Anul acesta am hotarat impreuna cu biserica pe care o pastoresc sa facem un maraton prin toata Biblia. Recunosc ca nu am reusit sa trec prin toate capitolele pe care trebuia sa le parcurg deja, pentru ca primul capitol m-a atras ca intotdeauna cu lucruri extraordinare pe care nu le remarcasem anterior.

Dar poate voi scrie altadata despre asta. Acum vreau doar sa va las in fata unui video de 40 de minute pe care mi l-a recomandat si mie cineva astazi. As crede ca cine vede filmuletul asta pana la capat si il lasa rece, are o…

… are o problema :)

Avem un Dumnezeu extraordinar! Trebuie neaparat ca a lasat o impresie si asupra voastra.

Asa mi se intampla de multe ori: sa scriu in comentarii la articolele altora decat sa ma apuc de scris un articol cap coada pe blogul meu. In continuare, va prezint ideile ce le-am aruncat unor comentarii de la articolul lui @andrisan.

@Marius Muscalu: daca as sti sa o fac intr-un mod satisfacator, te-as premia pentru o astfel de intrebare: “De ce vrea Dumnezeu sa fie iubit?” In versiunea ultraprescurtata, raspunsul ar fi: e dreptul Lui sa ceara asta; nici un alt pseudo-dumnezeu nu a avut curajul sa pretinda o astfel de atitudine din partea omului.

Daca ar fi sa dezvolt putin subiectul, as mentiona ca prin creatie, Dumnezeu a dat nastere unor fiinte relationale/sociale, create “dupa chipul si asemanarea Sa”. Daca dragostea este atat de comuna in relatiile noastre, cu atat mai mult in relatia cu El ar trebui sa gasim “originalul”. Ca sa nu mai spunem ca macar de bun simt ar trebui sa raspundem cu dragoste la dragostea pe care El ne-o declara fara nici o jena :)

Apoi, tot prin creatie, nu doar ca ne-a inzestrat cu o natura relationala, dar Adam este numit “fiul lui Dumnezeu”, iar Isus Cristos cand ne face cunostinta cu Dumnezeu, ne invata sa ne adresam lui cu apelativul Tata: “Tatal nostru care esti in ceruri..”. In nici o religie vreun pseudo-zeu nu s-a prezentat ca tata, ci ca un tiran de temut caruia i-au fost atribuite calamitatile naturale sau de alt fel, motiv pentru care zeul trebuia imbunat cu jertfe de multe ori chiar umane. Daca ai copii, probabil partea asta o intelegi mai bine.. cat de raniti se simt parintii atunci cand copiii le intorc spatele in loc sa le arate dragostea lor intr-un mod natural.

Un al treilea argument pentru care Dumnezeu are dreptul sa se astepte la dragoste din partea noastra este unul functional. Pentru ca El ne-a creat, tot El stie cum functionam cel mai bine (vezi Biblia ca Manual de Utilizare). Insa instructiunile de acolo nu pot fi inghitite cand esti orbit de mandrie, asa ca tot El ne da si pontul: “Cine Ma iubeste va pazi poruncile Mele”. Daca nu ai o relatie personala cu El, sa-l recunosti ca Tata (de doua ori, prin creatie si apoi prin mantuirea sufletului) si sa-L iubesti mai intai, iti va fi foarte greu sa urmezi instructiunile chiar spre propriul tau beneficiu.

E dezgustator sa vezi cum se bat oamenii cu pumnul in piept, unii crezand ca braveaza prin afirmarea credintei lor, altii bravand prin afirmarea acestei neincrederi intr-un presupus “Dumnezeu invizibil”, numindu-se atei; e dezgustator cum oamenii se impart in doua tabere laudandu-se cu eficienta “ne/crezului” lor, in timp ce Dumnezeu nicidata nu ne-a poruncit sa credem in El, ci mult mai profund, sa-L iubim, credita fiind doar o consecinta logica. Pe El si pe semenii nostri, ca o intoarcere la origini, la originea noastra divina…

@Teo: Credinta e un dar de sus, e conexiunea sau neuronul care ne lipseste prin intrarea in viata biologica, in natura noastra primara (firea veche). Cand Dumnezeu iti da in dar “credinta” ce te conecteaza in “retea”, abia atunci realizezi ca fara credinta si in afara retelei viata e un nonsens.

Asadar, credinta nu ne-a fost data pentru a face demonstratii (pana la lupte de strada la propriu), ci pentru un uz personal, pentru conectare; si nimeni nu poate fi conectat prin credinta altuia (e IP-ul tau :D ).

Eu nu am nevoie sa strang dovezi pentru altii, ci doar sa marturisesc ce cred si sa cred (eu insumi) ce marturisesc. Oamenii nu se intorc la Dumnezeu pentru ca i-am convins eu, ci argumentele mele au sens atunci cand primesc prin posta, la pachet, “cablul personal de conectare”.

O astfel de credinta este pasnica si dovedeste dragoste, nu starneste Jihaduri. De care chiar n-avem nevoie :D

@somerio: Dear somerio, daca-mi dai dreptul la opinie, macar ca sunt foarte de acord cu ce spui tu, totusi o anume formulare ar putea duce, zic eu, in eroare. Adicatelea, religia nu ii uneste pe oameni, ci ii dezbina. Atunci cand renuntam la ideea unui Dumnezeu Absolut si ne inventam proprii nostri dumnezei, apare concurenta care dumnezeu e mai tare sau mai credibil.

Apoi, ideea de baza a religiei este mandria capacitatii mele de a-mi imbuna dumnezeul. Intai imi modelez un dumnezeu pretentios in minte, dupa care purced la a-mi impresiona dumnezeul imaginar, dovedindu-i lui (mie insumi de fapt) ca sunt destul de bun pentru a fi acceptat de acel dumnezeu (ma accept pe mine insumi ca bun in ochii mei). In felul asta, religia naste tirani, oameni care considera ca nu ai dreptul sa le treci prin fata de sfinti ce sunt: saru-mana in stanga si-n dreapta, razboaie intre crestini (ca religie, nu ca esenta) si musulmani, razboaie intre catolici si ortodocsi, razboaie intre secte, anatemizari reciproce – pe toti ii privesti de sus: nimeni nu poate ajunge in cer/sau sa acceada la dumnezeul tau decat prin devenirea aceluia ca sectant de aceeasi culoare cu a ta. In Romania pocaitii sunt sectanti pentru ca sunt mai putini decat ortodocsii, in Europa ortodocsii sunt sectanti pentru ca-s mai putini decat catolicii, iar in lume crestinii in general sunt sectanti pentru ca-s mai putini decat musulmanii s.a.m.d. Unde-i dragostea si convetuirea? :|

5

A fost una dintre cele mai grozave conferinte la care am participat ever. A fost de fapt o videoconferinta, dar ambiantul salii si ecranul mare au fost un plus pe langa dinamica, pasiunea si calitatea informatiilor transmise de vorbitori.

Conferinta a fost ideea lui Bill Hybels de a aduna 100.000 de lideri in mai mult de 300 de locatii si 50 de tari pentru a-i motiva si provoca la o conducere mai eficienta.

5 Bill Hybels a vorbit despre liderul de 360 de grade. Conducerea in sus (Nordul busolei) are de-a face cu o buna relationare si influenta asupra superiorilor tai; pentru un lidership eficient, 25% din resursele tale (timp, energie, concentrare etc.) ar trebui investite in directia aceasta. Conducerea in jos (Sud) se refera la influenta asupra celor pe care ii conduci propriu-zis (5%). Conducerea laterala (Est-Vest) vorbeste despre o relationare inspirativa cu altii care au aceleasi responsabilitati ca ale tale, colegi de breasla (20%); si in sfarsit, in centrul busolei, autoconducerea (50%).

Nu doar raportul acesta, oarecum intrigant, al relatiilor mi-a atras atentia, ci si reamintirea importantei pe care o are integritatea personala, echilibrul si stapanirea de sine, sau maturitatea personala intr-un cuvant. Nu-i poti conduce pe altii daca nu te poti conduce pe tine insuti.

5Tema sesiunii lui Gary Haugen a fost “Pur si simplu curaj – infruntarea intunericului”. Fondator si presedinte al International Justice Mission, Gary a vorbit despre conducerea care conteaza – si conteaza daca conteaza si pentru Creatorul Universului. A vorbit printre altele despre pasiunea lui Dumnezeu pentru lume, despre nedreptatea din lumea de azi si (de necrezut pentru multi) pasiunea lui Dumnezeu pentru dreptate. Cum sa conduci atunci cand sarcina pare dificila, infricosatoare si chiar imposibila.

Convingerea personala cu care am plecat de la sesiunea lui a fost ca Dumnezeu, ca unul care a investit mult in mine si are dreptul sa astepte rezultate pe masura, are nevoie de mine acolo unde exista mai putina speranta sau deloc, acolo unde conducerea mea sa conteze.

5“Conducand oamenii la Dumnezeul risipitor” – aceasta a fost tema sesiunii condusa de Tim Keller, fondator si pastor senior al Redeemer Presbyterian Church, Manhattan, NY. Pornind de la binecunoscutul pasaj biblic despre “fiul risipitor”, Tim a argumentat ca de fapt atat fiul mai tanar care a risipit averea tatalui, cat si fiul mai mare ramas acasa, au fost la fel de risipitori in intelegerea dragostei si acceptarii din partea tatalui. Aplicatia e ca Dumnezeu e gata sa ne primeasca asa cum suntem, nu pe baza meritelor noastre, ci pe baza a ceea ce EL a facut pentru noi.

Chiar daca pe baza Bibliei stim ca Dumnezeu ne-a iertat prin credinta in moartea substitutiva a lui Cristos, inca mai luptam cu tendinta de a-L impresiona pe Dumnezeu cu cine suntem noi, cu ce putem face noi fara El. Si asta pentru ca, daca nu ne-am putut cumpara mantuirea, cel putin sa incercam sa i-o platim inapoi in rate. Si asta e un afront la fel de mare cu a incerca sa cumperi o mantuire pe care niciodata nu o s-o poti plati.

5Fondator si pastor senior al Newsong Church, Irvine, CA, Dave Gibbons a conferentiat despre “Gandirea de avangarda – conducerea caracteristica culturii a III-a”. In discursul lui, cultura a III-a nu are de-a face cu zone de pe glob, si cu categorii de oameni pe care ii privim de sus, ii marginalizam considerand ca mai mult de incurca, in timp ce tocmai acestia ne-ar putea da perspective noi in conducerea noastra. Modul curent de evaluare a liderilor implica evaluarea talentelor, a pasiunii, a competentelor si a personalitatilor. Dave sugereaza ca mai degraba, ar trebui sa fie vorba de slabiciune, durere si suferinta noastra. In mod obisnuit acestea sunt oportunitatile care modeleaza in mod semnificativ liderii.

A fost grozav sa meditez la un set de masura diferit: esecurile care devin succese; cine adevaratii oameni resursa; relatiile bat viziunea; schimbarea prioritatilor.

555Ken Blanchard si John Maxwell, au conferentiat impreuna despre “Cand ti se schimba chemarea”, iar Craig Groeschel a vorbit despre “Acel ceva: cum il pot liderii obtine si pastra”. Am scurtat povestea pentru ca oricum ma lungisem prea mult, si degeaba v-as spune mai multe daca tot n-ati fost acolo. Informatii gasesti multe in carti, insa a fost grozav sa te afli intr-o sala plina cu pana in 500 de lideri, urmarind pe alti vreo cativa dezvaluind din devenirile lor ca lideri si formatori de lideri. Mai pe scurt, abia astept conferinta de anul viitor!

Despre GLS a mai scris si colaholicul.

5Pe langa amintirile din liceu pe care mi le aduce cantecelul asta, ma amuz cand rememorez vorbe de duh auzite prin masinile astea cu roti metalice si sunet de clopotel, ca la scoala. Se intampla si lucruri oribile, dar eu le uit. Iac-asa!

Bunaoara, o faza simpatica e cea cand un batranel din provincie, plin de politete ca la tara, unde spui sarumana la toata lumea de pe drum, urca in 41 si da “buna-zâua” in stanga si in dreapta. Dupa cateva chicoteli ale unora, mosul alimenteaza cheful si intreaba: “Asta merge pana la capatul lui 41?” Asta asa, ca sa se asigure ca vatmanul nu se razgandeste pana-ntr-acolo.

Ultima pe care o aud e despre o doamna de 50 de ani care, in metrou de data asta, se confeseaza: “De cand caut sa-mi schimb viata!” Nu stim, tanti.. dar de ce nu-ti iese pasenta?

Si, ca sa intregesc tabloul si cu una dintr-un mercedes 313, o doamna incepuse sa-mi povesteasca, asa, din vorba in vorba, cat de frumos era Bucurestiul, asa cum putini l-au mai prins. Pe moment, auzind-o vorbind, mi-am dorit asa de mult sa fi facut parte din generatia ei!

In mijloacele de transport in comun auzi multe, fiecare ar avea ceva de spus. Fiecare are povestea lui, poveste care nu e la comun, ci o tine ascunsa in piept, si doar mai rabuneste cate putin, asa, din cand in cand. Mi-ar placea sa cred ca, chiar de-as avea cea mai tare masina, tot mi-ar placea sa mai urc intr-un ratb sa mai trag cu urechea la povestile lor… Uneori, stiu ca si voua va plac ;)

Unele sunt caraghioase rau, imi plac la nebunie. Cel mai tare a fost unul pe care l-am sters deja. Imi facea complimente la un articol, pe care mi-l ridica in slavi, nu alta. Doar ca.. articolul cu pricina era de fapt pagina de contact.

De azi incep o lista cu spam-uri de neuitat. O sa le pun intr-un doc si o sa le port printate in buzunarul de la piept, ca sa ma apere de rele. Va rog sa completati si voi lista, ajutati un om in nevoie.

Asadar, incepem:

1. Despre calitatea blogului

“Hello, thank you for the great quality of your blog, each time i come here, i’m amazed! … ” [Mi s-au inmuiat picioarele... si apropo, vii des?]

2. Despre cum sa schimbi foarte subtil subiectul

“Dear friend, How are you recently? I bought a laptop from a website bla-bla-bla… ” [ Stai, bre, ca n-am apucat sa-ti raspund la prima intrebare! You are too fast for me!]

3. Despre spam-ul care se disculpa ca fiind legal

“Acest mesajul nu poate fi considerat spam, deoarece, in acord cu prevederile CANSPAM Act/2003 si Legea nr. 365/2002 … ” [Ochei, ochei, sigur ca nu vreau sa-mi pun legea in cap! I am scared! Spune-mi repede cum sa te servesc, stimabile!]

4. Despre… ăăă… nu mai stiu de unde te cunosc

“Ati primit acest e-mail dintr-unul din urmatoarele motive: ati solicitat primirea acestui newsletter, sunteti membru inregistrat pe www.blablabla.ro, a unuia dintre website-urile partenere sau adresa dvs. de e-mail a fost gasita pe un website public, a fost selectata dintr-o baza de date la care ati subscris, a fost facuta publica prin afisari cu caracter publicitar sau se regaseste in site-urile publice … ” [O-ho-hooo, prieteni vechi, asa-i? Si ti-era dor de mine, spune drept!]

5. Despre cum sa gresesti intentionat

“Daca acest mesaj a ajuns din greseala la dumneavoastra, va rugam sa acceptati scuzele noastre … ” [Sigur, no problem, moa frend]

6. Despre satisfactia de a fi original

“I’ve seen it somewhere else!” [Asta-i buna!? Mai degraba spam-ul tau l-am mai vazut eu undeva! La RecycleBin!]

7. Despre spam-ul sceptic, dar politicos

“Greatings, Not sure that this is true:), but thanks for this post. Have a nice day!”

8. Despre recunoasterea mea internationala

“+1 за такой комент)))”  Tare, nu?

9. Despre fani inraiti ai inaltului meu profesionalism

“corneliu.chiriluta.ro is very informative. The article is very professionally written. I enjoy reading corneliu.chiriluta.ro every day”. Sunt de acord! Si eu deschid pagina zilnic; e tare rau de tot! Cititi-l si voi!

10. Despre spammerul nevoias

“Who knows where to download [a "bla-bla program"]? Help, please. All recommend this program to effectively advertise on the Internet, this is the best program!” Ei, pe bune, e cel mai bun program, chiar daca nu l-ai testat personal? Si nici macar nu stii de unde sa-l iei. Lasa vraja.

11. Despre spamul in criza de identitate:

“acest mesaj nu poate fi considerat spam”. Ei, hai, cu putina vointa, poate si el! You can do it!

12. Despre spamul “begging mercy”

“Conform legislaţiei României, orice firmă are dreptul la o încercare de comunicare comercială cu o anumită persoană”. Bine, ma, hai fie, ia zi-mi si mie, ce ai tu de oferit? Hai ca-mi fac timp..

13. Despre asumarea riscului de a fi dezamagit

“My friend on Facebook shared this link with me and I’m not dissapointed at all that I came here”

..aide ma.. deja imi joaca ochii in lacrimi. M-ai induiosat, stii?

14. Despre cum e la spitalul noua, noua si-un sfert..

“Sometimes there are things and is worse”. Nu i-am prins logica si ma simt umilit :|

15. Despre…

[ha ha, abia astept sa mai pescuiesc. Hai, care imi mai da un spam?]

Credits: update-uri facute cu ajutorul comentatorilor de mai jos sau din propria-mi colectie.

5

Fenomenal. Citesc ‘barfele’ din ziarul.com si nu-mi vine sa cred ochilor. Ma refer la “portretul votantului“, carele arata cam asa: 59% din votanti sunt peste 50 de ani, din care 33% cu varsta cuprinsa intre 50-64 ani,  iar 26%  cu varsta de peste 65 de ani.

Coboram mai jos, spre varstele mai fragede, si aflam ca persoanele cu varste cuprinse intre 35-49 de ani au reprezentat doar 23% din votanti, iar junimea, adicatelea cei cu varsta intre 18-34 de ani au reprezentat  mai putin de o cincime din numarul total al votantilor, adica doar 18% .

Dupa alt criteriu, 49% din cei care s-au prezentat la vot au cel mult 10 clase sau scoala profesionala, 32% au liceu si scoala profesionala, iar cei cu studii superioare repezinta din nou mai putin de o cincime, adica 19%.

Nu vreau sa spun nimic prin asta. Mai degraba vreau sa va las pe voi sa spuneti ceva, poate. Mai, cine a vrut, pana la urma, in Europa?! Ca cine-a vrut, s-a dus  atunci cand a vrut, chiar inainte de ianuarie 2007, la capsuni! Dar dintre noi, ceilalti, care am ramas mai patrioti, chipurile, care ati ridicat mana ca vreti in Europa, mah?

PS. Oricum, Romania are sansa sa devina soarele Europei. Pentru ca are acum sansa de a fi facuta “mai sfanta decat soarele de pe cer” in vazul tuturor. Na, sa nu mai spuna nimeni ca suntem numa’ hoti si tigani.

Particip la Concursul LG, organizat pe blogul lui Bobby Voicu, concurs in urma caruia pot castiga televizorul LG LCD LH5000. Na!

Din cand in cand mai dau cate o raita prin anumite bloguri pe care le citesc si  imi trasneste prin cap ideea de a face o colectie de articole care mi-au placut, ca sa placa si altora, citindu-le.

Iata, bunaoara, ce scrie Daniel Branzei, un pastor din America, despre diferenta care exista intre unii slujitori ai sufletelor oamenilor, in articolul Program sau prietenie. Diferenta o vad ca intre slujitori ai religiilor, si slujitori ai oamenilor care le intaresc credinta intr-un Dumnezeu personal; dar cititi articolul. Cei din prima categorie slujesc ca unii care vor da socoteala in fata Inaltelor Soboruri Omenesti, pe cand cei din a doua categorie, ca unii care vor da socoteala cu bucurie inaintea lui Dumnezeu. Tot pe blogul dumnealui am mai intalnit o poezie de-a lui Constantin Tanase, “Si cu asta ce-am facut?“,  aplicabila vremurilor pe care le traim; sau, tot asa, despre cum sa ceri o crestere salariala. Foarte draguta Povestea creionului si caricatura de ziua mamei, cateva cugetari folclorice precum si despre cum am putea promova inghetata pe canicula ce se anunta si anul asta. Scrie si despre zilele triste pe care a ajuns sa le traiasca America si despre copii fara copii.

Astazi m-am mai ‘primblat’ si pe la Dojo pe-acasa. Nu doar in varianta e-Home, dar articolele ei te tin strans legat de experiente personale pe care ni le dezvaluie cu mult talent scriitoricesc. Amintiri triste despre despartirea de acum 6 ani de un bunic de neinlocuit, despre scanatul de prost-gust de prin casele oamenilor cand ii vizitezi si despre.. hei, cei care ati jucat Supaplex la viata voastra, stiu ca va veti intoarce mereu la el, starnind amintiri nu la fel de duioase precum sotronul, cat mai degraba  o curiozitate nestapanita, caracteristica generatiei care a apucat sa se acomodeze din mers cu lumea computerelor! Cred ca un articol foarte bun dar si educativ ar putea fi introspectia legata de obiceiul de a scrie articole lungi. Merita citit!

Despre ce sa va mai scriu? Mai-mai ca m-as recomanda si pe mine insumi, dar in coloana din dreapta aveti acces direct la ultimile mele articole, sau din arhiva puteti alege hartoage mai vechi, exprimand ceea ce am simtit sau gandit in acel moment. Haideti sa va recomand totusi cateva din cele mai inspirate, zic eu, articole scrise in ultimul timp de catre me-myself: Barbati ratati, Jegul cameleonar si Cu catelu’ la plimbare. Distrati-va si cu Cine ma scoate din incurcatura. Atat deocamdata, mai revenim. Lectura frumoasa si, bucurati-va de acest frumos inceput de vara! May God Bless You!

© 2012 KiriPedia Suffusion theme by Sayontan Sinha