Căldură dogoritoare sub arșița soarelui, praful ridicat de copitele cailor ți se lipește de față într-o combinație nefericită cu transpirația ce ți se prelinge de pe tâmple. Strângi puternic sabia în mână aplecat în șa. Îți faci drum printre pedeștrii care își măsoară puterile om la om. Care mai de care aleargă care încotro, pământul se cutremură de tropotele cailor iar deasupra ta cerul este împânzit de săgețile eliberate din tensiunea corzilor de către arcași. Urechea ta nu mai percepe zbârnâitul lor, ci doar îl deduci din învălmășeala luptei. Abia dacă mai deosebești nechezatul cailor de strigătele cu care luptători loviți de moarte își eliberează sufletele spre o lume a umbrelor..
Stai în cumpănă dacă e momentul potrivit să te mai amuzi de câte lucruri se pot întâmpla într-o fracțiune de secundă atunci când calul se încovoaie și se prăbușește sub tine, aruncându-te în nisipul năclăit de sânge. Nisipul ți-a intrat peste tot. Nu e chiar cea mai plăcută experiență din cariera ta de războinic. Nici nu ai timp să te gândești la toate. O toropeală plăcută te copleșește, ți-ar plăcea să te întinzi undeva la umbră.. și umbra vine chiar la timp! Între tine și soare se interpune un munte de om. Îl cunoști de undeva. Ai tăiat mulți dintr-ăștia.
De fapt ți-ai început cariera cu unul din ei. Jneap, o piatră în frunte, țintită bine cu praștia, a făcut ca armura lui de sute de kilograme să nu mai aibă nici un rost. I-ai tăiat capul cu propria lui sabie. Mulți alții au căzut apoi. Cine i-o fi făcut să fie atâția?! Înalți de trei metri, cu o figură pocită și aproape inumană, aleargă spre victimă suflând un aer fierbinte pe nări, în timp ce cară cu ei o sulită cât tulpina unui copac mai tânăr. Nimănui nu-i place ideea de a muri tras în țeapă astfel. Dar tu știi cum să le vii de hac, și de fapt de-a lungul vieții cam oameni de teapa ta ai și atras pe lângă tine. Nici un împărat nu s-a mai mândrit cu o suită de astfel de viteji. “Ucigători de uriași”! Ei? Cum sună? Sună bine, normal.
Dar nu sună bine ce vrea să facă tăunul acesta acum cu tine. Are ochii roșii ca de sânge, din groteasca-i figură distingi doar sprâncenele întruntate prea urât pentru momentul tău de slăbiciune. Din gâtlejul lui răgușit iese un urlet animalic pe care ți-ar plăcea să-l reproduci amuzându-te în fața nevestelor și copiilor care te vor întâmpina glorios la întoarcerea ta de la război. Dar începi să te îndoiești că ai mai putea prinde momentul ăsta. Picioarele lui groase și noduroase fac să tresalte zalele pe el amenințător în timp ce se apropie mâncând pământul. Și deodată nu mai găsești nimic amuzant în toată povestea asta, chiar nu-i plăcut deloc. Brusc îți dai seama că îl urăști. Cauți cu oroare sabia, dar nu dai decât de sandala zburată din piciorul vreunuia lăsat desculț pe lumea cealaltă.
Instantaneu, nici pentru tine nu mai contează acum că tu ești regele. Nemernicul ăsta nu-ți știe de frică. Dimpotrivă, aproape cu siguranță te cunoaște după porecla ta de “ucigător de uriași”. Ah, de nu s-ar fi întâmplat toate astea. Sau de-ai fi omorât mai mulți până acum, măcar. Acesta cum de-a scăpat?! Numărătorile astea. Niciodată nu ai fost bun la matematică. Poate că ăsta e ultimul dintre frații lui, venit să se răzbune. L-a trimis mama lui, e venit în căutarea ta. Sau poate e venit din lumea întunericului pentru a mai plăti o ultimă poliță! Ochii ți se împăinjenesc, și ciudat, îți dai seama că ești mort înainte de a primi lovitura fatală…
Cine va veni la înmormântarea ta? Dar îți vor mai găsi oare trupul? Ah, bătrânul tău tată, nu vrei să știi cum va primi vestea.. Neveste multe, și chiar și mai mulți copii.. Chiar așa, care vor fi prietenii tăi care să te plângă? Aș, dar de unde. Probabil vor lăcrima cu toții unii de rușinea altora, că a murit regele, dar se vor bucura fiecare că nu sunt în locul tău.
Dar, ah, ciudat mod mai are și căpcăunul ăsta de a omorî oameni. Se aruncă cu toată greutatea asupra ta, împroscându-te cu sânge, întrerupându-ți ultimul fir al gândurilor. Ah, nu, de ce nu are un rege dreptul să-și aleagă modul în care vrea să-și dea ultima suflare? Nu era mai bine pe un pat cu așternuturi curate? Și acum ce, nu mai are de gând să se ridice de pe tine?! De ce nu l-ai ascultat pe tatăl tău, să mănânci tot din farfurie, să te faci și tu mai mare?.. Dar corpul inert al uriașului este prăvălit la o parte și o mână prietenească îți este întinsă pentru a te ridica de la pământ. Nu mai poți de bucurie și brusc îți vine inspirația pentru un nou psalm de laudă către Dumnezeul tău.
E Abișai, fiul Țeruiei, cel care te ridică de la pământ. El a omorât uriașul pentru tine. Venea din urma ta și a văzut la timp prăpădul care ar fi urmat să ți se întâmple. El a venit și l-a omorât pe uriaș înainte ca acesta să te pună pe frigăruie. Abișai e unul dintr-aceia pe care i-ai strâns pe lângă tine, cu același hobby ca și tine. Și lui îi place să omoare uriași. Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești, corect? Deja oștenii tăi s-au strâns în jurul tău și fac scut cu trupurile lor pentru ca tu să poți fi retras în totală siguranță de pe câmpul de luptă. Slavă Domnului, așa ceva nu ar trebui să se mai întâmple vreodată.. și de aceeași părere sunt și generalii tăi. De acum înainte ai interdicție pe viață de a mai ieși pe câmpul de luptă. Înțelepciunea și strategia ta militară sunt suficiente și din palatul tău regal, de acasă. Noi vom lupta pentru tine.
2 Samuel 21.15-17: Filistenii au pornit iarăş cu război împotriva lui Israel. David s’a pogorît cu slujitorii lui, şi a luptat împotriva Filistenilor. David era obosit. Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă, şi era încins cu o sabie nouă. Abişai, fiul Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe Filistean, şi l-a omorît. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicînd: ,,Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina lui Israel”.
Introspectiv:
Ce ai investit, şi în ce oameni ai investit până acum?
Cine și-ar da mâna dreaptă pentru tine? Cine și-ar pune viața în pericol pentru tine?
Dar tu, pentru cine ai fi gata să-ți dai viața? Cine este norocosul față de care ai o astfel de loialitate?
Este loialitatea una din trăsăturile tale de caracter?
Alegerea numelui pentru cea de-a doua fetiţă a noastră are în spate o întreagă poveste. Poate părea una banală pentru unii, dar e drăguţă pentru noi şi pentru prietenii noştri care au vrut să o afle. Redau pe scurt povestea cu pricina.
