De fapt, cu toţi avem, decât dacă nu cumva suntem atemporali. Numai Dumnezeu e veşnic şi atemporal, şi chiar şi El îşi face timp (la propriu) pentru a şi-l petrece cu noi, cei care ne ducem existenţa în derularea timpului. Carevasăzică, până şi Dumnezeu dacă n-are timp îşi poate face dacă e nevoie, numai noi care nu putem exista altfel decât în timp, exact noi ne-am obişnuit să minţim că n-avem.
Cu toate astea, noi toţi cam folosim expresia asta. Ce vrem noi de fapt să spunem atunci când o folosim? Intenţionăm, mai mult sau mai puţin conştient, să ne dăm în stambă că avem agenda mare şi plină. Cu ce e plină, rămâne de văzut. De obicei, “nu avem timp” pentru prostiile cu care îşi consumă timpul ceilalţi, muritorii de rând.
Când cineva spune că nu are timp, spune de fapt că nu consideră necesar să aloce din timpul lui pentru o anumită acţiune sau eveniment. Pentru că până la urmă, bogaţi şi săraci, împăraţi şi cerşetori, raţia noastră zilnică de timp primit de sus este de exact 24 de ore. Suntem apăsaţi de aşa de multe responsabilităţi!.. Şi n-avem timp de toate!.. Pe bune! (?!)
Când vrei să stabileşti o întâlnire cu cineva într-o zi şi îţi spune că nu are timp, nu o lua personal: are timp, cu siguranţă, doar că are agenda deja făcută cu lucruri mai importante decât un timp petrecut cu tine. Sau cel puţin mai urgente, nu neapărat mai importante. Dar dacă îţi spune de câteva ori că nu are timp, simte-te liber să tragi ce concluzie vrei tu.
Când cineva pretinde că e creştin dar că nu are timp să se roage, să-şi citească Biblia sau să participe la întâlnirea de duminică a bisericii (deşi te convinge cu lacrimi că arde de dorul ei), ar trebui să înţelegi că timp are, dar nu şi voinţă, pentru că în acea zi alte lucruri sunt considerate cu mult mai importante, deşi n-ar admite asta în ruptul capului dacă-l întrebi în faţă.
Timp avem, dar altele sunt priorităţile. Trebuie să ne trezim din modul ăsta aşa de uşor de a minţi. Nimeni nu spune că priorităţile sunt ieftin de întreţinut – dimpotrivă, cu cât e mai importantă o prioritate, cu atât sacrifici mai mult pentru ea. Dar dacă nu eşti dispus să plăteşti preţul, nu e o prioritate – ci doar îţi place să crezi că ar fi, cauţi să te minţi pe tine însuţi şi apoi pe alţii. Şi, pentru a păstra o aparenţă în care nu crezi nici tu, vei spune că nu ai timp.
Dacă ai alocat timp parcurgerii acestui articol, ai făcut-o presupunând că ar fi important pentru tine. Toate lucrurile pe care le-ai făcut astăzi au fost considerate importante de către tine. Privind în urmă, culege cu sinceritate valorile în care crezi de fapt. Valorile pretinse sunt altele, dar dacă nu le-ai acordat timp, cel mai probabil nu sunt valorile tale, ci doar ale oamenilor pe care îi stimezi oarecum, şi ai vrea să le copiezi exemplul, doar că nu o faci.
Introspectiv: apropos, ce planuri ai pe ziua următoare?
Dacă aş fi Ileana Cosânzeana şi ar veni Făt-Mişto să mă seducă şi să-mi fure minţile cu sărutul lui grabnic, i-aş pune frumos degetul pe buze şi l-aş întreba când a copiat ultima dată la şcoală, ca să ştiu ce exerciţiu are în a (mă) înşela.
