Ziua Mondiala a Donatorului de Sange

Nu stiam ca pe 14 iunie in fiecare an avem sarbatoare. Cred ca prea multi si-au insirat numele prin calendare pentru a nu-i uita, sarbatorindu-i. Cred ca merita cate o floare de nu-ma-uita, dar mai ales nu imi iert ca nu stiam de Ziua Mondiala a Donatorului de Sange.

Poate ca voi stiati deja. Eu m-am cultivat citind pe alterema’s blog. “Il cinstim pe Cel ce si-a dat sangele de bunavoie pentru noi!” spunea Emi, si m-am lasat ‘miscat’ de implicatia acestei fraze in viata mea.

Mi-aduc aminte de ultima data cand am donat sange. Traiam un sentiment greu de descris in cuvinte, dar inteligibil pentru cei care au facut-o deja sau o vor face. Priveam cum lichidul vital din venele mele umple punga aia, si ma gandeam la cine va ajunge, daca se va gandi la mine, daca va aprecia ca i-am dat din viata mea.

Acum nu mai sunt eligibil pentru a dona sange, si-mi pare rau sa ma simt limitat, incapabil. Si la un moment dat, nici unul dintre noi nu va mai fi, acum in viata sau dupa moarte. Dar in nici un caz nu ne putem da viata pentru cineva care se pierde si ramane pierdut, cu sufletul ratacitor, in cautarea a ceea ce ar fi trebuit sa fie.

“N-ai sange in tine daca nu faci cutare lucru”, obisnuim sa mai auzim pe unii spunand. Iti trebuie ‘sange’ pentru a fi in stare sa faci ceva anume, sa atingi anumite valente, sa-ti poti depasi situatia. Eu n-aveam sange, dar am primit…

“Si sangele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curateste de orice pacat” (1Ioan 1.7). Nu sunt sigur daca toti ma intelegeti cand spun ca Îl iubesc si Îl respect foarte mult pentru ceea ce a facut pentru mine, dar sper. Mi-a dat ‘sange’, sa pot fi ceea ce nu as fi putut fi de la mine insumi.

Respect Ziua Mondiala a Donatorului de Sange.