Mi se pare o idee foarte draguta sa ai o gradina de legume, cum are Regina Marii Britanii sau Prima Doamna a Americii, dar nu doar pentru supravietuirea unor specii sau pentru provizii de bucatarie, ci pur si simplu pentru hobby. Mi se pare una dintre cele mai destresante preocupari.
Asta mi-a adus aminte nu doar de “Jack si vrejul de fasole”, dar si de placerea pe care mi-au starnit-o orele de botanica din clasa a V-a, cand am prins gustul de a planta prin casa tot felul de seminte: grau, fasole, porumb, iarba, floarea-soarelui si altele. Ca si copii, prinseseram fixul de a pune seminte de fasole intre doua bucati de vata imbibate cu apa, intr-un vas, pentru a le urmari cum cresc.
Buba era cand mama descoperea in toate ghivecele de flori numa’ baladai mari cat casa, care saraceau pamantul de resursele minerale necesare florilor. Plantatorul trebuia sa asiste cu tristete si adanca mahnire cum vrejurile lui de fasole erau “prăşite” si aruncate la gunoi. In timp, s-a ajuns la o mare criza economica si financiara, de care poate ati auzit ca e in toata lumea.
Acum suntem copii mari, avem copii mici la randul nostru, dar cand mergem acasa, taticu’ ne ia pe bloc sa ne arate plantatiile lui de capsuni, patrunjel, ardei sau rosii, in cutii de margarina. Si uite-asa se mira mama unde ii dispar cutiile de margarina de prin casa, si cum de vine tata cu sacose mari de rosii si cu saci plini de ardei, mari cat China.
