Trebuie să admitem: să pretinzi că eşti creştin înseamnă ori să fii nebun de legat, ori mincinos incurabil. Adică, ori să crezi totul până la capăt, ori să fii neserios şi de doi bani. [1] Când zic “nebun de legat” mă raportez la apatia ştiinţifică a relativităţii absolute dintr-o posmodernitate căreia, iată, i-am fost dăruiţi. [2] Iar când zic “neserios şi de doi bani” mă refer la faptul că nu convingi nici o muscă de ceea ce pretinzi că tu crezi, datorită unui comportament care îţi contrazice pretinsele-ţi valori.
Trebuie să fii nebun să crezi că există un Dumnezeu pe care nu L-ai văzut niciodată în viaţa ta. Să mai crezi şi că misteriosul Dumnezeu a creat lumea din nimic. Apoi, că i-a tunat prin cap să se întrupeze, vezi tu, intr-un chip asemeni ţie, că-i era drag să-şi viziteze creaturile muritoare şi răzvrătite pe de-asupra. Şi se naşte semit (!). Apoi, absurda pretenţie că a fost născut de o virgină. Doar gândeşte-te puţin! Apoi, linişte până la vârsta de 30 de ani şi apare deodată pe scena socio-spirituală şi agită masele, nefăcând nimic, decât bine, bine şi iar bine oamenilor, neîndreptându-se spre nici o carieră, să lase ceva palpabil în urma Lui., să fi scris vreo carte, măcar. La nici 4 ani de la apariţia Lui în public, viaţa îi este curmată sec, în timpul unei sărbători naţionale. Sărbătoarea îşi vede de cursul ei, dar El nu se linişteşte din făcut năzbâtii, şi iată că învie după nici trei zile şi bântuie străzile Ierusalimului, stârnind panică în chiar rândurile propriilor Lui foşti acoliţi.
Dar povestea nu se termină aici. După ce că nu-i place în mormânt, de data asta chiar întinde coarda: exagerează o demonstraţie de levitaţie în faţa ucenicilor Lui, până acolo că se ridică în văzul lor, de la nivelul solului, şi se înalţă, se înalţă, şi se tot înalţă, şi continuă să se înalţe, şi gluma se îngroaşă atunci când El dispare cu totul şi ucenicii Lui rămân la propriu cu ochii în soare. Să mai menţionăm şi promisiunea Lui ca va reveni, deja după mii de ani, tot la fel cum S-a şi ridicat?..
Să revenim puţin la discuţia noastră. Eşti penibil dacă zici că eşti creştin şi nu crezi toate astea până la ultimul detaliu (şi încă alte multe detalii te aşteaptă dacă te apuci să citeşti Biblia!), eşti o contradicţie de termeni (creştin = urmaş al lui Cristos).
Dar dacă crezi că Dumnezeu e Creatorul tău; că ai devenit rebel prin pornirile tale; că faptele tale bune nu te-au putut apropia de El prin religie, ci doar faptele Lui bune te-au repus în comuniune cu El; că a murit şi a înviat de fapt pentru tine; că S-a ridicat de pe pământ doar considerând că scopul Lui a fost atins; că va reveni pentru răsplătirea celor ce I-au crezut povestea şi pentru judecata celor ce nu I-au crezut-o; ei bine, dacă toate astea se leagă pentru tine şi au sens şi reprezintă convingerile tale, atunci tot n-ai scăpat: eşti condamnat să fii tratat ca nebun de contemporanii tăi.
Deci ori trăieşti după cum zici că crezi, ori crezi după cum văd că trăieşti. Dar va trebui să te hotărăşti pentru care motiv vei fi, oricum, considerat nebun.
Salut. Este primul meu comentariu pe blogul tau, desi citesc articolele pe care le mai dai pe twitter.
Pentru prima problema, cea legata de credibilitatea evenimentelor din Biblie, vezi te rog versetul de la 1 Corinteni 1:18 si cele ce urmeaza.
Al doilea aspect, al trairii vietii in concordanta cu ceea ce credem, este mai delicat. Ceea ce Dumnezeu cere de la noi este sa-L iubim si sa avem vointa in a-L urma. El ne cunoaste bine slabiciunile omenesti si nu ne va judeca pentru acestea.
Mihai.
Sunt de acord cu tine, Mihai. Scuze ca abia acum am vazut comentariul tau in pending. Ideea cu judecata pentru slabiciunile omenesti merita aprofundata…
Si te mai astept, of course! ;)
prefer camasa de forta a nebuniei :D
Care din ele? Pentru care nebunie ai purta cămaşa de forţă? :)
Este destul de simplistă dualitatea asta în care doar nebunii au loc. Eu nu cred în balivernele alea dar cred și-n Dumnezeu, cred că-s tot la capitolul nebuni oricum.
Multa vreme am crezut in Dumnezeu, dar nu il credeam PE Dumnezeu. Tu ce poti spune despre tine in privinta asta?
.-= Corneliu´s last blog ..Ciudata poveste a “înălţării” =-.
E un simplu joc de cuvinte. Dumnezeu este o necesitate altfel chiar ne-am duce la nebuni. Poate că noi L-am inventat dar sigur avem nevoie de El!
Deci pentru tine Dumnezeu nu e Creator, si e El Insusi o creatie a mintilor noastre Creative. Inteleg bine? Atunci de ce am pretine ca mai credem in El? Chiar ca suntem nebuni de legat.
.-= Corneliu´s last blog ..Ciudata poveste a “înălţării” =-.
De la ceva trebuie să fi pronit totul. Deci am dat vina pe el. Este posibil să fie doar o plăsmuire a minților noastre. Dar este la fel de posibil să fie chiar ceea ce credem noi despre el… numai Dumnezeu știe! :)
Am un post mai vechi: http://mirceasava.wordpress.com/2010/03/10/dumnezeu-nu-reusea-sa-stranute-asa-frumos/ un fel de relativitate a științei și credinței la un loc.
Vezi? Asta nu-mi place. Te joci cu vorbele si te ascunzi in spatele unui “smile”. Dar atunci asta e curata nebunie!! Hai sa ne hotaram, daca Dumnezeu e creatia mintilor noastre, si totusi totul a pornit totusi de la ceva, hai sa-i dam o denumire. Dar o distinctie tot trebuie sa facem. Pentru ca nu poate sa fie si Creator, si creatie. Sau, concluzia la care ajung este ca doar ne prefacem nebuni, dar zambim pe sub mustati ca nici noi nu credem ce spunem, savurand sentimentul mandriei penibile ca nu ne pasa de adevarul pe care de fapt il cunoastem. Uof! :(
Cu toata dragostea, o dedicatie pentru tine: te rog ia-ti 3 minute libere sa citesti partea asta a Bibliei, daca vrei poti incepe direct cu v.18. E fenomenal. Descrie exact circuitul asta al filosofiilor pe care le invartim in mintile noastre. Vrem neaparat sa vim zei, si nu suntem, si suntem frustrati pe chestia asta :|
.-= Corneliu´s last blog ..Ciudata poveste a “înălţării” =-.
Poate fi un punct de vedere. Dar nu este infailibl. Poate fi chiar adevărat.
Dar e politică frate! E din ciclul că ești vinovat tu de ceva și pune dracu’ mâna și plătește taxe! – Mie mi-e silă rău de bălării de astea, scuze.
Tu nu I-ai cunoscut fața pe care I-am cunoscut-o eu. Sper să n-o cunoști niciodată. Dar Dumnezeu este la fel de rău cum este la fel de bun. Este la fel de drept cum este și la fel de nedrept. Are toane sau este coerent în acțiunile sale, cam cum îl apucă. Și cu toate astea crel în El… chiar dacă de multe ori mă întreb, este firesc. Altfel m-aș simți ușor castrat.
As spune altfel ceea ce ai zis tu: mai degraba Dumnezeu este la fel de plin de dragoste pe cat este de drept. Eu il vad asa: daca nu vrea sa fie bun fata de cineva, nu e pentru ca e rau, ci pentru ca e drept fata de acel cineva care nu merita bunatatea Lui (si nici unul dintre noi n-o merita).
Starnesti curiozitatea mentionand faţa pe care i-ai cunoscut-o si siguranta ta ca eu sau altcineva nu L-a cunoscut asa cum L-ai cunoscut tu; si totusi, nu stiu de ce, nu pari destul de credibil, zic eu. Din perspectiva mea tocmai amintita mai sus, daca ai experimentat dreptatea Lui intr-un mod drastic, atunci nu vreau sa stiu ce ai facut de ai meritat-o; iar daca ai experimentat dragostea Lui asa cum probabil, zici tu, nimeni nu a mai experimentat-o, la asta as sti sa raspund.
.-= Corneliu´s last blog ..Ciudata poveste a “înălţării” =-.
Și mai concret cum văd eu treaba asta cu Iisus:
http://mirceasava.wordpress.com/2010/03/04/„corola-de-minuni-a-lumii”/
Așa am crezut și eu mult timp… este cel mai comod dar azi n-o mai pot numi dreptate. Iar a crede că știi sau intuiești vreo cauză a acțiunilor Sale este o erezie mult mai mare decât textele mele apocrife.
Ai grijă… „ascunse sunt căile Domnului”
De ce folosesti termenul “erezie” intr-un context atat de nepotrivit? Cu ce nu se aliniaza ceea ce am spus? Daca e sa luam Biblia ca reper, ca tot suntem in sfera asta a crestinismului, nu vad ce erezie am spus. Biblia e plina de chestii pe care Dumnezeu se asteapta sa le stim si vrea sa le stim bine!!
N-as vrea sa ies cu aroganta in fata si sa spun ca stiu; ceea ce vreau sa spun este ca stiu ce zice El. Faza cu “ascunse sunt caile Domnului” e deja prea filata intr-un sens impropriu in filmele Hollywood-iene. Biblia, pretinsa revelatie a lui Dumnezeu, e tocmai argumentul ca Dumnezeu a vrut sa reveleze, sa descopere, sa vorbeasca, nu sa faca pe mutul.
.-= Corneliu´s last blog ..Ciudata poveste a “înălţării” =-.
Nu încerca să dai verdicte de genul: „nu vreau sa stiu ce ai facut de ai meritat-o” pentru că este greu de știut dacă am meritat-o sau nu…
Nu judeca! Este iar o vorbă ce trebuie ținută minte. E posibil să n-o fi meritat sau s-o fi meritat dar n-o să știe nimeni, niciodată! Nici măcar eu nu voi afla. S-a întâmplat și gata… trece.
Toate trec. Per ansamblu soarta omenirii este „omogenă” statistic trebuie să meargă într-o direcție nu individual.
Nu, e corect ce spui. Daca as vrea sa stiu ce s-a intamplat as face-o doar din empatie. Insa nu sunt in masura sa spun daca tu ai meritat-o sau daca pur si simplu ai fost prins in “soarta omenirii”. In dreptul meu pot sa spun doar, ca Dumnezeu niciodata nu m-a dezamagit, si modul in care mi/ni s-a revelat prin Scriptura a coincis cu modul in care l-am cunoscut dintr-o relationare personala. Atata stiu, ca Dumnezeu e in aceeasi masura si drept si dragoste, chiar daca trebuind sa aplice ca un tata o masura corectionala, o face tot din dragoste, chiar daca doare.
Esti din Bucuresti? Hai la o cafea, la ceva, in oras. Sunt sigur ca am avea multe sa depanam, daca ai buna dispozitie pentru asta.
.-= Corneliu´s last blog ..Ciudata poveste a “înălţării” =-.
Nu cred că există o dreptate divină. Acest concept este doar o justificare a unor ideologii și politici. Trebuie să crezi în dreptatea divină ca să ai de ce te simți vinovat. De aceea consider că simpla etalare a cestei false probleme este o erezie. Inclusiv acea parabolă a tatălui ce „are grijă” de copilul zburdalnic. Dumnezeu n-are nevoie de justificări…
Să știi că nici pe mine nu m-a dezamăgit NICIODATĂ! Deși poate mulți ar fi luat-o pe arătură. Nu-I reproșez nimic de aceea nu am un conflict cu divinitatea. În schimb am libertatea de a mă întreba…
Iar ca să înțelegi Scriptura.. trebuie să vorbești fluent ebraica. E posibil ca tu chiar să știi această limbă de ești atât de exaltat. Dar noi ceilalți, goyim, nu avem acest privilegiu.
Ar fi faină o discuție… doar să avem și timpul necesar, căci sigur ar fi foarte lungă! :)
http://mirceasava.wordpress.com/2010/04/29/vointa-divina/
Uite și un alt punct de vedere la o problemă tabu…
Dumnezeu nu e rau!Einstein spunea:RĂUL NU EXISTĂ,sau cel puţin nu există ca lucru în sine! Răul e pur şi simplu ABSENŢA LUI DUMNEZEU!!!Este exact ca şi întunericul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie ABSENŢA LUI DUMNEZEU! Nu Dumnezeu a creat răul! Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu! Este ca frigul care apare când nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină…
Multumesc pentru vizita. Te mai asteptam!
Nebunul din prima categorie face nebun pe ateu, ateul face nebun pe nebunul din prima si a doua categorie, musulmanii ne fac ne buni pe toti trei… Ar trebui sa ne pese mai putin de ceea ce spune lumea.
Bedri B´s last [type] ..Ispita – Despre ciocolata si prajitura Bucuresti eufemisme –
Păi cui îi pasă? :)) Adevărul e că într-un fel sau altul, ne pasă. Depinde cum, însă.