Într-un sat, un preot merge la slujbă. Lângă biserică, vede un măgar mort într-un accident de maşină şi sună imediat la poliţie.
- Sunt preotul satului. Am găsit un măgar mort.
- Şi ce, zice poliţistul ironic, vreţi să-l îngropaţi cu popă?
- Nu, zice preotul, eu doar am anunţat familia.

= = =

Un vânător cedează cicalelilor nevesti-si şi o ia la vânătoare. Acolo îi explică cum se ţine puşca, cum se ţinteşte, cum se apasă pe trăgaci. Îi mai spune, de asemeni, că atunci când a împuşcat un animal să se grăbească la el , ca nu cumva un alt vânator să-şi însuşească trofeul.
După puţin timp aude dinspre nevastă-sa o împuscătură şi vociferari. Porneşte într-acolo şi o vede pe nevastă-sa certânduse zdravăn cu un alt vânător asupra unui leş de animal.
Apropiindu-se, îl aude pe vânător strigând:
- Bine duduie, bine, e-n ordine, ne-am înţeles, cerbul e al dumitale. Dar lasă-mă cel puţin să scot şaua de pe el.

= = =

In strada era o babuta ce vindea seminte la 5000 lei portia. Un tanar ce trecea des pe acolo ii lasa tot timpul 5000 din mila, dar nu-si lua niciodata cosul cu seminte.
Intr-o dimineata, batrana il opreste, vrand sa-i spuna ceva, dar tanarul o intreaba primul:
-Vrei sa ma intrebi de ce nu iau semintele?
-Nuu, nuu. vreau sa-ti spun ca s-a scumpit, e 10.000 acum, maica!

Related Posts:

• No Related Posts

Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.

Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.

Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

(Autor necunoscut)

Related Posts:

• No Related Posts

Mai mult însă mă interesează care sunt acei factori care te determină să îţi asumi riscul de a ieşi din zona de confort, de frică, de delăsare sau cum vreţi să o numiţi. Cum îşi poate cineva învinge teama de eşec, teama de a fi rănit, sau poate teama de tot ce înseamnă nou, lipsa de experienţă sau orice alte motive care ne-ar putea convinge că “nu merită”.

Încerc aici o enumerare a acestor factori “încurajatori” şi o scurtă descriere a lor, aşa cum i-am descoperit eu:

1. Acumularea motivaţiilor. Înainte de a ieşi la atac, trebuie să fii tu însuţi convins că merită. Altfel, nimeni în lumea asta nu-şi va asuma riscuri pentru nişte închipuiri. Spune-mi care îţi este motivaţia, şi aş putea să-ţi spun ce şanse de reuşită ai.

2. Satisfacţia de a încerca ceva nou. Când eşti sătul de cât ai bătut pasul pe loc, te “inervezi” şi nu-ţi mai stă nimeni în cale. Tocmai ai atins o limită a frustrării, a nemulţumirii. Te-ai săturat să tremuri de frică sau de foame, sau de statutul social sau de imaginea proastă pe care o ai despre tine. Ajungi la o astfel de epuizare încât îţi vine mintea la cap şi-ţi zici: “M-am săturat, nu-mi mai place aici! Mâine dimineaţă ridicăm tabăra!”. Să vezi atunci ce plăcere descoperi în a încerca ceva nou :)

3. Încurajarea din partea altora. Când ceea ce vezi tu din interior îţi mai este confirmat obiectiv şi de către alţii dintr-o altă perspectivă, ai putea experimenta sentimentul că mergi la sigur! Aşadar, împărtăşeşte cu alţii pasiunea ta.

4. Garanţia expertului. Ai parte de un bonus atunci când cineva care a mai trecut pe uliţa pe care treci tu acum îţi arată rezultate palpabile. Când drumul de dinaintea ta e deja bătătorit (şi mai totdeauna este aşa), aproape că e floare la ureche.. şi mai e şi-un Dumnezeu deasupra!

5. Asumarea riscurilor. Nu, nimeni nu s-a născut expert, ci toţi am mers întâi în patru labe de-a baua. Ba chiar, cu toţii am fost purtaţi cândva în braţe de altcineva. Dar ce-i care şi-au asumat riscurile nu doar că sunt acum bipezi, dar poate chiar poartă pe alţii pe braţe. Aşadar, toate pânzele sus!

6. Răsplată care să merite. Se aseamănă cu primul punct, şi totuşi e o diferenţă. Teama de a pierde te poate constrânge să faci acte “nebuneşti” uneori. Însă când ştii ce câştigi, conştientizezi doza de curaj de care ai nevoie pentru a şi rămâne în viaţă să te bucuri de rezultate, nu doar să fii bucuros că mori atingându-ţi idealul.

Să văd ce-mi mai vine în minte… Mi-a scăpat ceva?

Related Posts:

• No Related Posts

Veste tristă pentru domnul Cristi Pascu. Una din trupele favorite se transformă în doar o amintire, pentru că de-acum membrii formaţiei au ales să meargă fiecare pe propriul drum. După aproape zece ani şi sute de concerte susţinute peste tot în ţară, “vitaminele c” nu vor mai putea fi disponibile decât în format electronic.

Related Posts:

• Some Handsome Hands

Fericirea nu este nici virtute si nici placere, nici lucrul asta , nici alalalt, doar simpla stare de maturitate. Sintem fericiti cind, ne maturizam…

Happiness is neither virtue nor pleasure nor this thing nor that but simply growth. We are happy when we are growing.
(William Butler Yeats)

Şi-ncă una, în loc de update:

Mintea nu este un vas care sa fie umplut ci un foc care trebuie aprins.

The mind is not a vessel to be filled but a fire to be kindled.
(Plutarch)

Mai e loc de una:

Mesajul este clar: planuieste cu atitudine, pregateste-te cu aptitudine, participa cu servitudine, primeste cu gratitudine si asta va fi suficent ca sa te separe de …multitudine.

The message is clear: plan with attitude, prepare with aptitude, participate with servitude, receive with gratitude, and this should be enough to separate you from the multitudes.
(Krish Dhanam)

via (Rodica Botan)

Related Posts:

• No Related Posts

Related Posts:

• No Related Posts

Ok, să încercăm varianta extinsă: un compatriot, cetăţean al României, cu domiciliul stabil în localitatea Focşani, seria şi numărul de buletin bla bla, deţine brevet pentru o invenţie personală, pentru care speră într-o sponsorizare din străinătate. Şi ce a inventat omul? Un Obiect Zburător Neidentificat.

Dar dacă trenul nu poate maşina ilustră cu pădure fiindcă aversă noi patruped?

Related Posts:

• Intel Jokes

La un moment dat, aproape mă trezesc îmbrăţişat de o tanti care venea cu braţele deschise spre mine, zambind toată. Măi să fie, mă gândesc, cum să-i strici bucuria femeii. Mai ales că, rareori ţi se întâmplă să pleci de la serviciu şi şeful sau altcineva să îşi ia rămas bun de la tine mulţumindu-ţi cu o sinceră îmbrăţişare zdravănă pentru activitatea de peste zi.

Când aproape să mă ia în braţe, la un pas de mine, îşi dă seama cu pudoare că nu eram nepotul ei, cu care, chipurile, semănam aşa de bine! S-a purtat ca o adevărată doamnă, cerându-şi mii de scuze, nevenindu-i să creadă că era cât pe ce să îmbrăţişeze un necunoscut. Ne-am despărţit zambind amândoi :)

Eu eram şi mai amuzat, aducându-mi aminte ştiind deja foarte bine că nu e prima dată când sunt confundat cu altcineva. Într-o confuzie anterioară prezenţa mea a invocat amintiri plăcute despre “fostul meu şef! Semănaţi atât de bine cu el!”. I-am răspuns şi eu: “Poate chiar eu sunt acela, şi am venit într-o inspecţie!”.

De obicei, în mediul evanghelic sunt confundat cu pastorul V.I., un cunoscut coleg de breaslă din Arad, sau cu o rudă de-a acestuia. Odată chiar am primit un respect deosebit de la un bărbat care nu-şi mai lua ochii de la mine într-o întâlnire de Capelă la Seminar, iar la sfârşit a venit cu atâta reverenţă să dea mâna cu cel pe care îl bănuia a fi fiul pastorului menţionat mai sus.  Oare cine ar putea înţelege pe deplin suferinţa profundă a acestui fan dezamăgit în aşteptarea lui? Mie nu mi-a produs decât fun!

Nu-mi rămânde decât să sper că şi cei care se vor întâlni cu sosiile mele să poată zâmbi aducându-şi aminte de mine.

Related Posts:

• No Related Posts

Related Posts:

• No Related Posts

Related Posts:

• No Related Posts