Un tip elegant iese dintr-un magazin select împingînd un coş plin cu şampanie, caviar, mezeluri fine etc.
Cînd să le bage în portbagajul BMW-ului, observă un individ slab, prăpădit, care umbla de colo-colo rupînd ierburi de la marginea drumului.
- Dar ce faci, domnule, acolo?
- Adun iarbă ca să mănînc. Trebuie să duc şi la copii, că nu mai avem nimic.
- Cum aşa?! Păi atunci, uite cartea mea de vizită şi vino să mîncaţi la mine acasă!
- E frumos din partea dumneavoastră, domnule, dar am 8 copii, plus nevasta.
- Şi mai bine! Veniţi cu toată familia!
- Sunteţi foarte generos! Numai că, din copii, unii sunt deja căsătoriţi, au şi ei copii.
- N-are-a face, să vină toţi! La mine acasă iarba e uite-aşa de înaltă, dacă sunteţi mulţi, în 3 ore terminaţi!.
Într-un sat, un preot merge la slujbă. Lângă biserică, vede un măgar mort într-un accident de maşină şi sună imediat la poliţie.
- Sunt preotul satului. Am găsit un măgar mort.
- Şi ce, zice poliţistul ironic, vreţi să-l îngropaţi cu popă?
- Nu, zice preotul, eu doar am anunţat familia.
= = =
Un vânător cedează cicalelilor nevesti-si şi o ia la vânătoare. Acolo îi explică cum se ţine puşca, cum se ţinteşte, cum se apasă pe trăgaci. Îi mai spune, de asemeni, că atunci când a împuşcat un animal să se grăbească la el , ca nu cumva un alt vânator să-şi însuşească trofeul.
După puţin timp aude dinspre nevastă-sa o împuscătură şi vociferari. Porneşte într-acolo şi o vede pe nevastă-sa certânduse zdravăn cu un alt vânător asupra unui leş de animal.
Apropiindu-se, îl aude pe vânător strigând:
- Bine duduie, bine, e-n ordine, ne-am înţeles, cerbul e al dumitale. Dar lasă-mă cel puţin să scot şaua de pe el.
= = =
In strada era o babuta ce vindea seminte la 5000 lei portia. Un tanar ce trecea des pe acolo ii lasa tot timpul 5000 din mila, dar nu-si lua niciodata cosul cu seminte.
Intr-o dimineata, batrana il opreste, vrand sa-i spuna ceva, dar tanarul o intreaba primul:
-Vrei sa ma intrebi de ce nu iau semintele?
-Nuu, nuu. vreau sa-ti spun ca s-a scumpit, e 10.000 acum, maica!
Hm…
Ha…
Excelente! N-am mai ras atat de bine de pe vremea cand, alaturi de tata, citeam astfel de poante prin reviste… Tata a plecat, eu am ramas, voi citi aceste ‘perle’ alaturi de copiii mei. Si tot asa mai departe. Multam fain.
Imi pare rau de pierderea suferita. Plecarea unei persoane dragi dintre noi nu poate fi compensata cu nimic. Dar daca putem ramane repere pentru viata aceasta si cea vesnica pentru cei care vin dupa noi, merita traita viata aceasta, oricat de trecatoare ar fi..
Corneliu´s last [type] ..Fixisme
fain :))
Păi, tipu’ cu BMW-ul are un spirit întreprinzător…forţă de muncă care nu îl costă nimic, neplătind nici un fel de taxe către stat, nu pierde nici timp astfel poate face ce doreşte, nu trebuie să cumpere maşină de tuns iarbă cu care să consume curent elecric, maşina nu se strică şi nu are nevoie de piese de schimb, dacă maşina se strică, găseşte la fel de simplu o altă maşină…etc. Soluţii rapide după o scurtă privire a problemei…foarte interesant. Imaginaţi-vă, frate Corneliu, ce s-ar întâmpla dacă în guvernul României am avea miniştrii (şi domni şi doamne…vă rog frumos, să nu uităm doamnele!!!) cu astfel de viziuni. Bugetul, brusc ar suferii modificări semnificative. Ar curge în ţara asta laptele şi mierea (pentru unii…).
Sugerezi infiintarea unei noi bresle, cu scoala care sa-i formeze si un colegiu care sa-i acrediteze in privinta consumatorilor de iarba? Imediat s-ar inventa taxe si pentru asta! :))
Corneliu´s last [type] ..Fixisme
Am râs cu poftă la comentariul dumneavoastră frate Corneliu. Cine ştie!?!…poate se găseşte vreo minte “luminată” căreia să i se pară drept bună o astfel de iniţiativă.
[...] pe blogul personal. Leapșa se dă mai departe către Bogdan Epureanu, Ioan Andoni, Ionuț și Corneliu. Dacă o mai vrea cineva… e la promoție. Nu costă decât un [...]