Se da urmatorul cadrul biblic: Isus spala picioarele ucenicilor, conform textului biblic din Evanghelia dupa Ioan, capitolul 13. Presupusele reactii ale catorva dintre ucenici sunt ironice, bineinteles, facand referire la trasaturi de personalitate si gandire care nu fac cinste ucenicilor.
Oricum, Isus a spalat picioarele acelorasi ucenici, care n-au fost de acord cu Maria cand aceasta I-a uns Invatatorului picioarele cu mir, cu doar cateva zile mai devreme.
Iuda: “Apa aceasta putea fi vanduta, si banii impartiti saracilor… >:|”
Andrei: “Doamne, de unde ai luat apa? Ca era defect robinetul cand l-am incercat eu!”
Natanael: “Dar Doamne, nu trebuia, nu te mai deranja.. :P”
Ioan: “Eu nu am picioarele murdare, ca eu de obicei merg in varful picioarelor sa nu deranjez pe nimeni :D”
Iuda, dar nu Iscarioteanul (adulmecand in stanga si in dreapta): “Cineva nu s-a spalat pe picioare cand a intrat aici”.
Pilat: “Eu ma spal singur. Si doar pe maini, da?”
Toma: “Doamne, Tu sa-mi speli mie picioarele? Nu cred pana nu vad..”
Petru: “Doamne, daca stiam, nu mai faceam dus acasa :|”
Cerinta: precizati ce anume nu se potriveste in tabloul descris mai sus, inainte de a citi comentariile celorlalti cititori!
Simon (Petru) este atributul auzului.
Andrei este curajul.
Iacov cel drept e [dreptul] judecător şi fratele său, Ioan, cel iubit.
Filip e cel care cere să i se arate Tatăl. E omul trezit.
Bartolomeu este facultatea imaginativă.
Toma e calitate disciplinată care pune la îndoială sau neagă fiecare zvon şi sugestie care nu sunt în armonie cu ceea ce i s-a poruncit lui Simon Petru să lase să intre în mintea omului.
Matei, al optulea, este darul lui Dumnezeu.
Iacov, fiul lui Alfeu e calitatea discernământului. O minte limpede şi ordonată.
Tadeu, al zecelea, este ucenicul preamăririi şi recunoştinţei.
Simon Canaanitul, sau Simon din ţara laptelui şi a mierii. O sintagmă-cheie potrivită pentru acest ucenic este „primitorul de veşti bune”.
Cea de-a douăsprezecea şi ultima dintre calităţile disciplinate ale minţii este numită Iuda. Când această calitate este trezită, omul ştie că el trebuie să moară pentru ceea ce este înainte de a deveni ceea ce doreşte să fie. Astfel, se spune despre acest ucenic faptul că a comis suicid, ceea ce e calea misticului de a spune iniţiatului că Iuda este aspectul disciplinat al detaşării; al tăriei de a renunţa.
Spălarea picioarelor discipolilor este povestea mistică a circumciziei spirituale sau a dezvăluirii secretelor Domnului (povestea spune că Iisus era gol, în afara ştergarului care-I acoperea vintrele sau secretele. Iisus sau Domnul simbolizează conştiinţa ta de a fi ale cărei secrete sunt ascunse de ştergar, conştiinţa de a fi om. Piciorul simbolizează înţelegerea care trebuie spălată de toate credinţele sau concepţiile omeneşti de către Domnul. Când se scoate şi ştergarul pentru a şterge picioarele, secretele Domnului sunt dezvăluite).
Dar am obosit deja…
.-= Mirko´s last blog ..La porunca ta, de Neville Goddard =-.
@Mirko: ce pot sa spun decat ca esti funny :) E interesant modul in care ii prezinti pe ucenici. In privinta spalarii picioarelor celor 12 discipoli, aleg sa cred ca nu e o poveste, si nu e mistica, si nu a circumciziei spirituale, sau, si mai departe de mine, a dezvaluirii “secretelor” Domnului, de care vorbesti.
In general Isus venise sa ne vorbeasca de lucruri primite de la Tatal dar tainuite oamenilor, iar Pavel mai tarziu vorbeste despre Taina Imparatiei care este Biserica. Dar care este rolul organelor sexuale in toata povestea asta nu reusesc sa-l vad, decat daca ai tu poate o inclinatie a mintii spre astfel de lucruri, si nu e nici o problema [pentru mine], e opinia ta si te respect.
Parerea mea, pe care cu siguranta o vei admite ca pur si simplu diferita de a ta, dar nu vreau sa ti-o impun, este ca ai mers prea departe cu “spiritualizarea” elementelor din decor, uitandu-te chiar sub stergarul cu care era incins Isus. Mai degraba as merge pe explicatia pe care o da Isus Insusi. El vrea sa explice atunci si acolo, pe loc, gestul lui, pentru a nu mai ramane la latitudinea interpretarilor date de mintile noastre imperfecte. De aceea ii intreaba imediat dupa ce le spala picioarele: “Intelegeti voi ce v-am facut Eu?”. Bineinteles, Scriptura nu ne spune ca ucenicii au ramas cu ochii cat cepele aruncand priviri furisate pe sub stergar, si nici Isus nu pomeneste despre asa ceva, ci concluzioneaza simplu, poate prea simplu pentru cineva care e deschis sa il urmeze: “Dacă Eu – Domnul şi Învăţătorul – v-am spălat picioarele, atunci şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci Eu v-am dat un exemplu, ca să faceţi şi voi aşa cum v-am făcut Eu vouă” (Ioan 13.14,15).
Pentru mine textul acesta imi vorbeste prea clar despre smerenie si atitudinea de disponibilitate in slujire, nici pe departe de o incurajare a discipolilor la exhibitionism :|
Parerea mea. Tu ce parere ai de parerea asta?
pai cum de apare acolo pilat asta..?!?!
@Sergiu: cum adica, Pilat nu era unul din ucenicii lui Isus? Kidding, ai dreptate, asta era :) Ai mai putea gasi si altele? ;)
Ucenicii “n-au fost de acord cu Maria cand aceasta I-a uns Invatatorului picioarele cu mir”? Ce Biblie citesti tu? :d
@samuel: In Ioan 12.3 si in Matei 26.8 gasim doua secvente asemanatoare, cand Isus primeste un tratament foarte pretentios: este “tratat” cu un mir foarte scump. In Ioan e vorba de Maria, care ii unge picioarele, cu 6 zile inainte de Paste in casa ei din Betania, iar in Matei e o alta femeie care ii unge capul, cu doar 2 zile inainte de Paste, in casa unui oarecare “Simon leprosul”. In nici una din situatii ucenicii nu se bucura pentru tratamentul pe care il primeste Invatatorul lor. Daca in prima situatie doar Iuda are curajul sa ia cuvantul, in a doua situatie ucenicii per ansamblu rabufnesc in indignarea lor in ciuda replicii pe care Isus i-o daduse lui Iuda data trecuta. De unde inteleg ca ucenicii niciodata nu au agreeat in inima lor – sau mai degraba au fost gelosi pe toti cei care le-au luat-o inainte in a-si arata dragostea fata de Invatatorul lor.
Bineinteles, problema lor era ca nu isi iubeau invatatorul atat de natural cum au facut-o cele doua femei; pana au inteles intr-un tarziu care este asteptarea lui Isus de la ei, scopul lor primordial pare sa fie doar cum sa ii intre pe sub piele Invatatorului pentru a-si asigura un loc de frunte intr-o imparatie pamanteasca in care sperau ei; dar nici unul dintre ei nu si-au manifestat dragostea fata de el, decat abia dupa inviere, Petru, dar si atunci iscodit de Isus care i-a sfredelit si pus la incercare gandirea si afectiunea sa nemarturisita.
In concluzie, nimeni n-a vazut cu ochi buni “promovarea” unei femei [intr-o cultura puternic masculinizata] si asigurarea ca se va pomeni de ea peste tot in lume unde va fi vestita Evanghelia!!!
Desigur că sunt de acord că nu putem ajunge la un acord :)
Nu atâta vreme cât plecăm de la abordări diferite.
De apreciat însă faptul că eşti mai flexibil, probabil şi mai înţelept decât mine. Cu ani (mulţi) în urmă, m-aş fi scandalizat în faţa unei asemenea “obrăznicii” şi aş fi cenzurat automat o asemenea “aiureală”.
Şi totuşi, în “cea mai mistică” şi plină de simboluri uneori perplexante dintre evanghelii, cea a lui Ioan, tălmăcirea scenei este cea pe care am sintetizat-o. Nu are nimic de-a face cu vreo “deviere” de natură [homo]sexuală nici măcar aparent şi nu implică voyeurism – “arătarea tainelor” e voluntară, intenţionată, definitivă şi finală. E descrierea suficient de pudică a unui gest. Care ascunde însă multe semnificaţii.
În ceea ce mă priveşte, gestul respectiv e mai mult decât smerenie: e dăruire necondiţionată, totală. Oferire a întregului. O descoperire [de ştergar] completă a tuturor tainelor. De aici şi avertizarea de dinainte, “Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta” precum şi întrebarea ulterioară, “Înţelegeţi ce v-am făcut Eu?”
.-= Mirko´s last blog ..La porunca ta, de Neville Goddard =-.
Daca stam sa analizam doar Simon Petru stim ce o zis atunci …”Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”apoi ‘Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: “Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”
Ioan 13:9 “Doamne”, I-a zis Simon Petru, “nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!”,totusi o chestie interesanta e sa dezbati ideea de spalare a picioarelor(copitelor)in unele biserici si conditia ca daca nu o faci cica nu implinesti cuvantul lui Dumnezeu
@sergius: Mda. Nu comentez nici ideea si nici atitudinea ta :D E clar ca Scriptura a fost intotdeauna transata de multi de-a lungul vremii, cum le-a venit mai la indemana.. :|
vreo 2 de acolo nu prea sunt ucenici, nu? natanael si pilat? e misto faza cu toma :))
@ionut andrisan: am impresia ca totusi.. natanael e chiar unul dintre primii ucenici chemati de Isus sa-L urmeze.. sau nu? :))
alt iuda in afara de iscarioteanul nu apare mai tarziu? sau cva d genu :-s
@mnobineknume: de unde sa apara, si unde?
Robinet?
La vremea aia iudeii ma indoiesc ca aveau apeducte daramite robinete.
Ha ha, normal ca nu aveau robinet.. :)) Corect!
Natanael e unul si acelasi cu ucenicul Bartolomeu?