La un moment dat, aproape mă trezesc îmbrăţişat de o tanti care venea cu braţele deschise spre mine, zambind toată. Măi să fie, mă gândesc, cum să-i strici bucuria femeii. Mai ales că, rareori ţi se întâmplă să pleci de la serviciu şi şeful sau altcineva să îşi ia rămas bun de la tine mulţumindu-ţi cu o sinceră îmbrăţişare zdravănă pentru activitatea de peste zi.

Când aproape să mă ia în braţe, la un pas de mine, îşi dă seama cu pudoare că nu eram nepotul ei, cu care, chipurile, semănam aşa de bine! S-a purtat ca o adevărată doamnă, cerându-şi mii de scuze, nevenindu-i să creadă că era cât pe ce să îmbrăţişeze un necunoscut. Ne-am despărţit zambind amândoi :)

Eu eram şi mai amuzat, aducându-mi aminte ştiind deja foarte bine că nu e prima dată când sunt confundat cu altcineva. Într-o confuzie anterioară prezenţa mea a invocat amintiri plăcute despre “fostul meu şef! Semănaţi atât de bine cu el!”. I-am răspuns şi eu: “Poate chiar eu sunt acela, şi am venit într-o inspecţie!”.

De obicei, în mediul evanghelic sunt confundat cu pastorul V.I., un cunoscut coleg de breaslă din Arad, sau cu o rudă de-a acestuia. Odată chiar am primit un respect deosebit de la un bărbat care nu-şi mai lua ochii de la mine într-o întâlnire de Capelă la Seminar, iar la sfârşit a venit cu atâta reverenţă să dea mâna cu cel pe care îl bănuia a fi fiul pastorului menţionat mai sus.  Oare cine ar putea înţelege pe deplin suferinţa profundă a acestui fan dezamăgit în aşteptarea lui? Mie nu mi-a produs decât fun!

Nu-mi rămânde decât să sper că şi cei care se vor întâlni cu sosiile mele să poată zâmbi aducându-şi aminte de mine.

Related Posts:

• No Related Posts

Dacă în alegerea numelui pentru prima noastră fiică am depus o căutare frenetică, pentru cea de-a doua deja ştiam ce şanse avem de a pierde mult timp pe site-urile cu nume pentru bebeluşi. Deşi la un moment dat aveam deja o opţiune, simţeam că nu ne vom opri aici în căutările noastre.

Chiar în noaptea de dinaintea internării în maternitate, discutând cu soţia, ne-am întors la una din opţiunile iniţiale în privinţa numelui. Atunci am ştiut, în sfârşit, că numele ei va fi Betina.

Dincolo de frumuseţea şi melodicitatea numelui, îmi dorisem dintotdeauna o fetiţă pe care să o pot alinta Betty. Numele acesta îmi aducea aminte de Elisabeth Elliot, soţia lui Jim Elliot. Nu doar că Jim a fost modelul meu de dedicare în slujire ca misionar, dar am învăţat multe din seriozitatea şi frumuseţea relaţiei lor în aşteptarea căsătoriei.

Jim moare ucis de tribul Auca în încercarea lui de a le duce Vestea Bună. Reuşita lui a fost una postmortem, sau poate chiar prin moartea şi sacrificiul lui. Elisabeth continuă lucrarea lui, iar mai târziu publică primul volum prin care descrie umanitatea şi viaţa plină de pasiune a lui Jim în ascultare de Dumnezeu şi în formarea lui ca misionar: “Shadow of the Allmighty”.

Urmează alte câteva cărţi, printre care şi “Pasiune şi puritate“, o carte care te răscoleşte prin standardul înalt pe care şi l-au impus în aşteptarea lor de nu mai puţin de cinci ani până la căsătorie. O aşteptare reciproc acceptată şi prelungită datorită priorităţii pe care au acordat-o slujirii speciale la care au înţeles că sunt chemaţi. Acolo, pe paginile cărţii, găseşti pasiune şi puritate atât în principiile prezentate, cât şi în destăinuirea unor fragmente din corespondenţa lor, în care autoarea se semnează simplu: Betty.

===

*Betina noastră s-a născut într-o zi de joi la ora 13, având 3,240 kg si 49 cm, pe data de 21 ianuarie 2010. A obţinut nota 10 la naştere, iar mămica ei..  o  operaţie cezariană.

Related Posts:

• No Related Posts

“I believe that Jesus is the Son of God,” he says. “I’ve been filled with the Holy Spirit. I know it’s real. I was in the room. My cheeks blew up, I cried like a baby, and it scared me to death. It kind of scared me off it. I backed up and went the other direction, to be honest with you. I didn’t know what was going on. It was too strong. It has taken me many years to come back around.”

Nu doar că îmi place ca actor, dar mă bucură să aflu lucrul acesta despre el, şi de aceea am considerat că ştirea merită preluată de pe blogul domnului Dănuţ Mănăstireanu.

Related Posts:

• No Related Posts

Dar să stai zilnic în picioare încercând să mulţumeşti toti clienţii fiţoşi sau să-i vezi cum se perindă prin faţa tarabei fără să-ţi cumpere ceva, e altă treabă. Te plictiseşti şi îţi mai cauţi de lucru cu vecinii tăi de breaslă.

Azi am surprins o frântură de umor ce m-a făcut să râd până acasă (pentru cine prinde gluma; depinde de la piaţă la piaţă şi de zona în care locuieşti :D).

Dintr-un colţ al pieţei către celălalt, strigă unul:

-Ce zice, nea Mitică?

Cufundat in lectura ziarului, nea Mitică răspunde vizibil afectat:

-Iar plouă la Big…

-Ce? Păi a plouat si zilele trecute tot acolo. Iar plouă la Big? Da’ ce-i acolo, zona zoster?!

Related Posts:

• Intel Jokes
• Dubii

No way, se vedea clar ca nu avem carnete de partid, asa ca ne-au invitat la geam, afara, la o saorma. Nu merci, ca nu-mi mai raman bani sa-mi trimit sotia la controalele periodice de sarcina. Mai era o cafenea peste strada, dar deschidea abia la 9AM. Ce trandavi sunt unii, nu ca noi.. oricum cu ochii inca carpiti de (ne)somn.

Luam un 313 pana la mecul de la Unirii si stam la taclale savurand cafeaua. Eu, baiat mai cuminte, capuccino. Cand ajung acasa o iau ca de obicei pe scari, ca sa-mi impresionez, la urmatoarea vizita, medicul de familie care mereu se leaga de constitutia mea usor generoasa.

Ajuns sus, ma mir ce sunt asa agitat. Doar de la urcat scarile? Pai ieri am urcat si coborat 600 de trepte, nu 80 cat zicea medicul (stau la etajul 10, va dati seama). Sotia imi dezleaga enigma. Eu, habarnist in dintr-astea, nu stiam ca in oras cafelele sunt nitel mai tarisoare decat sunt cele bi-anuale pe care mi le mai face sotia acasa. Si cand ma gandesc la unul dintre amici, care se confesa ca bea un litru de cafea pe zi…

Related Posts:

• No Related Posts

Pledez inca de pe acum pentru cei trei care se vor boteza sa le iertati emotiile, pentru ca tocmai acestea tradeaza o traire personala a evenimentului, si tocmai in asta consta esenta a ceea ce fac: exprimarea unei opinii personale cu privire la perceptia pe care ei o au legat de existenta unei lumi nevazute si care totusi exista, marturisirea faptului ca aceasta lume nu le este straina si nu o pot ignora, si care este locul lui Dumnezeu in toate astea.

Asadar, daca vreti sa vedeti live cu ce se mananca o astfel de sarbatoare intr-o biserica mai putin traditionalista, sau ma rog, intr-o maniera putin diferita de cum ati fost obisnuiti sa vedeti, va astept pe-acolo.

Of course, la intrare sau misunand pe-acolo o sa ma puteti intalni si pe mine, depinde cum ma cunoasteti deja: ca blogger, twitterist, agricultor in FarmVille sau mai stiu eu cum; sau poate dintr-o intalnire precedenta din offline. Deja vreo 6 bloggeri si-au anuntat participarea.

Printre multe cantece “vesele” :) veti avea ocazia sa ascultati pe scurt si ce au de spus cei trei “in apararea lor” pentru ceea ce fac, si deasemenea un scurt mesaj explicativ inspirat din Biblie despre pretinsa parere a lui Dumnezeu despre toate astea. Bineinteles, cei trei o confirma, dar o sa va las pe voi sa va dati cu parerea apoi pe blogurile personale.

Atmosfera va fi foarte relaxata, dar totusi de bun simt, si cred eu ca va merita cu atat mai mult cu cat cei care se vor boteza sunt intelectuali, oameni in toata firea, in ciuda preconceptiei unora ca biserica e doar pentru babe.

PS. Ar fi penibil sa spun ca intrarea este gratuita, ca doar nu-i concert cu Michael Jackson sa platiti bilet, totusi va garantez ca va veti simti liberi sa bantuiti pe-acolo fara sa va aresteze careva, doar sa priviti din umbra.

Duminica 25 octombrie, ora 17.00-19.00

Str. Aleea Lacul Morii, Nr. 3, Sector 6, Bucuresti (a map, soon).

Reper: McDonald’s Virtutii, in spatele Reprezentantei Ford

Linii: 178 sau o statie cu 41 de la metrou Crangasi.

Daca-mi scrieti un mail, va las si un nr de tel.

Related Posts:

• No Related Posts

Bunaoara, o faza simpatica e cea cand un batranel din provincie, plin de politete ca la tara, unde spui sarumana la toata lumea de pe drum, urca in 41 si da “buna-zâua” in stanga si in dreapta. Dupa cateva chicoteli ale unora, mosul alimenteaza cheful si intreaba: “Asta merge pana la capatul lui 41?” Asta asa, ca sa se asigure ca vatmanul nu se razgandeste pana-ntr-acolo.

Ultima pe care o aud e despre o doamna de 50 de ani care, in metrou de data asta, se confeseaza: “De cand caut sa-mi schimb viata!” Nu stim, tanti.. dar de ce nu-ti iese pasenta?

Si, ca sa intregesc tabloul si cu una dintr-un mercedes 313, o doamna incepuse sa-mi povesteasca, asa, din vorba in vorba, cat de frumos era Bucurestiul, asa cum putini l-au mai prins. Pe moment, auzind-o vorbind, mi-am dorit asa de mult sa fi facut parte din generatia ei!

In mijloacele de transport in comun auzi multe, fiecare ar avea ceva de spus. Fiecare are povestea lui, poveste care nu e la comun, ci o tine ascunsa in piept, si doar mai rabuneste cate putin, asa, din cand in cand. Mi-ar placea sa cred ca, chiar de-as avea cea mai tare masina, tot mi-ar placea sa mai urc intr-un ratb sa mai trag cu urechea la povestile lor… Uneori, stiu ca si voua va plac ;)

Related Posts:

• Intel Jokes
• Dubii

1. Am varsta legala; pot dovedi ca am avut si eu candva la viata mea 18 ani, amu vreo zăce ani.

2. Am invatat sa ma conduc pe mine insumi inainte de a-mi conduce familia ; eram deja de 5 ani plecat de-acasa (la propriu, nu la figurat) cand m-am casatorit.

3. Am intrat in casnicie dupa ce mi-am asigurat spatele cu cel mai tare sponsor extern de imagine, de finante, de spiritualitate si toate celelalte: deja ma imprietenisem cu Dumnezeu, care e mai mult decat un “angel-guard” pentru familia mea.

4. Am deja experienta de cativa ani ca familist, ar fi culmea ca tocmai acum cineva sa indrazneasca sa imi puna la indoiala dreptul meu de a fi presedinte la mine acasa.

5. Am deja urmasi, care imi raman fani loiali pentru tot restul vietii. Multumesc lui Dumnezeu pentru Miriam 1.6 si Bebe 2.0 ce va sa vina in ianuarie 2010.

6. Cu ajutorul sponsorului extern (vezi pct.3) am demonstrat deja ca imi pot conduce familia in conditii destul de vitrege: conduc o masina care nu e a mea, locuiesc intr-o locuinta care nu e a mea, am o familie sanatoasa desi nu sunt medic, am frigider nou si mancare nealterata in el desi nu am cerut nimanui bani, lucrez zilnic pe un computer pe care nu eu l-am cumparat. Cu toate astea, nici unul din toate lucrurile astea si multe altele nu sunt furate sau.. macar cerute! Ma descurc, nu? V-am mai spus, conteaza sa intri cu cine trebuie in casnicie, inainte de a-ti cunoaste partenera.

7. Primesc multe solicitari de a oferi consultanta maritala si premaritala. Datorita sponsorului extern de care tot pomenesc mi-a crescut prestigiul in “tarile vecine”. Deci ma descurc si la relatii diplomatice externe.

8. Atmosfera de bucurie cu care sunt intampinat atunci cand intru pe usa imi da satisfactie pentru postura pe care o detin, nu prin dictatura ci prin dragoste si dedicare (chiar, nici un presedinte de tara nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste:|).

9. Am invatat si am acceptat faptul ca nu sunt corect intotdeauna, recunosc in fata familiei atunci cand am luat decizii ineficiente ba chiar deplasate, imi asum esecurile. Nu ma ascund dupa “nimeni nu e perfect”, ci subliniez ca EU nu sunt perfect. Si totusi sunt presedinte! Da, am demnitatea mea, si daca am curajul sa imi recunosc greselile, nu permit nimanui sa ma caricaturizeze prin ziare. Ca drept urmare, nu-si bate nimeni joc de mine nici la Cronica Carcotasilor, nu sunt nici in Gura Presei, nici pe iutub. Asa da respect!

10. Sotia ma iubeste si ma sustine chiar daca stie ca nu sunt perfect; familia pe care o conduc ma sustine ca presedinte, nu m-au suspendat niciodata, nu imi pun niciodata la indoiala rolul, nu voteaza in fiecare zi daca sa ma asculte sau nu. Sotia intelege ca detine doar rol consultativ (pe care il respect cu placere), lasandu-mi mie dreptul de a lua decizia finala, indiferent daca ideia initiala mi-a apartinut mie sau ei. Imi preia multe din “sarcinile de serviciu” fiindu-mi un ajutor potrivit, numa’ bun, in sarcinile pe care le am de indeplinit. E cea mai tare!

Asadar, la noi in familie s-a instaurat (de la bun inceput!) linistea, pacea si prosperitatea. Nu se pune niciodata problema de alegeri anticipate sau de alt fel de voturi. Exista deja incredere, stie foarte bine fiecare ce are de facut, iar cand apar rateuri, ne sustinem reciproc in reabilitare, cu dragoste, pentru ca ne avem doar pe noi insine, si suntem constienti ca, asa cum ne purtam de grija unii altora, asa o sa ne avem toata viata. Ar mai fi multe de spus, dar va las sa va ganditi la spatele de care aveti nevoie in viata. Nu fiti berbeci. Sunt destui in politica.

Related Posts:

• No Related Posts

Si atunci, de ce, Miriam, fetita noastra de doar un an si trei luni, devine geloasa cand ma vede ca ii imbratisez mama, si vine de se baga in sufletul nostru?

***

La o prima citire, stiu ca si pentru aceia dintre voi care ma cunoasteti personal, titlul ar fi putut reprezenta o dilema. Oricum, Miriam  nu face altceva decat sa se dezvolte normal ca femeie, invatand sa se raporteze la (deocamdata) singurul barbat din viata ei, care conteaza: cel mai tare, mare si frumos (sâc!).

Related Posts:

• No Related Posts

Am vazut-o aruncandu-si tocurile ferestrelor… pe geam. Nu-i sunt vecin dintotdeauna, dar am auzit ca a dat foc la ce nu i-a mai trebuit prin casa… in mijlocul casei. Acum usa ei e precum bolovanul la gura pesterei: il iei in spate si il pui deoparte pentru a intra sau iesi.

Cand “bolovanul” e dat la o parte, poti vedea garsoniera goala, mobilata doar cu o saltea pe care ‘şăde’ frumos aranjata o patura, ca la hotel, mereu in aceeasi pozitie, de nici nu zici ca doarme-n patul ala.

Nu si-a mai platit darile la intretinere de prin ’92. De atunci a reusit performanta unei datorii de aproape 10.000 ron, din care aproape jumatate sunt penalizari de neplata ‘la timp’ – si a trecut mai mult de un deceniu…

De ceva vreme, asociatia i-a pus piciorul in prag. Doar la figurat posibil, pentru ca in toata garsoniera ei nu gasesti ‘picior de prag’. Ma joc cu vorbele.. asa cum ea se joaca, cu nervii celor din conducerea asociatiei. Au castigat procesul si in curand va fi evacuata pentru a-si castiga banii din vanzarea garsonierei pe un pret de nimic.

In spatele blocului mai stau doi boschetari, fosti proprietari in blocul vecin. Unde-si va gasi nebuna culcus? A mai lasat Piedone un maidanez fara culcus de cand i-a invadat teritoriul, transformandu-l in parc, iar acum cainele nu se mai da plecat, si da tarcoale neavand cui sa reclame ca i-a fost furat presul de sub picioare. Dar sufletul nebunei, pe unde va mai bantui pana-si va gasi odihna cea de veci?

Am ignorat-o pana acum, in felul in care traversa strada pe diagonala, parca anume ocolind zebra. Si e putin spus ignorata, la supararea ce mi-a pricinuit-o vorbind urat si rastindu-se la sotia mea, care i-a prins frica. Dar ultima veste m-a facut sa-mi fie mai mila de ea decat de mine. Prin sentinta judecatoreasca, ii este pusa la propreala si o buna parte din pensie, din banii de mancare, din banii ei..

E adevarat ca nu i-a dat la timp la intretinere, si-acum ii sunt luati. Unii nu se pun cu nebunii. Iar cei care se pun, le smulg si painea de la gura. M-a incercat un sentiment atat de dureros, vazand cum sistemul o urmareste si se tine de ea ca umbra, pana-si va redobandi banii inghetati in datorii, chiar daca asta inseamna nu doar aruncatul in strada, ci si painea luata de la gura.

Nu pot eu sa condamn pe nimeni, si nu-i, oricum, o treaba prea placuta. Doar plang si eu pe cei ce nu mai sunt intregi la minte, si nici sa-si planga viata nu mai au putere si minte sa o faca.

Related Posts:

• No Related Posts