1.Multumesc pentru smile, si mai ales pentru prietenia ta. I really appreciate it! Nu sunt sigur ca am prins faza cu 15 grade (de ce 15 :D). Chiar as vrea sa calatoresc mai mult, dar am prins si ideea. Pe de alta parte m-as simti incorsetat daca mi-as lua angajament doar pentru articole “extraordinare”. Uneori pur si simplu simt nevoia de a ma exprima liber, chiar in privinta unei prostii ce-mi trece prin cap (in niste limite de bun simt, clar). Dar vreau, da, sa ofer mai multa calitate si mai mult “extraordinar”.

2.Da, mi-am asumat si un rol, oarecum. Vreau sa am si sa dezvolt foarte mult libertatea de a scrie ca pastor, daca asta mi-e ocupatia si aici e investita o mare parte din viata mea. Am observat in jur ca muuulti altii scriu mai liber despre ceea ce fac; in privinta unui “job spiritual” nu am facut decat sa confirm tendinta spre tabu a majoritatii, si nu mai vreau sa fac asta. Dar ai asa mare dreptate (si-mi place cum te-ai exprimat) in privinta necesarului de blandete, rabdare.. Apropos, la ce te referi cu regulile povestii?

3.Paragraful trei suna foarte-foarte interesant, desi nu sunt pe deplin sigur ca am inteles exact la ce te referi.. Te rog, fa-ti timp si educa-ma, imi place sa cred ca sunt invatabil.

Nu, nu m-ai deranjat deloc! Dimpotriva, apreciez asa mult timpul si atentia acordata pentru o astfel de analiza. Raspunsurile mele sper sa nu para justificative, ci provocatoare la mai multe detalii. Nu vreau sa fiu robul asteptarilor altora (si nu cred ca e cazul), ci doar sa aprofundez niste pareri pe care eu insumi le indreptatesc.

Thanks a lot, my brother, nice to meet you on twitter!

Cornel, si mie mi se pare ca stilul tau a prins aripi, cel putin in ultimul an de blogging. Si pentru asta te felicit, se vede practica “intelenirii” identitatii tale de pastor. Poate intorci 15 grade aceasta practica intr-un sens mai propriu, mai original. Cu alte cuvinte, te invit sa lasi de-o parte locurile comune (terifianta noapte de Revelion in Bucuresti o stim cu totii) si sa ne vorbesti despre lucruri care nu sunt cotidiene. Te-as trimite la Timbuktu sau prin Cuba, sa te improspatezi la …diferentele fata de ordinar si extraordinar.

A doua observatie seamana mult cu ce scria Alina mai sus:blandete in loc de intensitate a gandului. Rabdare in loc de consistenta, densitate a ideii. Rolul tau, asumat vad, e sa ne destainui parti de Lumina si Intuneric intr-o serie de povesti. Iar povestea are regulile ei, stii?

A treia: poate ar fi bine sa iti propui o schimbare a punctului de vedere. Cornel omul-nestiutor (stiu ca esti asa pentru ca toti suntem asa si faci parte din categoria care a eveluat suficient cat sa isi asume asta) vs. Corneliu-pastorul vs. Corneliu-tatal/sotul vs. Corneliu-romanul vs… stii ce zic? un dialog naste idei, nu convingeri.

Cam atat, deocamdata. Sper ca nu te-am deranjat prea tare.

Un cititor (ne-vremelnic).

Pana la urma te-ai prins: pastor fiind, articolele mele au acea doza de spiritualitate, dar poate ca sunt intr-adevar prea tensionat uneori si am nevoie, sincer, de mai multa relaxare. Confirm exprimarea greoaie in fraze lungi.. voi mai lucra la asta. Multumesc mult pentru sugestii, pentru aprecieri, pentru timpul acordat, pentru atentia ta, pentru tot!