S-a întâmplat aseară, în timp ce mă întorceam acasă după nişte întâlniri pe care le-am avut la birouaşul bisericii. Pentru că eram plecat de mai bine de opt ore de-acasă, eram obosit, iar gândul îmi zbura aiurea, la nimic, sau cel mult la faptul că, în sfârşit, în curând voi fi din nou acasă, cu familia.
La un moment dat, aproape mă trezesc îmbrăţişat de o tanti care venea cu braţele deschise spre mine, zambind toată. Măi să fie, mă gândesc, cum să-i strici bucuria femeii. Mai ales că, rareori ţi se întâmplă să pleci de la serviciu şi şeful sau altcineva să îşi ia rămas bun de la tine mulţumindu-ţi cu o sinceră îmbrăţişare zdravănă pentru activitatea de peste zi.
Când aproape să mă ia în braţe, la un pas de mine, îşi dă seama cu pudoare că nu eram nepotul ei, cu care, chipurile, semănam aşa de bine! S-a purtat ca o adevărată doamnă, cerându-şi mii de scuze, nevenindu-i să creadă că era cât pe ce să îmbrăţişeze un necunoscut. Ne-am despărţit zambind amândoi :)
Eu eram şi mai amuzat, aducându-mi aminte ştiind deja foarte bine că nu e prima dată când sunt confundat cu altcineva. Într-o confuzie anterioară prezenţa mea a invocat amintiri plăcute despre “fostul meu şef! Semănaţi atât de bine cu el!”. I-am răspuns şi eu: “Poate chiar eu sunt acela, şi am venit într-o inspecţie!”.
De obicei, în mediul evanghelic sunt confundat cu pastorul V.I., un cunoscut coleg de breaslă din Arad, sau cu o rudă de-a acestuia. Odată chiar am primit un respect deosebit de la un bărbat care nu-şi mai lua ochii de la mine într-o întâlnire de Capelă la Seminar, iar la sfârşit a venit cu atâta reverenţă să dea mâna cu cel pe care îl bănuia a fi fiul pastorului menţionat mai sus. Oare cine ar putea înţelege pe deplin suferinţa profundă a acestui fan dezamăgit în aşteptarea lui? Mie nu mi-a produs decât fun!
Nu-mi rămânde decât să sper că şi cei care se vor întâlni cu sosiile mele să poată zâmbi aducându-şi aminte de mine.
domnu’ pastor, sa fie oare asta un semn precum ca nu ati fi asa de unic…?
Ba mai mult, eu zic ca asta e o evidenta clara, de ne combatut, nu doar un semn! :)) [Intre noi fie vorba, unic tot sunt, doar ca unora, fizionomia mea le aminteste si de alti unici ;) Şi tu eşti unic, în stilul tău:)]
Postul ista a fost de fapt locul unde m-a dus raportul dintre a fi unic (cum suntem toti fara dar si poate) si asemanarea pe care o pot vedea altii in noi… si de aici imi pleaca alte doua variante: (1) cum ar fi daca oamenii L-ar vedea pe Hristos in noi? (ne-ar “confunda” cu Hristos? – ca sa parafrazez un pic) si (2) Il cunosc oamenii pe Hristos ca sa ne poata confunda cu El, atunci cand ne vad sau aud despre noi? (si nu doar aud DE LA noi…) [cand confunzi pe cineva cu altcineva, trebuie sa stii cu cine confunzi, nu? :)]
:)) frumos…
Cand eram mai mica mi s-a intamplat sa ma duc in viteza cu bratele deschise spre un om care semana cu daddy…;))
yeah, se-ntâmplă “la toţi”…
Ei, si? :) Ar însemna asta că nu ar mai trebui să-mi exersez capacitatea de exprimare sub forma unui articol? :D
la tine e un caz fericit. eu eram cu ceva prieteni la cinema si ma trezesc ca ma bate cineva pe umar si ma anunta ca ma asteapta afara cu cativa “prieteni” pentru o problema mai veche. Avantajul meu a fost ca tipul nu a plecat imediat si am putut sa clarific problema si m-am scapat de o “chelfaneala” buna.
.-= daniel´s last blog ..Seri Culturale Strajerul =-.
Pai ce cautai, ma, la cinema, ha? Ce căutai la cinema? Dacă erai la biserică, ţi s-ar mai fi întâmplat asta? E? Ce zici de asta? :))
Chiar aşa, cineva chiar a luat bătaie pe bune, “în timp ce cobora de la Ierusalim”, şi a fost atacat de tâlhari, bătut şi lăsat lat în mijlocul drumului, până a trecut un samaritean. Ca să vezi, că poţi să o încasezi chiar dacă vii de la biserică :)))
Domnule Corneliu, ce legătură este între parabola cu samarineanul milostiv şi cu cel care a luat bătaie venind de la biserică? Sau nu vad legătura dintre prima afirmaţie şi a doua.
Ceea ce voiam sa spun se adresa lui Daniel, si anume, ca nu are rost sa ne miram de ce se leaga lumea de noi, la cinema spre exemplu, atata timp cat unul a luat bataie chiar de la Ierusalim/biserica venind. Am corelat Ierusalimul cu biserica, pentru ca evreii aveau o astfel de atitudine de respect si reverenta fata de Cetatea Sfanta, acolo unde stiau ca se intalnescu cu Dumnezeu, asa cum si astazi unii inca mai cred ca doar la Biserica se pot intalni cu Dumnezeu, iar cand ies pe usa bisericii cred ca il pot incuia pe Dumnezeu acolo. Dar, ma rog, sa nu deviem de la subiect..
domnu’ peze, de ce vă semnaţi cu un pseudonim, nu v-a învăţat mămica să vă ascundeţi numele doar de oamenii răi? [ scuzaţi ironia, vă rog să citiţi printre rânduri* :D ]
________
* cu alte cuvinte, “acest comentariu este un pamflet şi trebuie tratat ca atare” :D