2. Nu-mi place sa intri peste mine in timp ce vorbesc. Sa mai spui si “scuze!” dar sa nu dai inapoi, ci sa ma lasi mine cu ochii la stele si tu sa-ti continui pledoaria, asa, peste mine. Asteapta pana termin ideea, iar daca nu te tine memoria, noteaza-ti ideea sa nu ti-o uiti, si ti-o voi asculta cu placere.

3. Nu-mi plac carciumele, si mai ales garile vechi imbibate de un miros intepator de bere si urina. Motiv pentru care (cel mai probabil) consumul de bere niciodata nu mi-a stimulat cresterea stimei de sine. Nu reusesc sa asociez berea, “bautura poporului”, cu nimic demn de mine.

4. Nu simt nevoia sa se precizeze sursa atunci cand sunt citat, dar in nici un caz sa te vad ca iti umfli pieptul cu emfaza, vrand sa pari ca pocnesti de desteptaciune. Esti mic daca faci asta.

5. Nu-mi place sa fiu privit compatimitor daca nu am auzit de nu stiu ce personaj care te impresioneaza pe tine; mai ales daca e de la TV. Cel mai probabil nici personajul respectiv nu a auzit de mine, deci suntem chit. Am o valoare proprie si ma simt special pentru asta. Sunt si in viata mea oameni cu greutate care au avut un impact major in dezvoltarea mea, dar nu-ti scot ochii pentru ca nu-i cunosti.

6. Nu-mi plac stirile, telenovelele, talk-show-urile si multe alte aberatii de la TV. Sunt foarte selectiv cu privire la stirile pe care le citesc, de obicei de pe net.

7. Nu mananc niciodata cozonac fara apa la indemana; simt ca nu aluneca.

8. Nu-mi plac scaparile de sub control. Betia, injuraturile si muzica data la maxim au tendinta sa ma tina departe de unii indivizi.

9. Nu-mi place sa oferi cadouri/dulciuri direct copiilor mei. Mi le inmanezi, iti multumesc, si eu le dau mai departe cand stiu ca e nevoie. Daca imi fac mofturi si nu mai mananca apoi la masa din cauza ta, ti-i aduc la usa sa te descurci, si nu vrei asta. (Mai e si o alta chestie. Cainii dresati cu profesionalism nu mananca de la straini, iar copiii mei sunt mai mult decat atat. Nu o lua personal, dar vreau ca relatia cu copiii mei sa fie una speciala)

10. Nu-mi place ca a trebuit sa scriu in felul acesta despre mine. Dar cu onestitate, astea sunt unele din limitele mele. Te rog iarta-ma, si ajuta-ma sa trec peste ele. Daca poti :D

11. Nu joc jocuri de noroc.

12. Nu fumez.

13. Nu sunt matinal.

14. Nu injur.

15. Nu ma hotarasc usor. Sunt (poate) excesiv de analitic si precaut. Nu fa misto de mine pe chestia asta.

16. Nu-mi place sa fac ceva fara sa-mi cunosc motivatia.

17. Nu-mi bat nevasta (chiar ea mi-a furnizat informatia asta peste umar :D).

18. Nu port lantisor la gat. Nici lant de 5 kg.

19. Nu citesc horoscopul.

20. Nu imi place lipsa de punctualitate.

21. Nu-mi place sa te sun eu pentru a afla ca nu mai vii la o intalnire sau ca intarzii.

22. Nu-mi place sa las radio sa mearga aiurea.

23. Nu-mi plac cersetorii insistenti.

24. Nu-mi plac vanzatorii ambulanti de la semafor.

25. Nu-mi plac spamurile din cutiile postale. Ma simt foarte agresat.

26. Nu-mi place sa fiu constrans sa fac ceva.

28. Nu-mi place sa mi se puna in gura cuvinte care nu-mi apartin.

29. Nu-mi plac arogantii de pe twitter care nu raspund la mesaje.

30. Nu-mi vine sa cred ca am gasit atatea chestii care nu-mi plac. M-as fi considerat mai putin pretentios de la viata! Multumesc pentru exercitiu, Cristi, a fost util. Mi-ar placea sa cunosc si “neajunsurile” lui Emanuel Murariu, Ionut Andrisan, Florin Andrei, si mi-ar placea sa cunosc si oameni noi.

Pe tema “30 de lucruri pe care nu le fac” au mai scris si alti doi prieteni, Alina Constantinescu si Mihai Stanescu.

Related Posts:

• Muta-ti limitele, patroane

Într-un sat, un preot merge la slujbă. Lângă biserică, vede un măgar mort într-un accident de maşină şi sună imediat la poliţie.
- Sunt preotul satului. Am găsit un măgar mort.
- Şi ce, zice poliţistul ironic, vreţi să-l îngropaţi cu popă?
- Nu, zice preotul, eu doar am anunţat familia.

= = =

Un vânător cedează cicalelilor nevesti-si şi o ia la vânătoare. Acolo îi explică cum se ţine puşca, cum se ţinteşte, cum se apasă pe trăgaci. Îi mai spune, de asemeni, că atunci când a împuşcat un animal să se grăbească la el , ca nu cumva un alt vânator să-şi însuşească trofeul.
După puţin timp aude dinspre nevastă-sa o împuscătură şi vociferari. Porneşte într-acolo şi o vede pe nevastă-sa certânduse zdravăn cu un alt vânător asupra unui leş de animal.
Apropiindu-se, îl aude pe vânător strigând:
- Bine duduie, bine, e-n ordine, ne-am înţeles, cerbul e al dumitale. Dar lasă-mă cel puţin să scot şaua de pe el.

= = =

In strada era o babuta ce vindea seminte la 5000 lei portia. Un tanar ce trecea des pe acolo ii lasa tot timpul 5000 din mila, dar nu-si lua niciodata cosul cu seminte.
Intr-o dimineata, batrana il opreste, vrand sa-i spuna ceva, dar tanarul o intreaba primul:
-Vrei sa ma intrebi de ce nu iau semintele?
-Nuu, nuu. vreau sa-ti spun ca s-a scumpit, e 10.000 acum, maica!

Related Posts:

• No Related Posts

Pe Betina o înţeleg. La cele trei luni ale ei, are dreptul să-şi ceară drepturile. Însă nu ţin neapărat să fiu de acord cu alarmele false venite din partea lui Miriam. Nu avea nevoie să fi absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice pentru a-şi da seama că surioara ei mai mică are parte de un tratament preferenţial: că Betina, adică, e luată de două-trei ori pe noapte în camera părinţilor tocmai pentru ca scâncetele ei să nu o trezească pe sora mai mare; că are parte de huţa-huţa în braţe la tata până mama pregăteşte laptele praf; că se întoarce de acolo cu burtica plină în toiul nopţii; că pe lângă ea, surioara mai mare, părinţii trec fără să o bage în seamă administrându-i doar banalul “nani-nani”. Hm, aşa ceva nu e de trecut cu vederea.

Aşadar, în urma unor calcule bine chibzuite, a luat şi Miriam decizia cu alarmele false, că doar-doar o primi şi ea atenţie. Se ridica în genunchi, îşi scotea suzeta ca pe un dop din gură şi pornea sirena într-un mod destul de convingător. O fi visat ceva urât, poate îi mai creşte vreun dinte, poate îi e prea cald şi nu mai poate să doarmă… stai pe google şi caută explicaţii… schimb de experienţe cu alţi părinţi…

La început  a căpătat şi ea o porţie de lapte… apoi doar “măi-măi” şi “nani-nani” la loc… până când ne-am prins de şmecherie. Mai greu, dar asta e. Şi am trecut şi la “na-na” şi “keep your mouth shut”, că nu se mai putea cu alimentarea geloziei. Doamna doctor de familie ne-a vândut pontul, sper ca Miriam să nu-i ţină ranchiună pentru asta…

Mă rog, şi ca să scurtăm povestea, se face dimineaţă. Soţia mi-o ia înainte intrând în camera copiilor şi o aud: “La mulţi ani, Miriam! Azi face doi anişori fata lu’ mama? Da? Bravo!..” Şi în sfârşit, mă trezesc şi eu la realitate. Într-adevăr, au trecut doi ani…

La mulţi ani, scumpetea lu’ tata!

Related Posts:

• No Related Posts

Veste tristă pentru domnul Cristi Pascu. Una din trupele favorite se transformă în doar o amintire, pentru că de-acum membrii formaţiei au ales să meargă fiecare pe propriul drum. După aproape zece ani şi sute de concerte susţinute peste tot în ţară, “vitaminele c” nu vor mai putea fi disponibile decât în format electronic.

Related Posts:

• Some Handsome Hands

Să vezi ce uimire, nervi şi nerăbdare de a mă lua de furnizorii serviciului de telefonie mobilă. Am auzit eu că mai obişnuiesc să umfle facturile clienţilor, dar nu mie, da? Am preferat să fierb în suc propriu gândind cum să le-o coc mai bine atunci când o să am factura în faţă, negru pe alb!

A venit şi momentul adevărului. Când priveşte soţia factura, îmi sugerează şi ea că ar trebui să o las mai moale cu discuţiile la telefon: numai într-o zi efectuasem nu mai puţin de 42 de apeluri telefonice, adică 98 de minute. Un sfert din minutele alocate lunar, consumate într-o singură zi ? ! ? ! !

Ce bine că după momentul adevărului a urmat şi momentul înţelepciunii: tot soţia mă calmează atunci când observă că ziua cu pricina nu era alta decât… ziua de naştere a Betinei !!! M-am pus pe un râs..

Aşadar, astăzi sărbătorim o lună de când densitatea populaţiei din locuinţa noastră a crescut vertiginos, familia noastră înregistrând o eficientă creştere numerică de 33%! Şi cum sărbătorim? Prin achitarea facturii..

De curiozitate, dacă vreţi să ştiţi, din cele 98 de minute consumate, 62 au fost doar cu Simona. Stând pe hol şi neavând voie să intru, ca atunci când am asistat la naşterea lui Miriam, vă închipuiţi cum fierbeam de nerăbdare pe holurile maternităţii. Plus alte drumuri pentru cumpărăturile necesare Simonei, comenzi telefonice care trebuiau onorate în timp util.

Nu am sunat multă lume pentru vestea cea mare, am considerat că e timp suficient şi pentru asta. M-am concentrat atunci doar la strictul necesar: am sunat-o pe mama mea, pentru că e mama mea, dar şi pentru că stătea acasă cu Miriam şi voiam să ştiu dacă e totul în regulă. Apoi, am mai sunat la mama Simonei, normal că voia să ştie cum decurg lucrurile. Am mai sunat la tatăl meu, aşa, ca un schimb de experienţă cu cel care la rândul lui mi-e tată. Am mai vorbit la telefon cu Ana Voiculescu, care este implicată în lucrarea cu femeile din biserica pe care o păstoresc, şi de asemenea am mai vorbit cu Tabita, sora mea, care ne-a ajutat cu alte servicii. Mulţumim!

Astea au fost doar apelurile telefonice efectuate de ziua Betinei, însă au fost mulţi alături de noi care ne-au împărtăşit bucuria în fel şi chip. Mulţumim tuturor, iar acum, lăsaţi-mă să plătesc factura online şi mai stăm de vorbă. Bineînţeles, voi răspunde în curând curiozităţii neostoite din partea multor prieteni: “Şi? Miriam cum a reacţionat la vederea bebeluşului?” Gata, la revedere, că deja mă ţineţi de vorbă :)

Related Posts:

• No Related Posts

Fericirea nu este nici virtute si nici placere, nici lucrul asta , nici alalalt, doar simpla stare de maturitate. Sintem fericiti cind, ne maturizam…

Happiness is neither virtue nor pleasure nor this thing nor that but simply growth. We are happy when we are growing.
(William Butler Yeats)

Şi-ncă una, în loc de update:

Mintea nu este un vas care sa fie umplut ci un foc care trebuie aprins.

The mind is not a vessel to be filled but a fire to be kindled.
(Plutarch)

Mai e loc de una:

Mesajul este clar: planuieste cu atitudine, pregateste-te cu aptitudine, participa cu servitudine, primeste cu gratitudine si asta va fi suficent ca sa te separe de …multitudine.

The message is clear: plan with attitude, prepare with aptitude, participate with servitude, receive with gratitude, and this should be enough to separate you from the multitudes.
(Krish Dhanam)

via (Rodica Botan)

Related Posts:

• No Related Posts

Related Posts:

• No Related Posts

Ok, să încercăm varianta extinsă: un compatriot, cetăţean al României, cu domiciliul stabil în localitatea Focşani, seria şi numărul de buletin bla bla, deţine brevet pentru o invenţie personală, pentru care speră într-o sponsorizare din străinătate. Şi ce a inventat omul? Un Obiect Zburător Neidentificat.

Dar dacă trenul nu poate maşina ilustră cu pădure fiindcă aversă noi patruped?

Related Posts:

• Intel Jokes

Related Posts:

• Denzel Washington

La un moment dat, aproape mă trezesc îmbrăţişat de o tanti care venea cu braţele deschise spre mine, zambind toată. Măi să fie, mă gândesc, cum să-i strici bucuria femeii. Mai ales că, rareori ţi se întâmplă să pleci de la serviciu şi şeful sau altcineva să îşi ia rămas bun de la tine mulţumindu-ţi cu o sinceră îmbrăţişare zdravănă pentru activitatea de peste zi.

Când aproape să mă ia în braţe, la un pas de mine, îşi dă seama cu pudoare că nu eram nepotul ei, cu care, chipurile, semănam aşa de bine! S-a purtat ca o adevărată doamnă, cerându-şi mii de scuze, nevenindu-i să creadă că era cât pe ce să îmbrăţişeze un necunoscut. Ne-am despărţit zambind amândoi :)

Eu eram şi mai amuzat, aducându-mi aminte ştiind deja foarte bine că nu e prima dată când sunt confundat cu altcineva. Într-o confuzie anterioară prezenţa mea a invocat amintiri plăcute despre “fostul meu şef! Semănaţi atât de bine cu el!”. I-am răspuns şi eu: “Poate chiar eu sunt acela, şi am venit într-o inspecţie!”.

De obicei, în mediul evanghelic sunt confundat cu pastorul V.I., un cunoscut coleg de breaslă din Arad, sau cu o rudă de-a acestuia. Odată chiar am primit un respect deosebit de la un bărbat care nu-şi mai lua ochii de la mine într-o întâlnire de Capelă la Seminar, iar la sfârşit a venit cu atâta reverenţă să dea mâna cu cel pe care îl bănuia a fi fiul pastorului menţionat mai sus.  Oare cine ar putea înţelege pe deplin suferinţa profundă a acestui fan dezamăgit în aşteptarea lui? Mie nu mi-a produs decât fun!

Nu-mi rămânde decât să sper că şi cei care se vor întâlni cu sosiile mele să poată zâmbi aducându-şi aminte de mine.

Related Posts:

• No Related Posts