Super cool, asta e perioada in care imi place sa ascult colinde. Craciunul trecut e.. trecut. De destul de mult timp. Iar cel ce “va sa vina” inca n-a venit cu toata atmosfera lui comerciala. Deja cand vor aparea primele ghirlande de vanzare prin magazine cred ca voi inceta sa mai ascult colinde, de greata.
De ce sa n-o spunem pe ‘a dreapta: Craciunul nu (mai) are aproape (absolut) nici o legatura cu Nasterea Mantuitorului. Chestiile cu bradul, ieslea, magii, steaua si toate celelalte sunt folosite ca legende-pretext la baza afacerilor de miliarde de euro, precum si la baza unui consumatorism exagerat. Avem acum craciunite si sex, muuuult-mult sex bagat in Craciun, dupa cerintele clientului.
Craciunul nu are nici o treaba cu Cristos. Fiecare isi au povestea lor separat. As putea spune ca sarbatoresc nasterea lui Cristos in fiecare zi a vietii mele tocmai pentru ca ii datorez o a doua sansa de a ma fi nascut, parca din nou, pentru a-mi relua viata intr-o noua maniera, in stilul Lui.
In privinta Craciunului, ce pot spune decat ca imi provoaca greata intr-un mod exagerat. Craciunul are pretentia de a fixa in calendar nasterea Mantuitorului, insa aceasta nu poate fi sigura, pentru ca evreii aveau un alt fel de calendar, si in nici un caz nu s-a nascut iarna pentru ca pastorii nu erau la iernat, ci cu oile pe camp de le vegheau in noaptea cu pricina. Feeria zapezii nu are corespondent pentru ca in zona lor geografica nu aveau habar cum arata zapada, si nici faza cu bradul nu tine, ei nu avea conifere ci palmieri si altele de felul asta.
Colac peste pupaza, si calendarul nostru ortodox dupa care “tinem” sarbatorile a suferit modificari. Bunaoara, nasterea Mantuitorului era fixata la un moment dat odata cu Anul Nou. Chiar si acum, apar mereu “cercetatori stiintifici” care spun cu precizie ca Isus S-a nascut pe 4 iunie sau in alte zile. Eu zic ca ar fi o treaba sa sarbatorim si Nasterea si Invierea de Paste, ca tot comerciale sunt. Si cu Pastele/Invierea e acelasi amalgam, dar asta vorbim poate altadata.
Dar ce vorbim noi aici de Craciun si Paste? Cert este ca imi place sa ascult colinde, si sincer sa fiu, nu pentru mesajele pe care le transmit, pentru ca si astea sunt usor irelevante, cu vanatoarea de iepuri, cu linu-i lin, Mos Craciun si alte povesti de dragoste dedicate de Banica Jr. nu-stiu-cui iubea el pe-atunci; ca nici acum nu stim sigur pe cine.
De ce imi place sa ascult colinde? Imi starnesc nostalgia dupa “Craciun-urile” de altadata, de vremea copilariei, de programele frumoase de la biserica, dupa care urma partea atat de asteptata a pungilor cu cadouri care te faceau atat de norocos ca esti copil. Imi mai placeau bataile cu zapada, datul pe gheata, pe derdelus cu sania, oamenii de zapada, lucruri care astazi nu mai sunt, si de aceea le duc dorul. Ce imi mai aduc aminte colindele? Cornuletele, nucile umplute si “fagurii de miere” facute de mama (pfoai, miam-miam, nu alta!), bradul umplut inestetic cu bomboanele ieftine de pe vremea aia, dar care meritau sa incalci porunca a VIII-a. Apoi, cand am crescut mai marisor, prima racolare in grupul de tineri ai bisericii care mergeau la colindat pe voci, si cantam si eu la tenor cu mare sarg de-mi spargeam plamanii… si in Vaslui nu se aruncau bani pe geam, ca nu era spiritul asta comercial, ci coborau oamenii jos cu prajituri de te durea burta trei zile pana iti reveneai. De la o vreme ma invatasem sa plec de-acasa cu pungi in buzunare, sa nu le mai patez de untura de la rezervele care imi umpleau buzunarele ca la un harciog. Tot colinde ascult cand se lasa cu seri romantice cu sotia, lumanari-pastile peste tot in casa, incat nu stiu cum, o lumanare mai rationala, gandindu-se la viata ei efemera, a vrut sa lase si ea un semn in urma ei,
arzandu-mi mobila sub ea sub forma unui cerc negru de acelasi diametru. Si daca e sa acultam colinde de Craciun in familie, un Craciun tot pe stil vechi, in aceeasi atmosfera a copilariei, sunt tot cele vechi si antice, de demult.. ce frumos a fost primul Craciun de felul acesta cu sotia! Si ce frumos a fost cand Miriam a prins primul Craciun in micuta noastra familie! Cat de fascinata era de luminitele din micutul nostru brad artificial! Anul acesta deja il prinde pe al doilea, bebe 2 vine abia in ianuarie, sorry for him! :)
Gata, ca am auzit fata scancind, sper sa nu se fi trezit din somn. Inchei articolul aici, dar continui sa ascult colinde. Asa, usor, in surdina, cat sa aiba si Miriam un somn usor.. :)
Deja mi-e dor… de “Craciunurile” trecute. Ai un dar special de scrie, baiete.
Multumesc. Iti doresc sarbatori fericite!.. :)
Craciun fericit, si chiar La multi ani! E anul nou evreiesc in scurt timp pare-mi-se!
dar acum pe bune si eu ascult colinde vara si toamna! mi se pare cel mai tare!
@moi-meme: normal ca-i cel mai tare, ca doar am zis primul, si axioma a ramas! Multumesc pentru urari, eu nu te urasc. :))
Foarte frumos…m-au trecut usor fiorii amintindu-mi cu drag de copilarie….de Craciun…zapada …derdelus…cozonaci si cornulete….Acum parca s-au stins toate astea….si nu pentru ca am crescut….
colindele si mie imi plac…si le ascult….chiar si vara daca am dispozitie :) Chiar mi-ai transmis un dor de a asculta aceste minunate cantelecel….
.-= Andra M.´s last blog ..Restante, restante si iar restante … =-.
@Andra M.: multumesc pentru impartasirea acelorasi sentimente, ajuta :) Am planuri pentru “Craciunul” acesta. Printre altele, vreau sa fie de neuitat pentru Miriam. Bine, in masura in care se va dovedi ca are o asa tinere de minte :)
In general avem amintiri chiar de la asa varste fragede… mai mult decat ne putem imagina… Primii trei ani din viata sunt cei mai importanti…. ;)
Sa stii ca imi lace foarte mult numele fetitei tale! Asa vreau sa ii pun si eu fetitei mele, cand si daca voi avea fetita! :)
@Andra M.: multumesc, multumesc, m-am ales din nou cu o confirmare a frumoasei rezonante acustice a numelui fetitei mele :) Legat de amintiri, ma indoiesc uneori ca ne putem aduce aminte de lucruri asa de “vechi”, totusi la un moment dat, cand cresterea in inaltime mi-a permis sa vad lucrurile care se aflau pe masa, am constientizat (atunci! iti dai seama..) ca am trecut de perioada cand ma ridicam pe varfuri sa vad ce e acolo. Ei bine, exact la varsta aceasta se afla Miriam (1an5luni) cand ridicandu-se pe varfuri vede lucrurile de pe masa. Astea sunt doar crampeie, dar oare cate amintiri nu sunt stocate de atunci si ne folosim de ele fara sa ne dam seama!..
Corneliu, din cate stiu si din cate am studiat din psihologia copilului (am facut un semestru de psihologie – mai ales cea a copilului si a adolescentului- la UBR, si am citit cateva carti in domeniu, intrucat ma pasiona mult psihologia) primii trei ani din viata unui om sunt cei mai importanti: in acesti trei ani se pun bazele caracterului unui om. In acesti trei ani un om invata mai mult de jumatate din tot ceea ce va invata vreodata. Deci, chiar daca nu ne amintim constient de acesti ani, totul ramane acolo si iese la suprafata prin tot ceea ce facem. De aceea chiar iti sustin dorinta de a o invata pe Miriam cu colindele, cu tot ceea ce este frumos! Va conta enorm in dezvoltarea ei ulterioara! Ai sa vezi!
.-= Andra M.´s last blog ..Restante, restante si iar restante … =-.
@Andra M.: Multumesc! Apreciez ce mi-ai spus!