5

A fost una dintre cele mai grozave conferinte la care am participat ever. A fost de fapt o videoconferinta, dar ambiantul salii si ecranul mare au fost un plus pe langa dinamica, pasiunea si calitatea informatiilor transmise de vorbitori.

Conferinta a fost ideea lui Bill Hybels de a aduna 100.000 de lideri in mai mult de 300 de locatii si 50 de tari pentru a-i motiva si provoca la o conducere mai eficienta.

5 Bill Hybels a vorbit despre liderul de 360 de grade. Conducerea in sus (Nordul busolei) are de-a face cu o buna relationare si influenta asupra superiorilor tai; pentru un lidership eficient, 25% din resursele tale (timp, energie, concentrare etc.) ar trebui investite in directia aceasta. Conducerea in jos (Sud) se refera la influenta asupra celor pe care ii conduci propriu-zis (5%). Conducerea laterala (Est-Vest) vorbeste despre o relationare inspirativa cu altii care au aceleasi responsabilitati ca ale tale, colegi de breasla (20%); si in sfarsit, in centrul busolei, autoconducerea (50%).

Nu doar raportul acesta, oarecum intrigant, al relatiilor mi-a atras atentia, ci si reamintirea importantei pe care o are integritatea personala, echilibrul si stapanirea de sine, sau maturitatea personala intr-un cuvant. Nu-i poti conduce pe altii daca nu te poti conduce pe tine insuti.

5Tema sesiunii lui Gary Haugen a fost “Pur si simplu curaj – infruntarea intunericului”. Fondator si presedinte al International Justice Mission, Gary a vorbit despre conducerea care conteaza – si conteaza daca conteaza si pentru Creatorul Universului. A vorbit printre altele despre pasiunea lui Dumnezeu pentru lume, despre nedreptatea din lumea de azi si (de necrezut pentru multi) pasiunea lui Dumnezeu pentru dreptate. Cum sa conduci atunci cand sarcina pare dificila, infricosatoare si chiar imposibila.

Convingerea personala cu care am plecat de la sesiunea lui a fost ca Dumnezeu, ca unul care a investit mult in mine si are dreptul sa astepte rezultate pe masura, are nevoie de mine acolo unde exista mai putina speranta sau deloc, acolo unde conducerea mea sa conteze.

5“Conducand oamenii la Dumnezeul risipitor” – aceasta a fost tema sesiunii condusa de Tim Keller, fondator si pastor senior al Redeemer Presbyterian Church, Manhattan, NY. Pornind de la binecunoscutul pasaj biblic despre “fiul risipitor”, Tim a argumentat ca de fapt atat fiul mai tanar care a risipit averea tatalui, cat si fiul mai mare ramas acasa, au fost la fel de risipitori in intelegerea dragostei si acceptarii din partea tatalui. Aplicatia e ca Dumnezeu e gata sa ne primeasca asa cum suntem, nu pe baza meritelor noastre, ci pe baza a ceea ce EL a facut pentru noi.

Chiar daca pe baza Bibliei stim ca Dumnezeu ne-a iertat prin credinta in moartea substitutiva a lui Cristos, inca mai luptam cu tendinta de a-L impresiona pe Dumnezeu cu cine suntem noi, cu ce putem face noi fara El. Si asta pentru ca, daca nu ne-am putut cumpara mantuirea, cel putin sa incercam sa i-o platim inapoi in rate. Si asta e un afront la fel de mare cu a incerca sa cumperi o mantuire pe care niciodata nu o s-o poti plati.

5Fondator si pastor senior al Newsong Church, Irvine, CA, Dave Gibbons a conferentiat despre “Gandirea de avangarda – conducerea caracteristica culturii a III-a”. In discursul lui, cultura a III-a nu are de-a face cu zone de pe glob, si cu categorii de oameni pe care ii privim de sus, ii marginalizam considerand ca mai mult de incurca, in timp ce tocmai acestia ne-ar putea da perspective noi in conducerea noastra. Modul curent de evaluare a liderilor implica evaluarea talentelor, a pasiunii, a competentelor si a personalitatilor. Dave sugereaza ca mai degraba, ar trebui sa fie vorba de slabiciune, durere si suferinta noastra. In mod obisnuit acestea sunt oportunitatile care modeleaza in mod semnificativ liderii.

A fost grozav sa meditez la un set de masura diferit: esecurile care devin succese; cine adevaratii oameni resursa; relatiile bat viziunea; schimbarea prioritatilor.

555Ken Blanchard si John Maxwell, au conferentiat impreuna despre “Cand ti se schimba chemarea”, iar Craig Groeschel a vorbit despre “Acel ceva: cum il pot liderii obtine si pastra”. Am scurtat povestea pentru ca oricum ma lungisem prea mult, si degeaba v-as spune mai multe daca tot n-ati fost acolo. Informatii gasesti multe in carti, insa a fost grozav sa te afli intr-o sala plina cu pana in 500 de lideri, urmarind pe alti vreo cativa dezvaluind din devenirile lor ca lideri si formatori de lideri. Mai pe scurt, abia astept conferinta de anul viitor!

Despre GLS a mai scris si colaholicul.

Ma trece un fior rece pe spate de cate ori aud, tot mai des, expresia asta.

“Mai bine imi las copiii sa fumeze sub ochii mei, decat sa fumeze la coltul scolii cu toti depravatii”, de parca asistandu-mi fiul fumand, ii garantez o treapta in plus pe scara societatii.

“Mai bine ii dau eu sa bea de la mine din halba, decat sa bea pe furis prin crasme si vine acasa clanţă”. Iarasi, de ce sa il initieze altul pe drumul catre distrugerea celulelor nervoase. Mai bine sa o fac eu cu mana mea, ca o fac mai bine. Incet si sigur.

“Mai bine sa se legalizeze drogurile usoare. Mai bine sa-mi vad pustiul meu drag drogandu-se “usor”, decat sa ajunga dependent de altele mai periculoase”. Pai atunci, eu zic sa-i pui si in supa, impreuna cu sarea si piperul, dupa gust.

“Mai bine sa legalizam prostitutia. Mai bine sa-mi vad fiica prostituandu-se intr-un bordel de lux, decat sa ajunga pe mana interlopilor si eventual vanduta”. E o treaba si asta.

“Mai bine sa-mi vad copilul cum isi taie venele si moare incet, decat intr-un tragic accident de masina imprastiat pe tot caldaramul”. Asa gandesc parintii unor emoizi, rockeri dubiosi sau satanisti declarati.

Stiu ca par uneori dramatic, dar nu stiu daca sunt mai dramatic decat cei care nu doar scriu pe un amarat de blog despre asta, ci traiesc astfel de realitati covarsitoare zi de zi. Come on, nu ma acuzati. Ca doar aveti televizor/internet acasa.

Din teama de a ne confrunta/educa copiii atunci cand au apucaturi bizare, nu doar ca devenim imuni la suferinta ce se intinde in lume, dar noi insine alegem sa traim filme horror sub ochii nostri. Filme in care proprii nostri copii sunt personajele principale.

Generatia careia i-o incredintez pe fiica mea ma ingrozeste. Uneori ma intreb daca eu i-as putea face faţă. Ce pot sa fac, inca de pe acum, e sa investesc in ea alte valori, altele decat pseudovalorile vehiculate de intelepciunea cancerigena a societatii.

Prefer sa o invat eu de pe acum in familie ce inseamna dragostea, pentru a nu crede definitia pe care i-o da un huligan ce abia-si mai stapaneste hormonii in pantaloni.

Prefer sa ii ofer eu o educatie despre puritate si frumusetea sexului ca dar primit prin creatie, decat sa invete in cabinele de WC ale scolii de la vreo colega violata.

Prefer sa lupt pentru o viata libera de vicii si dependente nocive ca exemplu pentru ea, decat sa aspire la libertatea promisa de noptile pierdute prin paturile tuturor colegilor de la facultate sau libertatea drogurilor din cluburi dubioase.

Mai bine sub ochii mei. Depinde de ochii tai, cum vad ei lumea. Eu asa o vad:

Anul acesta, in septembrie, am facut doi ani de blogging. Fiind foarte ocupat in ultimul timp, mi-a luat ceva timp pana am finalizat prezentul articol, care evidentiaza in medie un articol pe luna, dintre cele mai de seama articole publicate, zic eu. S-au implinit, deci, intre timp, doi ani si doua luni de blogging :)

Inainte de a lucra la acest review pe articole, am apucat sa mai public in septembrie doua review-uri despre intrarea in contact cu internetul, respectiv cu blogosfera. Aceasta evaluare am facut-o pentru mine in primul rand, insa orice feedback constructiv e.. constructiv. Voi onora opiniile voastre.

Septembrie 2007: Inca un blog – Articol de debut inspirat dintr-o tragica finalitate a unuia care a incetat sa mai fie blogger.

Octombrie 2007: Libertatea vazuta din interior – o libertate nu doar de exprimare, ci si de a pastra tacerea.

Noiembrie 2007: Ce inseamna sa ai discernamant – un articol scris cu multa pasiune impotriva arogantei si atotstiintei celor care emit judecati puerile.

Decembrie 2007: De fapt… mosul nu vine chiar deloc! – uneori prea multa pasiune poate duce si la.. putin sarcasm. Mai ales cand e vorba de povesti copilaresti pentru adulti.

Ianuarie 2008: Un an nou, un post nou – o perspectiva mai.. de sus. Cu privire la obiceiurile noastre de muritori.

Februarie 2008: O seama de cuvinte – cateva meditatii legate de comunicare: scris, citit, gandit..

Martie – Mai 2008: Un zambet si o imbratisare – un singur articol in trei luni, pentru ca viata mea a fost schimbata ireversibil intr-un mod extraordinar.

Iunie 2008: Daddy, update your games! – intreaga luna am scris doar trei articole, si toate inspirate din noua mea postura de tatic.

Iulie 2008: Un Dumnezeu indiscret – crezi in cineva care te-ar putea cunoaste exact asa cum esti, iar nu cum vrei tu sa pari a fi?

August 2008: Ganduri indraznete – riscul pe care ti-l asumi atunci cand comunici, cand iti exprimi gandurile.

Noiembrie 2008: Intalnirea leilor – un timp superb petrecut cu prieteni de seama.

Decembrie 2008: Povestea unui om sarac – “oda in metru antic” ce descrie intr-un ritm poetic ce motive ai avea sa gasesti fericirea in ciuda lipsei bogatiilor.

Ianuarie 2009: De la gand pana la fapta – bunele intentii nu au valoare daca nu ajung sa se materializeze!

Februarie 2009: Some Handsome Hands – un joc de cuvinte din engleza denumeste un interesant joc al degetelor pe claviatura unui pian intr-un mod mirific! Si un bonus, pentru trecerea de pe blogspot pe wordpress ;)

Martie 2009: Barbati ratati – un articol scris cu multa pasiune despre vremurile pe care le traim; ca si asta si asta de altfel.

Aprilie 2009: Raspuns la debotezare – ati auzit de cumatrie; dar de de-cumatrizare, ca sa zicem asa? Ei bine imaginatia umana este polivalenta..

Mai 2009: Cine ma scoate din incurcatura? – cui reuseste, ii ofer bonus un alt articol despre timpul liber.

Iunie 2009: Nu cred in liberul arbitru – asta-i ne-credinta mea; iar daca avem libertate, in orice caz are limitele ei pe care trebuie sa stim cum sa le folosim.

Iulie 2009: Arme albe pe piata deschisa si Spam offline sunt doua imagini sugestive ale unor realitati pe care ignoram mai mult decat pe altele.

August 2009: Dumnezeul de vis-a-vis – v-ati jucat vreodata de-a baba-oarba? Inseamna ca stiti cum e sa cautati pe cineva pe dibuite legati la ochi, dar stiti ca e prin preajma.

Septembrie 2009: Colinde vs Craciun – chiar asa. Ca doar’ nu-s totuna.

5Azi dimineata am fost cu o gasca de amici la o activitate in folosul comunitatii, dupa care am ramas la o cafea. Cum la Tineretului nu prea stiam cafenele, ne-au cazut ochii pe Cafeneaua Politica a PNL-ului. Tare, zicem noi, si ne indreptam intr-acolo, sperand ca daca le promitem votul, ne servesc cu o cafea moca :))

No way, se vedea clar ca nu avem carnete de partid, asa ca ne-au invitat la geam, afara, la o saorma. Nu merci, ca nu-mi mai raman bani sa-mi trimit sotia la controalele periodice de sarcina. Mai era o cafenea peste strada, dar deschidea abia la 9AM. Ce trandavi sunt unii, nu ca noi.. oricum cu ochii inca carpiti de (ne)somn.

Luam un 313 pana la mecul de la Unirii si stam la taclale savurand cafeaua. Eu, baiat mai cuminte, capuccino. Cand ajung acasa o iau ca de obicei pe scari, ca sa-mi impresionez, la urmatoarea vizita, medicul de familie care mereu se leaga de constitutia mea usor generoasa.

Ajuns sus, ma mir ce sunt asa agitat. Doar de la urcat scarile? Pai ieri am urcat si coborat 600 de trepte, nu 80 cat zicea medicul (stau la etajul 10, va dati seama). Sotia imi dezleaga enigma. Eu, habarnist in dintr-astea, nu stiam ca in oras cafelele sunt nitel mai tarisoare decat sunt cele bi-anuale pe care mi le mai face sotia acasa. Si cand ma gandesc la unul dintre amici, care se confesa ca bea un litru de cafea pe zi…

In biserica unde sunt pastor, duminica aceasta va avea loc botezul a trei persoane adulte. Stiu ca pentru unii evenimentul acesta este unul obisnuit, insa pentru altii s-ar putea sa fie prima ocazie de a asista la un astfel de eveniment, si de aceea va lansez pe aceasta cale tuturor o invitatie personala de a va satisface curiozitatea venind si asistand la ce se intampla acolo.

Pledez inca de pe acum pentru cei trei care se vor boteza sa le iertati emotiile, pentru ca tocmai acestea tradeaza o traire personala a evenimentului, si tocmai in asta consta esenta a ceea ce fac: exprimarea unei opinii personale cu privire la perceptia pe care ei o au legat de existenta unei lumi nevazute si care totusi exista, marturisirea faptului ca aceasta lume nu le este straina si nu o pot ignora, si care este locul lui Dumnezeu in toate astea.

Asadar, daca vreti sa vedeti live cu ce se mananca o astfel de sarbatoare intr-o biserica mai putin traditionalista, sau ma rog, intr-o maniera putin diferita de cum ati fost obisnuiti sa vedeti, va astept pe-acolo.

Of course, la intrare sau misunand pe-acolo o sa ma puteti intalni si pe mine, depinde cum ma cunoasteti deja: ca blogger, twitterist, agricultor in FarmVille sau mai stiu eu cum; sau poate dintr-o intalnire precedenta din offline. Deja vreo 6 bloggeri si-au anuntat participarea.

Printre multe cantece “vesele” :) veti avea ocazia sa ascultati pe scurt si ce au de spus cei trei “in apararea lor” pentru ceea ce fac, si deasemenea un scurt mesaj explicativ inspirat din Biblie despre pretinsa parere a lui Dumnezeu despre toate astea. Bineinteles, cei trei o confirma, dar o sa va las pe voi sa va dati cu parerea apoi pe blogurile personale.

Atmosfera va fi foarte relaxata, dar totusi de bun simt, si cred eu ca va merita cu atat mai mult cu cat cei care se vor boteza sunt intelectuali, oameni in toata firea, in ciuda preconceptiei unora ca biserica e doar pentru babe.

PS. Ar fi penibil sa spun ca intrarea este gratuita, ca doar nu-i concert cu Michael Jackson sa platiti bilet, totusi va garantez ca va veti simti liberi sa bantuiti pe-acolo fara sa va aresteze careva, doar sa priviti din umbra.

Duminica 25 octombrie, ora 17.00-19.00

Str. Aleea Lacul Morii, Nr. 3, Sector 6, Bucuresti (a map, soon).

Reper: McDonald’s Virtutii, in spatele Reprezentantei Ford

Linii: 178 sau o statie cu 41 de la metrou Crangasi.

Daca-mi scrieti un mail, va las si un nr de tel.

5Pe langa amintirile din liceu pe care mi le aduce cantecelul asta, ma amuz cand rememorez vorbe de duh auzite prin masinile astea cu roti metalice si sunet de clopotel, ca la scoala. Se intampla si lucruri oribile, dar eu le uit. Iac-asa!

Bunaoara, o faza simpatica e cea cand un batranel din provincie, plin de politete ca la tara, unde spui sarumana la toata lumea de pe drum, urca in 41 si da “buna-zâua” in stanga si in dreapta. Dupa cateva chicoteli ale unora, mosul alimenteaza cheful si intreaba: “Asta merge pana la capatul lui 41?” Asta asa, ca sa se asigure ca vatmanul nu se razgandeste pana-ntr-acolo.

Ultima pe care o aud e despre o doamna de 50 de ani care, in metrou de data asta, se confeseaza: “De cand caut sa-mi schimb viata!” Nu stim, tanti.. dar de ce nu-ti iese pasenta?

Si, ca sa intregesc tabloul si cu una dintr-un mercedes 313, o doamna incepuse sa-mi povesteasca, asa, din vorba in vorba, cat de frumos era Bucurestiul, asa cum putini l-au mai prins. Pe moment, auzind-o vorbind, mi-am dorit asa de mult sa fi facut parte din generatia ei!

In mijloacele de transport in comun auzi multe, fiecare ar avea ceva de spus. Fiecare are povestea lui, poveste care nu e la comun, ci o tine ascunsa in piept, si doar mai rabuneste cate putin, asa, din cand in cand. Mi-ar placea sa cred ca, chiar de-as avea cea mai tare masina, tot mi-ar placea sa mai urc intr-un ratb sa mai trag cu urechea la povestile lor… Uneori, stiu ca si voua va plac ;)

Unele sunt caraghioase rau, imi plac la nebunie. Cel mai tare a fost unul pe care l-am sters deja. Imi facea complimente la un articol, pe care mi-l ridica in slavi, nu alta. Doar ca.. articolul cu pricina era de fapt pagina de contact.

De azi incep o lista cu spam-uri de neuitat. O sa le pun intr-un doc si o sa le port printate in buzunarul de la piept, ca sa ma apere de rele. Va rog sa completati si voi lista, ajutati un om in nevoie.

Asadar, incepem:

1. Despre calitatea blogului

“Hello, thank you for the great quality of your blog, each time i come here, i’m amazed! … ” [Mi s-au inmuiat picioarele... si apropo, vii des?]

2. Despre cum sa schimbi foarte subtil subiectul

“Dear friend, How are you recently? I bought a laptop from a website bla-bla-bla… ” [ Stai, bre, ca n-am apucat sa-ti raspund la prima intrebare! You are too fast for me!]

3. Despre spam-ul care se disculpa ca fiind legal

“Acest mesajul nu poate fi considerat spam, deoarece, in acord cu prevederile CANSPAM Act/2003 si Legea nr. 365/2002 … ” [Ochei, ochei, sigur ca nu vreau sa-mi pun legea in cap! I am scared! Spune-mi repede cum sa te servesc, stimabile!]

4. Despre… ăăă… nu mai stiu de unde te cunosc

“Ati primit acest e-mail dintr-unul din urmatoarele motive: ati solicitat primirea acestui newsletter, sunteti membru inregistrat pe www.blablabla.ro, a unuia dintre website-urile partenere sau adresa dvs. de e-mail a fost gasita pe un website public, a fost selectata dintr-o baza de date la care ati subscris, a fost facuta publica prin afisari cu caracter publicitar sau se regaseste in site-urile publice … ” [O-ho-hooo, prieteni vechi, asa-i? Si ti-era dor de mine, spune drept!]

5. Despre cum sa gresesti intentionat

“Daca acest mesaj a ajuns din greseala la dumneavoastra, va rugam sa acceptati scuzele noastre … ” [Sigur, no problem, moa frend]

6. Despre satisfactia de a fi original

“I’ve seen it somewhere else!” [Asta-i buna!? Mai degraba spam-ul tau l-am mai vazut eu undeva! La RecycleBin!]

7. Despre spam-ul sceptic, dar politicos

“Greatings, Not sure that this is true:), but thanks for this post. Have a nice day!”

8. Despre recunoasterea mea internationala

“+1 за такой комент)))”  Tare, nu?

9. Despre fani inraiti ai inaltului meu profesionalism

“corneliu.chiriluta.ro is very informative. The article is very professionally written. I enjoy reading corneliu.chiriluta.ro every day”. Sunt de acord! Si eu deschid pagina zilnic; e tare rau de tot! Cititi-l si voi!

10. Despre spammerul nevoias

“Who knows where to download [a "bla-bla program"]? Help, please. All recommend this program to effectively advertise on the Internet, this is the best program!” Ei, pe bune, e cel mai bun program, chiar daca nu l-ai testat personal? Si nici macar nu stii de unde sa-l iei. Lasa vraja.

11. Despre spamul in criza de identitate:

“acest mesaj nu poate fi considerat spam”. Ei, hai, cu putina vointa, poate si el! You can do it!

12. Despre spamul “begging mercy”

“Conform legislaţiei României, orice firmă are dreptul la o încercare de comunicare comercială cu o anumită persoană”. Bine, ma, hai fie, ia zi-mi si mie, ce ai tu de oferit? Hai ca-mi fac timp..

13. Despre asumarea riscului de a fi dezamagit

“My friend on Facebook shared this link with me and I’m not dissapointed at all that I came here”

..aide ma.. deja imi joaca ochii in lacrimi. M-ai induiosat, stii?

14. Despre cum e la spitalul noua, noua si-un sfert..

“Sometimes there are things and is worse”. Nu i-am prins logica si ma simt umilit :|

15. Despre…

[ha ha, abia astept sa mai pescuiesc. Hai, care imi mai da un spam?]

Credits: update-uri facute cu ajutorul comentatorilor de mai jos sau din propria-mi colectie.

Da, m-am gandit sa ma inscriu in cursa asta, si sa-mi depun candidatura. De fapt, nu cred ca mai e nevoie. Deja sunt presedinte. M-au inspirat motivele lui Florin Puscas de a nu candida la prezidentiale, motiv pentru care conturez, cu toata modestia, cateva motive pentru care merit EU sa fiu presedinte. La mine in familie. Si daca veti considera ca asta ma califica si pentru presedintia tarii, poate ma voi gandi sa cedez insistentelor voastre…

1. Am varsta legala; pot dovedi ca am avut si eu candva la viata mea 18 ani, amu vreo zăce ani.

2. Am invatat sa ma conduc pe mine insumi inainte de a-mi conduce familia ; eram deja de 5 ani plecat de-acasa (la propriu, nu la figurat) cand m-am casatorit.

3. Am intrat in casnicie dupa ce mi-am asigurat spatele cu cel mai tare sponsor extern de imagine, de finante, de spiritualitate si toate celelalte: deja ma imprietenisem cu Dumnezeu, care e mai mult decat un “angel-guard” pentru familia mea.

4. Am deja experienta de cativa ani ca familist, ar fi culmea ca tocmai acum cineva sa indrazneasca sa imi puna la indoiala dreptul meu de a fi presedinte la mine acasa.

5. Am deja urmasi, care imi raman fani loiali pentru tot restul vietii. Multumesc lui Dumnezeu pentru Miriam 1.6 si Bebe 2.0 ce va sa vina in ianuarie 2010.

6. Cu ajutorul sponsorului extern (vezi pct.3) am demonstrat deja ca imi pot conduce familia in conditii destul de vitrege: conduc o masina care nu e a mea, locuiesc intr-o locuinta care nu e a mea, am o familie sanatoasa desi nu sunt medic, am frigider nou si mancare nealterata in el desi nu am cerut nimanui bani, lucrez zilnic pe un computer pe care nu eu l-am cumparat. Cu toate astea, nici unul din toate lucrurile astea si multe altele nu sunt furate sau.. macar cerute! Ma descurc, nu? V-am mai spus, conteaza sa intri cu cine trebuie in casnicie, inainte de a-ti cunoaste partenera.

7. Primesc multe solicitari de a oferi consultanta maritala si premaritala. Datorita sponsorului extern de care tot pomenesc mi-a crescut prestigiul in “tarile vecine”. Deci ma descurc si la relatii diplomatice externe.

8. Atmosfera de bucurie cu care sunt intampinat atunci cand intru pe usa imi da satisfactie pentru postura pe care o detin, nu prin dictatura ci prin dragoste si dedicare (chiar, nici un presedinte de tara nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste:|).

9. Am invatat si am acceptat faptul ca nu sunt corect intotdeauna, recunosc in fata familiei atunci cand am luat decizii ineficiente ba chiar deplasate, imi asum esecurile. Nu ma ascund dupa “nimeni nu e perfect”, ci subliniez ca EU nu sunt perfect. Si totusi sunt presedinte! Da, am demnitatea mea, si daca am curajul sa imi recunosc greselile, nu permit nimanui sa ma caricaturizeze prin ziare. Ca drept urmare, nu-si bate nimeni joc de mine nici la Cronica Carcotasilor, nu sunt nici in Gura Presei, nici pe iutub. Asa da respect!

10. Sotia ma iubeste si ma sustine chiar daca stie ca nu sunt perfect; familia pe care o conduc ma sustine ca presedinte, nu m-au suspendat niciodata, nu imi pun niciodata la indoiala rolul, nu voteaza in fiecare zi daca sa ma asculte sau nu. Sotia intelege ca detine doar rol consultativ (pe care il respect cu placere), lasandu-mi mie dreptul de a lua decizia finala, indiferent daca ideia initiala mi-a apartinut mie sau ei. Imi preia multe din “sarcinile de serviciu” fiindu-mi un ajutor potrivit, numa’ bun, in sarcinile pe care le am de indeplinit. E cea mai tare!

Asadar, la noi in familie s-a instaurat (de la bun inceput!) linistea, pacea si prosperitatea. Nu se pune niciodata problema de alegeri anticipate sau de alt fel de voturi. Exista deja incredere, stie foarte bine fiecare ce are de facut, iar cand apar rateuri, ne sustinem reciproc in reabilitare, cu dragoste, pentru ca ne avem doar pe noi insine, si suntem constienti ca, asa cum ne purtam de grija unii altora, asa o sa ne avem toata viata. Ar mai fi multe de spus, dar va las sa va ganditi la spatele de care aveti nevoie in viata. Nu fiti berbeci. Sunt destui in politica.

Super tare, prevad ca in curand in toate azilele de batrani o sala de calculatoare dotate cu internet vor fi un must have. Cel putin imi place sa cred ca, impreuna cu cei din generatia mea, vom juca golden axe sau mai stiu eu ce joculete puerile de distrat batraneii.

Sau, ce vorbim noi aici de joculete pentru copii, vom fi pirati pe mare sau in alte lumi virtuale, si vom purta cu fala decoratii pe piept pentru victoriile dobandite in Virtualland, precum veteranii de razboi pe care-i vezi zilnic prin piata. De fapt, si numarul lor e in scadere, dar ce sa le fac, daca au vrut sa testeze pe propria lor piele razboiul. Noi o sa-l testam in fata calculatorului de or sa sara tastele din keyboard!

Carevasazica, asa se spune ca internetul ii poate ajuta pe batrani sa scape de dementa. So, incurajati-va parintii sa se acomodeze cu netul, ca sa-i aveti mult… si bine! Tu vorbesti cu parintii pe messenger?

And now, this is for your fun. I hope not for your parent’s ;)

Instructiuni de utilizare Yahoo Messenger de pe tare.ro

“Frunzaream” cotidianul.ro si am ajuns apoi pe wikipedia, sa revad istoria. Ma framanta o intrebare. Daca in 1990 a fost o asa masiva participare la vot de aproape 90% din populatia cu drept de vot, oare vom asista, cu trecerea anilor, la o scadere a votantilor iesiti la urne? Adicatelea, o sa avem in 2009 doar 9% din votanti prezenti la urne?

Si, in final, nu ma pot dezlipi de o intrebare care ma chinuie: pentru a iesi din impasul asta, cum se vor revolutiona lucrurile daca putem spera la asa ceva? Speram ca nu va fi cu mitraliera, nici cu bata minerilor, dar cum? Cum va arata revolutia de care avem nevoie?

© 2012 KiriPedia Suffusion theme by Sayontan Sinha