de a fi original

“I’ve seen it somewhere else!” [Asta-i buna!? Mai degraba spam-ul tau l-am mai vazut eu undeva! La RecycleBin!]

7. Despre spam-ul sceptic, dar politicos

“Greatings, Not sure that this is true:), but thanks for this post. Have a nice day!”

8. Despre recunoasterea mea internationala

“+1 за такой комент)))”  Tare, nu?

9. Despre fani inraiti ai inaltului meu profesionalism

“corneliu.chiriluta.ro is very informative. The article is very professionally written. I enjoy reading corneliu.chiriluta.ro every day”. Sunt de acord! Si eu deschid pagina zilnic; e tare rau de tot! Cititi-l si voi!

10. Despre spammerul nevoias

“Who knows where to download [a "bla-bla program"]? Help, please. All recommend this program to effectively advertise on the Internet, this is the best program!” Ei, pe bune, e cel mai bun program, chiar daca nu l-ai testat personal? Si nici macar nu stii de unde sa-l iei. Lasa vraja.

11. Despre spamul in criza de identitate:

“acest mesaj nu poate fi considerat spam”. Ei, hai, cu putina vointa, poate si el! You can do it!

12. Despre spamul “begging mercy”

“Conform legislaţiei României, orice firmă are dreptul la o încercare de comunicare comercială cu o anumită persoană”. Bine, ma, hai fie, ia zi-mi si mie, ce ai tu de oferit? Hai ca-mi fac timp..

13. Despre asumarea riscului de a fi dezamagit

“My friend on Facebook shared this link with me and I’m not dissapointed at all that I came here”

..aide ma.. deja imi joaca ochii in lacrimi. M-ai induiosat, stii?

14. Despre cum e la spitalul noua, noua si-un sfert..

“Sometimes there are things and is worse”. Nu i-am prins logica si ma simt umilit :|

15. Despre…

[ha ha, abia astept sa mai pescuiesc. Hai, care imi mai da un spam?]

Credits: update-uri facute cu ajutorul comentatorilor de mai jos sau din propria-mi colectie.

Da, m-am gandit sa ma inscriu in cursa asta, si sa-mi depun candidatura. De fapt, nu cred ca mai e nevoie. Deja sunt presedinte. M-au inspirat motivele lui Florin Puscas de a nu candida la prezidentiale, motiv pentru care conturez, cu toata modestia, cateva motive pentru care merit EU sa fiu presedinte. La mine in familie. Si daca veti considera ca asta ma califica si pentru presedintia tarii, poate ma voi gandi sa cedez insistentelor voastre…

1. Am varsta legala; pot dovedi ca am avut si eu candva la viata mea 18 ani, amu vreo zăce ani.

2. Am invatat sa ma conduc pe mine insumi inainte de a-mi conduce familia ; eram deja de 5 ani plecat de-acasa (la propriu, nu la figurat) cand m-am casatorit.

3. Am intrat in casnicie dupa ce mi-am asigurat spatele cu cel mai tare sponsor extern de imagine, de finante, de spiritualitate si toate celelalte: deja ma imprietenisem cu Dumnezeu, care e mai mult decat un “angel-guard” pentru familia mea.

4. Am deja experienta de cativa ani ca familist, ar fi culmea ca tocmai acum cineva sa indrazneasca sa imi puna la indoiala dreptul meu de a fi presedinte la mine acasa.

5. Am deja urmasi, care imi raman fani loiali pentru tot restul vietii. Multumesc lui Dumnezeu pentru Miriam 1.6 si Bebe 2.0 ce va sa vina in ianuarie 2010.

6. Cu ajutorul sponsorului extern (vezi pct.3) am demonstrat deja ca imi pot conduce familia in conditii destul de vitrege: conduc o masina care nu e a mea, locuiesc intr-o locuinta care nu e a mea, am o familie sanatoasa desi nu sunt medic, am frigider nou si mancare nealterata in el desi nu am cerut nimanui bani, lucrez zilnic pe un computer pe care nu eu l-am cumparat. Cu toate astea, nici unul din toate lucrurile astea si multe altele nu sunt furate sau.. macar cerute! Ma descurc, nu? V-am mai spus, conteaza sa intri cu cine trebuie in casnicie, inainte de a-ti cunoaste partenera.

7. Primesc multe solicitari de a oferi consultanta maritala si premaritala. Datorita sponsorului extern de care tot pomenesc mi-a crescut prestigiul in “tarile vecine”. Deci ma descurc si la relatii diplomatice externe.

8. Atmosfera de bucurie cu care sunt intampinat atunci cand intru pe usa imi da satisfactie pentru postura pe care o detin, nu prin dictatura ci prin dragoste si dedicare (chiar, nici un presedinte de tara nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste:|).

9. Am invatat si am acceptat faptul ca nu sunt corect intotdeauna, recunosc in fata familiei atunci cand am luat decizii ineficiente ba chiar deplasate, imi asum esecurile. Nu ma ascund dupa “nimeni nu e perfect”, ci subliniez ca EU nu sunt perfect. Si totusi sunt presedinte! Da, am demnitatea mea, si daca am curajul sa imi recunosc greselile, nu permit nimanui sa ma caricaturizeze prin ziare. Ca drept urmare, nu-si bate nimeni joc de mine nici la Cronica Carcotasilor, nu sunt nici in Gura Presei, nici pe iutub. Asa da respect!

10. Sotia ma iubeste si ma sustine chiar daca stie ca nu sunt perfect; familia pe care o conduc ma sustine ca presedinte, nu m-au suspendat niciodata, nu imi pun niciodata la indoiala rolul, nu voteaza in fiecare zi daca sa ma asculte sau nu. Sotia intelege ca detine doar rol consultativ (pe care il respect cu placere), lasandu-mi mie dreptul de a lua decizia finala, indiferent daca ideia initiala mi-a apartinut mie sau ei. Imi preia multe din “sarcinile de serviciu” fiindu-mi un ajutor potrivit, numa’ bun, in sarcinile pe care le am de indeplinit. E cea mai tare!

Asadar, la noi in familie s-a instaurat (de la bun inceput!) linistea, pacea si prosperitatea. Nu se pune niciodata problema de alegeri anticipate sau de alt fel de voturi. Exista deja incredere, stie foarte bine fiecare ce are de facut, iar cand apar rateuri, ne sustinem reciproc in reabilitare, cu dragoste, pentru ca ne avem doar pe noi insine, si suntem constienti ca, asa cum ne purtam de grija unii altora, asa o sa ne avem toata viata. Ar mai fi multe de spus, dar va las sa va ganditi la spatele de care aveti nevoie in viata. Nu fiti berbeci. Sunt destui in politica.

© 2012 KiriPedia Suffusion theme by Sayontan Sinha