One year in 40 seconds from Eirik Solheim on Vimeo.
Jul 072010
Un tip elegant iese dintr-un magazin select împingînd un coş plin cu şampanie, caviar, mezeluri fine etc.
Cînd să le bage în portbagajul BMW-ului, observă un individ slab, prăpădit, care umbla de colo-colo rupînd ierburi de la marginea drumului.
- Dar ce faci, domnule, acolo?
- Adun iarbă ca să mănînc. Trebuie să duc şi la copii, că nu mai avem nimic.
- Cum aşa?! Păi atunci, uite cartea mea de vizită şi vino să mîncaţi la mine acasă!
- E frumos din partea dumneavoastră, domnule, dar am 8 copii, plus nevasta.
- Şi mai bine! Veniţi cu toată familia!
- Sunteţi foarte generos! Numai că, din copii, unii sunt deja căsătoriţi, au şi ei copii.
- N-are-a face, să vină toţi! La mine acasă iarba e uite-aşa de înaltă, dacă sunteţi mulţi, în 3 ore terminaţi!.
Într-un sat, un preot merge la slujbă. Lângă biserică, vede un măgar mort într-un accident de maşină şi sună imediat la poliţie.
- Sunt preotul satului. Am găsit un măgar mort.
- Şi ce, zice poliţistul ironic, vreţi să-l îngropaţi cu popă?
- Nu, zice preotul, eu doar am anunţat familia.
= = =
Un vânător cedează cicalelilor nevesti-si şi o ia la vânătoare. Acolo îi explică cum se ţine puşca, cum se ţinteşte, cum se apasă pe trăgaci. Îi mai spune, de asemeni, că atunci când a împuşcat un animal să se grăbească la el , ca nu cumva un alt vânator să-şi însuşească trofeul.
După puţin timp aude dinspre nevastă-sa o împuscătură şi vociferari. Porneşte într-acolo şi o vede pe nevastă-sa certânduse zdravăn cu un alt vânător asupra unui leş de animal.
Apropiindu-se, îl aude pe vânător strigând:
- Bine duduie, bine, e-n ordine, ne-am înţeles, cerbul e al dumitale. Dar lasă-mă cel puţin să scot şaua de pe el.
= = =
In strada era o babuta ce vindea seminte la 5000 lei portia. Un tanar ce trecea des pe acolo ii lasa tot timpul 5000 din mila, dar nu-si lua niciodata cosul cu seminte.
Intr-o dimineata, batrana il opreste, vrand sa-i spuna ceva, dar tanarul o intreaba primul:
-Vrei sa ma intrebi de ce nu iau semintele?
-Nuu, nuu. vreau sa-ti spun ca s-a scumpit, e 10.000 acum, maica!
Încerc să înţeleg ce îi diferenţiază pe unii de alţii în privinţa curajului. Aş intenţiona să dezbat mai mult şi în privinţa definirii termenului în situaţiile practice de zi cu zi, însă mă limitez deocamdată doar la a mă învârti în jurul ideii de dipoziţie în asumarea unor riscuri pentru atingerea unui scop propus.
Mai mult însă mă interesează care sunt acei factori care te determină să îţi asumi riscul de a ieşi din zona de confort, de frică, de delăsare sau cum vreţi să o numiţi. Cum îşi poate cineva învinge teama de eşec, teama de a fi rănit, sau poate teama de tot ce înseamnă nou, lipsa de experienţă sau orice alte motive care ne-ar putea convinge că “nu merită”.
Încerc aici o enumerare a acestor factori “încurajatori” şi o scurtă descriere a lor, aşa cum i-am descoperit eu:
1. Acumularea motivaţiilor. Înainte de a ieşi la atac, trebuie să fii tu însuţi convins că merită. Altfel, nimeni în lumea asta nu-şi va asuma riscuri pentru nişte închipuiri. Spune-mi care îţi este motivaţia, şi aş putea să-ţi spun ce şanse de reuşită ai.
2. Satisfacţia de a încerca ceva nou. Când eşti sătul de cât ai bătut pasul pe loc, te “inervezi” şi nu-ţi mai stă nimeni în cale. Tocmai ai atins o limită a frustrării, a nemulţumirii. Te-ai săturat să tremuri de frică sau de foame, sau de statutul social sau de imaginea proastă pe care o ai despre tine. Ajungi la o astfel de epuizare încât îţi vine mintea la cap şi-ţi zici: “M-am săturat, nu-mi mai place aici! Mâine dimineaţă ridicăm tabăra!”. Să vezi atunci ce plăcere descoperi în a încerca ceva nou :)
3. Încurajarea din partea altora. Când ceea ce vezi tu din interior îţi mai este confirmat obiectiv şi de către alţii dintr-o altă perspectivă, ai putea experimenta sentimentul că mergi la sigur! Aşadar, împărtăşeşte cu alţii pasiunea ta.
4. Garanţia expertului. Ai parte de un bonus atunci când cineva care a mai trecut pe uliţa pe care treci tu acum îţi arată rezultate palpabile. Când drumul de dinaintea ta e deja bătătorit (şi mai totdeauna este aşa), aproape că e floare la ureche.. şi mai e şi-un Dumnezeu deasupra!
5. Asumarea riscurilor. Nu, nimeni nu s-a născut expert, ci toţi am mers întâi în patru labe de-a baua. Ba chiar, cu toţii am fost purtaţi cândva în braţe de altcineva. Dar ce-i care şi-au asumat riscurile nu doar că sunt acum bipezi, dar poate chiar poartă pe alţii pe braţe. Aşadar, toate pânzele sus!
6. Răsplată care să merite. Se aseamănă cu primul punct, şi totuşi e o diferenţă. Teama de a pierde te poate constrânge să faci acte “nebuneşti” uneori. Însă când ştii ce câştigi, conştientizezi doza de curaj de care ai nevoie pentru a şi rămâne în viaţă să te bucuri de rezultate, nu doar să fii bucuros că mori atingându-ţi idealul.
Să văd ce-mi mai vine în minte… Mi-a scăpat ceva?
Mar 152010
Veste tristă pentru domnul Cristi Pascu. Una din trupele favorite se transformă în doar o amintire, pentru că de-acum membrii formaţiei au ales să meargă fiecare pe propriul drum. După aproape zece ani şi sute de concerte susţinute peste tot în ţară, “vitaminele c” nu vor mai putea fi disponibile decât în format electronic.
Feb 112010
Mi-a plăcut aşa de mult această “cuget”-are, încât o public să o am la îndemânăblog când voi fi tentat să uit de ea:
Fericirea nu este nici virtute si nici placere, nici lucrul asta , nici alalalt, doar simpla stare de maturitate. Sintem fericiti cind, ne maturizam…
Happiness is neither virtue nor pleasure nor this thing nor that but simply growth. We are happy when we are growing.
(William Butler Yeats)
Şi-ncă una, în loc de update:
Mintea nu este un vas care sa fie umplut ci un foc care trebuie aprins.
The mind is not a vessel to be filled but a fire to be kindled.
(Plutarch)
Mai e loc de una:
Mesajul este clar: planuieste cu atitudine, pregateste-te cu aptitudine, participa cu servitudine, primeste cu gratitudine si asta va fi suficent ca sa te separe de …multitudine.
The message is clear: plan with attitude, prepare with aptitude, participate with servitude, receive with gratitude, and this should be enough to separate you from the multitudes.
(Krish Dhanam)
via (Rodica Botan)
Feb 112010
Astea mi se par cele mai tari :)
Feb 012010
Un bancar e ca un prieten care îţi împrumută o umbrelă când e vreme frumoasă, şi ţi-o ia înapoi atunci când plouă. (sursa)
Jan 262010
Bingo! Vedeti aici.
Jan 182010
Denzel Washington este un creştin care, se pare, îşi ia credinţa în mod serios. Christianity Today a publicat recent un interesant interviu cu el. Iată aici un fragment:
“I believe that Jesus is the Son of God,” he says. “I’ve been filled with the Holy Spirit. I know it’s real. I was in the room. My cheeks blew up, I cried like a baby, and it scared me to death. It kind of scared me off it. I backed up and went the other direction, to be honest with you. I didn’t know what was going on. It was too strong. It has taken me many years to come back around.”
Nu doar că îmi place ca actor, dar mă bucură să aflu lucrul acesta despre el, şi de aceea am considerat că ştirea merită preluată de pe blogul domnului Dănuţ Mănăstireanu.
Jan 032010
Un tânăr s-a dus la un bătrân înţelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţă să fac ceva bun. Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:
- Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta, acum am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea…
TE ROG citeşte continuarea :) E foarte adevărată..!