Intr-o zi, a plecat pur si simplu si nimeni n-a stiut nimic. Asa se duc oamenii simpli, intr-o tacere prea odihnitoare pentru auzul nostru plin de aglomeraţia canibală a capitalei; a plecat fara ţurle şi ţambale, si nimeni n-a stiut decat dupa esarfa neagra de la usa.
Nu a canditat la europarlamentare, pentru ca nu ar fi avut bani sa mearga pana la Bruxelles. Oricum, în ultima jumatate de an a stat mai mult in casa, o incuiau copiii ca sa nu-si rupa gatul. Inainte mai iesea din casa, locuind la parterul blocului, şi isi târa cu greu picioarele pana la balustrada de afara, de unde nu mai putea coborî.
Nici locul de parcare nu mi l-a luat vreodata. Aveam cu totii loc de ea, nu incurca pe nimeni. Doar proprii copii se simteau incomodati, trebuind sa-i poarte grija. Au incuiat-o in casa si i-au pus termopane.
“Ce mai faceţi, doamna Feraru, aţi mai ieşit la o gură de aer?”, o intrebam cand veneam din oras, la care ea imi zambea trist si îmi punea instant placa despre fiica ei care nu voia sa plateasca la intretinere, si trebuia sa umble tot in pensia ei amarata pentru a nu aduna datorii mari la intretinere. Ma intreba daca ar veni politia sa o forteze pe fata ei sa contribuie la cheltuieli.
O fi fost o femeie frumoasă la viaţa ei, dacă nici la bătrâneţe nu şi-a pierdut chipul blajin, frumos şi trist. In ultimul timp statea la geam, si cand ma vedea venind, iesea mai mult in cadrul ferestrei, pentru a primi atentie. Tanjea dupa o vorba buna, chiar daca niciodata nu isi mai amintea numele meu nici dupa 10 secunde de conversatie, sau imi dadea alte nume. Cand nu mai avea inspiratie la ghicit, se lăsa păgubaşă şi dădea simplu din umeri, zâmbind ca un copil: “Da’ eu mai ştiu?!..”
Lasati, doamna Feraru, ca nici noi nu stim ce se intampla pe lumea asta. Asa murim cu toti, ca prostii. Macar de-am recunoaste ca, de fapt, nu stim nimic.
nici nu stiu daca e decent sa postez un comentariu.
frumos si trist!
[rq=2994,0,blog][/rq]Publicitate – Cine prosteste pe cine?
@cristian voiculescu: vezi? nici tu nu stii ce e decent si ce nu. Stie cineva ceva pe lumea asta? :)
Multumesc ca mi-ai impartasit sentimentele..
Mereu, cand citesc astfel de postari, despre oamenei care pleaca si nu mai “vor” sa se intoarca, ma cuprinde tristetea dar si o nostalgie dupa o viata pe care inca nu am gustat-o…viata de dincolo…mi-as dori sa parasesc “carcasa” care ma c-am strange si sa pasesc in acea “lume” care imi da libertate.
.-= Daniel´s last blog ..Opera de arta =-.
… si odata ajunsi acolo, privind peste umar, vom incepe sa povestim: “Ehe, ce vremuri..” :)
Uite, vezi, de asta nu imi place sa vad batranii batjocoriti si se pare ca noul “trend” este sa ii desconsideram doar pentru ca sunt bolnavi si poate mai uita. E plina tara de doamne feraru, care isi traiesc ultimii ani in tristete si uitare. Pentru mine bunicii au fost mereu extraordinar de importanti. A mai ramas doar ea, el s-a stins acum 6 ani. Incerc sa o rasfat cat de mult pot si sa ii ofer cate o bucurie. Odata ne-au ajutat pe noi sa devenim oameni, e normal acum sa ii rasplatim cum putem
Ai dreptate. Ne speriem si noi ca tineri ca nu avem viitor, ca nu avem una, ca nu avem alta, si de multe ori gandurile ne sunt sumbre si pesimiste. Si totusi, suntem tineri. Cum ar trebui sa se simta pensionarii, daca noi nu mai avem incredere in noi insine?
Doamna Feraru e genul de om care dispare in liniste dar lasa un loc gol, in timp ce lumea noastra (politica mai ales, pe care incep sa nu o mai suport) e din ce in ce mai imbacsita de oameni care se dau importanti si fac atata galagie, doar pentru ca au fost intrerupti din infruptarea canibala din proprii lor semeni. Urasc starea asta de fapt.
nu stiu cum pot unii sa doarma noaptea stiind ca si-au incarcat mama de datorii. pe mine si-asa ma incearca o panica gandindu-ma ca ai mei imbatranesc si eu inca nu pot sa ii intretin. darmite sa stii ca sunt batrani si ca au probleme de sanatate si sa nu faci tot ce poti sa ii ajuti. Doamne fereste-ne de asa oameni!
@taktu: dragul meu taktu, tare ma tem ca suntem ultima sau poate penultima generatie care mai stie de parinti si respect fata de acestia, fata de toti “taktii” nostri. E normal, in ordinea actuala de idei… parintii sunt plecati la capsuni, sau lucreaza 14 ore pe zi, iar copiii nici macar nu mai cresc cu cheia la gat, ci sunt uitati in fata consolelor, TV-ului, internetului, etc. Ei nu vor mai sti de parinti.. poate chiar daca sunt amandoi gay, la cum e distrusa acum familia.. trist, trist de tot!
foarte frumos !
Multumesc. Poveste trista, anyway..
[...] toti, ca prostii. Macar de-am recunoaste ca, de fapt, nu stim nimic. Scris de Corneliu Chiriluta, corneliu.chiriluta.ro [...]