Nu cred in liberul arbitru
Nici in robotei, nici in totala libertate de miscare. Nu cred in liberul arbitru, ci intr-un “arbitru limitat”. Chiar daca as vrea sa zbor, ca oricare dintre voi si eu gravitez: tra-la-la, tra-la-la, de pamant sunt tintuit, nu ma-mbat cu apa chioara.
Si trenul poate alege daca sa mearga inainte sau inapoi, daca sa stea pe loc doar fluierand in gara (ca-n codru) sau sa fie util. Sa mearga gol sau incarcat cu pasageri sau marfa. Doar pe şine. Cand si-a depasit conditia crezand ca poate zbura ca avionul, am putea numi asta “deraiere”, dar in nici un caz “vointa libera”. Cand iti incalci propriile legi, stabilite de altcineva mai mare decat tine, care te-a proiectat, ti se infunda; in nici un caz nu descoperi libertatea, sau noi coordonate transcedentale. Dar asta nu inseamna ca trenul e doar un robotel: priviti aici cata libertate de miscare are!!
Miriam, fetita noastra, are obiceiul de a rupe bucatele din mocheta din balcon si de a le baga in gura. Are vointa, dar nu are voie sa faca asta. Asa ca, fara sa ma consult cu ea, sa-i cer permisiunea sau sa elaboram legi acceptate democratic, oricat s-ar zbate, lupt cu ea pana ii scot din gura corpurile straine. Legea dragostei parintesti nu se supune liberului ei arbitru, ci i-l limiteaza.
Poate imi veti spune ca actionez asa doar pentru ca e mica si inconstienta de actiunile ei. Dar la orice varsta te-ai afla, care e raportul informatiilor pe care le detii fata de cele pe care nu le poti accesa? Ba dimpotriva, cu cat cunosti si poti sa faci mai multe, cu atat iti dai seama de imensitatea lucrurilor pe care nu le stii sau nu le poti face!
Si ca sa inchei cu un alt exemplu practic, Miriam s-a inecat odata cu ‘una bucata fulg de porumb’. Incepuse sa se inroseasca la fata. Voi in locul meu ce-ati fi facut? I-ati fi respectat dreptul de suporta consecintele liberei ei vointe?
teo constantinescu (22)
miRcea (16)
mnobineknume (16)
Corneliu Rotar (8)
Daniel (8)
Brainerd (7)
Marius Zărnescu (6)
Alina (5)
taktu (5)
Danniel (4)
peze (4)
starchim01 (4)
“fluierand in gara (ca-n codru)” – nu ti-e mila de mine, nene? Am febra musculara la burta si tu faci sa rad?
Foarte frumos explicat!
[...] apropo de articolul lui Cornel.Bine ai venit! Daca iti place ce citesti aboneaza-te la feed-ul RSS sau prin email Follow me on [...]
totusi si miriam ca si noi avem posibilitatea de a alege ce vrem sa facem chiar daca nu ni se permite sa punem in practica ce ne gandim.
cu cat miriam va fi mai matura cu atat va avea mai mult “liber arbitru” chiar daca n-o sa-ti convina deciziile pe care le va lua. o sa vina vremea sa o lasi sa experimenteze consecintele deciziilor ei.
cristian voiculescu’s last blog post..Liberii arbitrii
@voiculescu: sigur, autoritatea mea asupra ei e limitata. Dar scapand de mine, nu inseamna ca va fi demiurgica… va ramane tot un boţ de pamant, destinat sa se intoarca in pamant pana la cea din urma strigare. Are destinul ei. Si e limitat. Si chiar acum, fiindu-i tata, are atata libertate de miscare prin toata casa.. :)
fain! nici eu nu cred in liberul arbitru! vointa nu este un for autonom in fiinta umana. nu poti lua decizii aleatorii, nu este stare de neutralitate, Elvetia spirituala. Vointa este supusa naturii cuiva. daca esti tren vei actiona intocmai, sub anumite legi concrete, asa cum ai precizat, dupa legile dupa care ai fost proiectat.
In pacat ai toata libertatea de a lua decizii…conform naturii tale…” in poftele firii tale pamantesti” sa faci “voile firii tale pamantesti si ale gandurilor tale”.
mda… interesant
@dreammoods: Multumesc pentru comentariu :) Care parte ti se pare interesanta?