Caring for others
Daca aveti copii, faceti tot posibilul sa vi-i cresteti. Cu tot respectul pentru bunici, ca parinti la randul lor pentru noi, ei au avut copii de crescut la timpul lor.
Azi am fost in parc cu Miriam. Momente “de aur”, pe care nu le voi putea uita usor, amintiri la care ma voi intoarce cu drag peste cativa ani cand Miriam poate le va fi uitat.. :D
Am constientizat o extraordinara stare de fapt. Parculetul era plin de copii de diferite varste sub 6-7 ani. Micutii erau in lumea lor, imprietenindu-se, despartindu-se, asociindu-se cu altii, schimband locul de joaca cu un altul si asa mai departe.
Parintii stateau pe margine si supravegheau totul cu atentie. Fiecare cu ochii pe copchilu‘ lui, ca pe butelie. Am simtit ca am ceva in comun cu toti oamenii astia. Nu eram implicati direct in lumea micutilor, dar ei se puteau juca in liniste stiind ca cineva e cu ei acolo
Dar nu am avut nimic in comun cu o tanti cu doi copii. Se vedea clar de la o posta ca nu erau copiii ei. Poate nici nu a avut vreodata copii. Romanca sadea, dar cu fitze de grecoaica, din cat m-am prins si din vorbele care zburau prin copaci. Figuri. Ochelari de soare mari cat China si port-tigaret umplut cu Carpati.
Racnea la bietii copii cum nu facea nici un parinte pe-acolo. Isi pierduse demult respectul fata de cei doi. Fetita arunca cu nisip in ea, iar pe baietel, cand a reusit sa il prinda, i-a tras un sut in MS-DOS de am urat clipa in care Miriam a fost de fata sa vada un asa act de violenta.
O bruta printre copii inocenti si clar, cu parinti iresponsabili. Bona sau bunica nu va poate inlocui pentru nimic in lume. Cresteti-va singuri copiii.
Update 5 august 2009: Ok, calm down, I know! Exista si exceptii, astazi am intalnit una. Si era o strabunica! :))
teo constantinescu (22)
miRcea (16)
mnobineknume (16)
Corneliu Rotar (8)
Daniel (8)
Brainerd (7)
Marius Zărnescu (6)
Alina (5)
taktu (5)
Danniel (4)
peze (4)
starchim01 (4)
ehe, sint de accord cu toate cele din care le zici (si eu sunt parinte, am un baiat de sapte ani) dar din pacate nu e chiar asa de usor. cateodata situatia e de asa natura incat esti nevoit sa lasi copchilu cu bunicii, sau sau cauti o bona pt. el. din fericire eu am avut sansa sa pot fii langa el zi de zi (sau ma rog, aproape zi de zi), insa am prieteni care prin prima joburilor si a faptului ca nu au rude in apropiere sa fie nevoiti sa caute bone pentru copii.
Tudor Rus´s last blog ..Şi cu asta ce-am făcut?
@Tudor: nu spun ca toata lumea se plimba cu pluta, sunt oameni deosebiti in grija carora mi-as putea lasa copiii cu mare incredere, chiar daca sunt putine persoane in categoria asta. Totusi, nimeni nu poate inlocui un parinte. Felicitari pentru cat timp ai reusit sa petreci cu copilul tau, esti o raritate. Joburile nu sunt o scuza, si nimic altceva, pentru a-ti vinde copiii pe mana unor…
pe langa extrema asta (abuziva sa zicem) exista si extrema cealalta: cocolosirea copilului. si am vazut mai multe cazuri cand bunica/bunicu’ ii dadeau copilului hiperactiv ciocolata (contrar sfatului parintilor), sau il mangaiau pe cap / pupau in loc sa-l mustre cand facea o prostie… cred ca bunicii/bonele ar trebui sa asculte in principal de parinti, iar atunci cand au un punct diferit de vedere sa-l discute cu acestia deoarece parintii sunt “proprietarii” copilului.
colaholicu´s last blog ..Numa numa
@colaholicu: you’re right. Eu nu as incuraja nici un parinte sa-si lase copilul sa primeasca dulciuri si tot felul de prostii dintr-astea decat de la ei. Unii sunt mai destepti si fac asta cu cainii lor.
Update 5 august 2009: Ok, calm down, I know! Exista si exceptii, astazi am intalnit una. Si era o strabunica! :))
regula e simpla:
Copilul va face ceea ce faci tu!
copilul nu va avea nici-un chef sa faca lucruri pe care tu nu le faci
daca se intreaba cineva cum a ajuns copilul lui intr-un X fel – sa se uite in oglinda si, va gasi sigur raspunsul :)
brava parintilor care isi dau seama cat de importanti sunt copiii lor si le acorda foarte mult timp si atentie :)
@tudor rus: cati parinti in situatia asta cunoasteti/
iulian´s last blog ..Archives Shortcode
@iulian: I agree. Probabil, daca ai copii, intelegi modul in care cuvantul “oglinda” isi pierde semnificatia si paleste in fata cuvantului “copil”. E fenomenal, cu copiii astia..
In parcuri mai zaresc si depresive si disperate:)..care plang atunci cand ii urmaresc pe copii, pentru ca au idealuri prea inalte, emit pretentii cu privire la viitorii lor parteneri de viata.
Atunci cand ai prioritati incorecte in viata, cand doresti sa fii autonoma, sa te descurci singura, sa fii emancipata, independenta, puternica..de fapt te izolezi si ajungi sa ai 30 de ani si sa plangi dupa copiii altora.
alexandru´s last blog ..4 ganduri ale lui Ford Philport
@alexandru: corect, pe langa bunici si bone, am omis matusile :) God bless them all, dar raman la aceeasi idee. Cresteti-va singuri copiii.
Noi mai avem un pic pana sa mergem cu minunea in parculetz. Insa ne uitam amandoi deja cu jind la coltul copiilor din parc! ;)
P.S. Eu ca un tata responsabil cred ca voi incerca un pic si leaganele inainte sa il sui pe el, ca sa fiu sigur ca e ok! :)))))
artistu´s last blog ..SE MAU FURA MESERIA?
@artistu: o, da, trebuie facut neaparat CTC-ul! :)) Totusi, desi tanjesti dupa momentele alea.. ceva ce nu stii: daca te uiti mai atent, o sa-ti doresti sa legeni copilul in acele leaga-ne “chilotel”, proiectat anume pentru securitatea copilasilor. Ma indoiesc ca ai incapea intr-unul.. :D
ai uitat sa scrii si despre copiii crescuti de frati ;))
ionut´s last blog ..Se pierdea..
@ionut: pana si un frate ar avea mai multa rabdare decat o batranica de obj de ani, care sta toata ziulica cu gura pe al micu. Nu, asa ceva nu se face. “Nu te du in dreapta, nu te du in stanga, nu te juca in nisip ca te murdaresti (dăh), nu alerga, nu fa aia, nu fa aia, stai aici langa mine” – dar ce ai tu, esti data cu miere de vrei sa stea langa tine?!