Dilema: intre doua femei
Jul.21, 2009 in
Funny, Meditatii, Pentru suflet, Portrete, Taticesti
Se spune ca cel mai mare cadou pe care il poti oferi copiilor tai, e sa le iubesti mama. Acest lucru le confera siguranta, incredere in sine, o crestere si o dezvoltare emotionala normala si sanatoasa.
Si atunci, de ce, Miriam, fetita noastra de doar un an si trei luni, devine geloasa cand ma vede ca ii imbratisez mama, si vine de se baga in sufletul nostru?
***
La o prima citire, stiu ca si pentru aceia dintre voi care ma cunoasteti personal, titlul ar fi putut reprezenta o dilema. Oricum, Miriam nu face altceva decat sa se dezvolte normal ca femeie, invatand sa se raporteze la (deocamdata) singurul barbat din viata ei, care conteaza: cel mai tare, mare si frumos (sâc!).
teo constantinescu (18)
mnobineknume (16)
Daniel (7)
Marius Zărnescu (6)
Alina (5)
Danniel (4)
peze (4)
starchim01 (4)
Andrei (3)
Florin Puscas (3)
PrivesteInSus (3)
Alexandru (2)
De multe ori m-am simtit incomodat de Timi cand incercam sa o iubesc pe mama lui si sotia mea, in acelasi timp.
Daniel´s last blog ..Oficial…imi merge bine…
@Daniel: deci adeveresti dilema mea.. si raspunsul cine mi-l da? :)
asa facea si Denisa, nepotica
ea vrea toata dragostea numai pt ea, pitica…cam egoisti astia mici, nu stiu sa imparta :)
@moi-meme: nu stiu sigur cum vine, ori cand suntem mici suntem mai egoisti si devenim mai altruisti pe masura ce inaintam in varsta, ori.. ce e sigur, ca oarecum crestem in egoism odata cu varsta, dar nu stiu cum stam cu altruismul; nu stiu, ori cum ai da-o.. dar intrebarea ramane: sa-i mai arat ca ii iubesc mamica, sau mai rau ii fac? sau ii fac bine?! :D
Simtul proprietatii… :) Mama e doar a ei, nu si sotia ta.
@iosif: aici ai spus adevarul :)
Bai fratilor, nu ma speriati ca eu inca nu am apucat sa fac un copil. :-D
Florin Puscas´s last blog ..Vatmanul Buzzati
@Puscas: ideea nu era sa te sperii.. :) ci poate tocmai sa te provoc la a gandi dincolo de situatiunea in care te afli momentan. Un copil si relatia ta cu el e fenomenala, inveti intr-un an cat n-ai invatat in 16 ani de scoala. Si nici macar nu te alegi cu o diploma reala de parinte.. :(
eu am un baiat mamos langa mine, daca taticul ma pupa odata, el trebuia sa o faca de 2x. pana la 6 anisori baietelul meu proceda la fel, de foarte multe ori chiar plangea din gelozie… acum insa vede lucrurile putin diferit, e important sa vada ca mamica lui este iubita si fericita, asta ii confera siguranta.
@dreammoods: Multumesc ca ne-ai impartasit experienta ta. E interesant ca tot invers e si la tine: fiind baietel, o ia pe diagonala si e gelos pe tatal lui fata de tine :) Da, cred ca, cu timpul, de fapt toate astea, faptul ca au fost martori la dragostea parintilor lor, le vor conferi multa siguranta si incredere. Dimpotriva, cand copiii traiesc sub imperiul unei iminente despartiri/divort, dezvoltarea lor emotionala/ sociala/ psihica are de suferit..
lasa că mai crește ea mare și o sa-i fie rușine să o vadă prietenii cu tata pe stradă. bucură-te acum cât e mică și nu știe :D
taktu´s last blog ..Iar am schimbat tema.
@taktu: ei, lasa, nu fi si tu asa pesimist :) – chiar daca, stiu ca in mare parte cam asta e ce se poarta in societatea noastra. Cred totusi ca exemplul parintilor afecteaza destul de mult conduita si setul de valori ale copiilor – si eu zic ca, chestia asta cu afectiunea deschisa, in familie, nu-i face decat bine, nu?
iti spun din postura unuia care a trecut de adolescenta in vremuri mai recente ca afectiunea deschisa si un mediu sanatos in familie nu tin piept valului nestavilit de hormoni care urla ca descreieratii prin organism :))
taktu´s last blog ..Iar am schimbat tema.
taktule, dragule, e adevarat ca hormonii nu au creier, insa pana la a-i fi rusine cu mine pe strada, iti zic eu, ca mai e mult.. problema cu, copiii carora le este rusine cu parintii pe strada sau intre prieteni are la baza lipsa parintilor din viata copiilor pana la momentul respectiv. Dar daca parintii ar petrece un timp INTENTIONAT si de calitate cu ai lor copii, atunci parintii ar deveni intr-adevar cei mai buni prieteni ai copiilor, si acestia nu doar ca nu vor mai fi rusinati de parintii lor, ba chiar se vor mandri cu ei, pentru ca au trecut prin multe chestii impreuna.
altfel se pune problema insa cu parintii plecati dupa capsuni sau mai stiu eu unde…
La varsta ei poate percepe familia ca pe un lant cu 3 verigi si nu i se pare normal ca doar doua verigi sa fie impreuna, iar ea, a treia veriga, sa stea separata.
Dan´s last blog ..Examen la Spiru Haret
@Dan: extrem de draguta explicatia ta, si cred ca intr-o foarte mare masura ai dreptate. Eu doar ma jucam si jonglam cu ideile, respectiv cu ideea de a o lasa sa vada ca imi exprim afectiunea fata de mama ei, iar pe de alta parte ideea de gelozie :) Oricum, dincolo de pretinsa mea dilema si confuzie, traiesc o experienta extraordinara, imposibil de exprimat totalmente in cuvinte atunci cand urca pe noi si chiuie si da din manute, aplauda, alearga pe patul nostru.. e fenomenal. Care nu sunteti casatoriti, casatoriti-va! Iar care sunteti casatoriti si inca nu aveti copii, nu va mai prostiti, lasati vrajeala si comfortul si impresia ca va pierdeti tineretea si apucati-va de va ziditi familia! E fenomenal cat de mult te poate intineri si energiza un copil, unde mai pui ca mai prinzi si la minte, te mai inteleptesti putin, si asta nu strica..
;) zi mersi ca n-ai baiat pe care sa-l cheme oedip
idiot´s last blog ..[IS-76-SBO]
@idiot: nu inteleg de ce i-as fi pus numele Oedip?!
@apucati-va de va ziditi familia!
cata dreptate ai, oare nu asta ne arata Biblia cand spune “ca sagetile in mana unui razboinic, asa sunt fiii facuti la tinerete”?
Pe langa toate bucuriile pe care ti le aduc copiii, prin ei Dumnezeu formeaza in noi cele doua: rabdarea si indelunga rabdare.
Sigmund Freud afirma, ca intre tata si fiica, respectiv intre mama si fiu, se naste o relatie afectiva speciala. Relatie ce are la baza o atractie instinctuala pe care copilul o dezvolta fata de parintele de sex opus. Este vorba de complexul Oedip (in cazul baietilor) si complexul Electra (in cazul fetitelor).O faza importanta si necesara in dezvoltarea personalitatii unui copil. Specialistii afirma ca aceasta perioada se incheie pe la varsta de 7 ani.
@Viocaz: Multumesc pentru comentariul tau, Violeta. Personal, nu as putea spune ca Freud imi este mentorul cel mai bun, dar uneori cred ca le zice bine; totusi chiar si in acele situatii sunt foarte retinut sa intru cu capul in cutia lui. Deocamdata nu prea vad dezvoltandu-se o “relatie oedipiana” intre mine si fiica mea asa cum as fi crezut. Chiar daca timpul de dezvoltare intelectuala si fizica (prin joaca) il petrece cu mine, totusi tot de mama ei este atasata (cu mult) mai profund. Instinctual o urmareste prin casa, chiar daca nu vrea ceva anume. Chiar daca bratele mele ii confera mai multa siguranta, totusi mai usor adoarme in bratele mamei. Sunt interesat si urmaresc aceasta dezvoltare a relatiilor ei cu noi ca parinti. Apreciez interventia ta!