Jegul cameleonar
Va mai aduceti aminte de acel model de blugi de culoarea unui verde jegos? Am observat ca nu se mai prea poarta, insa puteti gasi varianta ultimei mode de acest fel in blugii rupti. Nu trebuie sa fii Shakespeare pentru a prinde ideea: daca vrei sa nu-ti mai speli blugii asa des, iti cumperi o astfel de pereche dupa modelul jegului si in felul acesta poti raspunde oricui iti atrage atentia ca “asa e modelul”. Sec, dar merge. In felul acesta faci economie la apa si detergent si protejam jegul prin lege. Ca doar e criza.
Ai blugii rupti acum? Asa e modelul dupa noua apgradare. Poti veni la scoala sau serviciu nespalat si cu parul valvoi direct de cum te-ai ridicat din pat, pentru ca asa e moda. Care e diferenta dintre un boschetar care a dormit cu capul in nisip si cei care isi fac parul tzeapan si mare cat o banitza, precum o matura de la REBU? Cei din a doua categorie fac asta intentionat, ca asa e moda.
Un criteriu de alegere a modelului pentru mocheta pe care am cumparat-o saptamana asta a fost si acesta: cat de repede se vede mizeria care cade pe jos? In cele din urma am optat pentru o culoare care evidentiaza mizeria (printre alte criterii) pentru a avea un nou imbold sa pastram curatenia. Pe o mocheta curata si noi traim mai igienic, dar si fetita noastra care se taraste “in patru labe”.
Cautam sa evitam orice compromis. Nu vrem sa ne imprietenim cu jegul, pentru ca mai apoi sa il scuzam si el sa inceapa sa devina parte din vietile noastre. Nu vreau sa ma acomodez cu hainele rupte, chiar daca e la moda. Nu vreau sa ies nespalat din casa, chiar daca m-as putea ascunde in spatele modei. Absolut deloc nu m-as mira sa apara un deodorant pentru barbati care sa miroase a transpiratie. Dar nu l-as cumpara.
Dar jegul spiritual, pe ăsta cum il cosmetizăm? Simplu! (Multi crestini se tem de anuntata vreme cand va veni “lepadarea de credinta”. Nu va temeti, ci bucurati-va: va fi doar momentul celei mai mari sinceritati, cand multi isi vor da masca jos, masca bisericomaniei si a religiozitatii) Sigur, nu crezi ca ai evoluat dintr-o gorila, dar stii bine ca nici pui de sfant nu esti. Asa ca, foarte dragut si intelectual din partea ta, te dai drept darwinist, si te cameleonezi dupa “jegul” evolutionist, ca asa e la moda. Si uite-asa ai impacat si capra si varza.
Mai ramane o problema: nu Dumnezeu e capra; si… nici varză nu e. Asa ca vezi ce faci cu jegul.
teo constantinescu (18)
mnobineknume (16)
Daniel (7)
Marius Zărnescu (6)
Alina (5)
Danniel (4)
peze (4)
starchim01 (4)
Andrei (3)
Florin Puscas (3)
PrivesteInSus (3)
Alexandru (2)
kope… ti-o mai zis cineva ca scrii super? Am si ras pe langa faptul ca mi-am pus intrebarea cu jegul – Prefer sa fiu curat!
iosif’s last blog post..Lumea are nevoie de oameni!
da…ai pus punctul pe I…si eu eram influentat indirect pe la scoala sa port o vestimentatie ceva in genu a ce scris tu…acel verde “jegos”,care seamana cu matasea braostei de pe paraul vasluetz…acel jeg care sta si pe inimile noastre…si ai dreptate..nu putem fi putin murdari sau putin curati..ori suntem murdari, ori curati…dar sper sa devenim CURATI!!!
@iosif & boozy: ati prins ideea. Va felicit pentru optiunea de a fugi de compromis. Fie ca sufletele voastre sa creasca drepte si puternice spre cer ca bradul, si sa faceti parte din generatia pe care o asteptam noi toti, cei care nu am putut-o crea pana acum, poate..
adevar graiesti…
@ely862me: multumesc pentru apreciere. Am intrat pe site-ul tau si.. ai talent! Tine-o tot asa!
… cred ca “jegul spiritual” mai inseamna ceva. Ceva chiar foarte dur, in Apoc. 3 Ingerul ii scrie Biserici din Sardes: “stiu faptele tale: ca iti merge numele ca traiesti dar esti mort.”! Jegul care tot mai mult patrunde in vietile oamenilor din ziua de azi e dualismul spiritual. Programe frumoase, coruri peste coruri, predici care de multe ori impresioneaza prin informatiile oferite, dar mai mult… nimic. Merge numele ca traim dar inauntru multi sunt morti de mult. Cred ca aceasta este cel mai periculos lucru si motivul poate sa fie plafonarea si lipsa predicari cu putere, in Bisericile noastre.
O americanca la mine la deva la biserica, care este misionara la noi, a iesit dupa 2 ani in fata biserici sa spuna ceva. Si la final a spus, Romania in ultimi 18 ani a tot primit, dar acuma a venit vremea sa si daruiasca. Bunici sa-si daruiasca nepoti, parintii copii, pastorii membri pentru misiune. De ce am spus asta? Pentru ca plafonarea isi are izvorul si de aicea. Programe cat mai incarcate, dar defapt suntem de multe ori asa de goi.
Ma gandeam in timp ce citeam despre jegul spiritual si mi-am dat seama ca si dualismul acesta, care este atat de periculos intra cu usurinta in categoria aceasta. Spune in Maleahi, Poate omul sa insele pe DUmnezeu? Cum se poate gandi omul sa ma insele? Pe DUmnezeu niciodata nu il i-a nimic prin surprindere si mai ales nu poate nimeni sa i-L insele, pentru ca El stie exact ce e in inimile noastre.
Doamne scapa-ne si de jegul acesta!
@Alex: Ooo, asta e o predica in toata regula, nu gluma :) E interesant ce spui si cred ca ai prins ideea. Felicitari pentru atitudine! Keep going!
din nou…imi place cum scrii. Daca ar fi mai multi ca tine, probabil as considera ca nu e asa rau sa fii credincios si religios. sa ai o saptamana frumoasa. :)
menialy’s last blog post..DE SA SA MAI AVEM TRECERI DE PIETONI?!
@menialy, e dragut din partea ta ce complimente imi adresezi, dar… (Doamne, ai mila de mine!) – urasc (!) sa fiu religios, daramite sa stiu ca prin mine, altii ar fi determinati sa se afunde in religie!
Bag de seama ca trebuie neaparat sa scriu si articolul care imi sta pe creier despre diferentele dintre credinta in Dumnezeu si religie.. Urasc religia!
In rest.. toate cele bune, menialy, si.. o sa ma rog pentru tine! :)
cand am zis religios am avut in minte partea buna din a fi credincios. ;) Dar astept articolul cu care ne “ameninti” :))
menialy’s last blog post..CRIZA SI IMM-URILE
Ce sa ii faci daca unora le e lene sa citeasca, sa gandesca si sa isi asume responsabilitatea de a crede in ceea ce simte. Nuuu, e mai bine si mai “in trend” in noua ERA sa luam credinte gata facaute – daca vrei un FAST-FAITH. Ina stii de ce imi este frica? De momentul la care vor trebui sa traga linie si sa adune. Si vor vedea ca SUMA tinde la ZERO. Atunci sa vezi drama in sufletele lor care par foarte vbine ornamentate acum! ;)
artistu’s last blog post..Sfarsitul unei iubiri… Margareta!
@artistu: da, mi-a placut ideea credintelor gata facute “FAST-FAITH”. You’ve got the point! Ma voi gandi daca sa ma las inspirat sa scriu chiar pe tema asta
E usor de prins ideea, insa nu ma impac cu alaturarea notiunilor divergente: jeg si spiritual. Spiritual, adica duhovnicesc, nu?
@pety: Probabil vrei o explicatie intr-un limbaj pe care nu mi-l pot permite fata de alti cititori carora ma adresez. Dar iti multumesc pentru vizita si esti oricand binevenit.
Inteleg sinonimia dintre “spiritual” si “duhovnicesc” din perspectiva ta, dar in contextul articolului, “spiritual” se refera doar la un nivel anume de existenta si manifestare, care poate fi pozitiv sau negativ.
Jeg spiritual = murdariile sufletului.. ni le cunoastem fiecare; totul e insa a lupta impotriva acomodarii cu ele.
Ramanand in tonul articolului, la mine am observat tendinta de justificare a unor murdari(i) prin “spiritualizare”. Si Isus a luat biciul in templu si S-a rastit la comerciantii de acolo; Pavel, apostolul, avea un limbaj cam colorat uneori, gen “perete varuit” si multe asemenea.
Daca vreau sa plac Lui, in cele din urma dau la o parte orice rationalizare de acest fel si prefer curatenia spirituala castigand astfel din roadele neprihanirii, pace si bucurie :)
@pety: O, daaa…. asa ne pricepem uneori sa ne mascam “jegul spiritual” incercand sa-l facem sa para religios si pios!.. Si stii ce e interesant? Nu doar ca nu il poti pacali pe Dumnezeu, dar de multe ori chiar si oamenii se prind de fatarnicia asta si picam testul autenticitatii in fata lor! Cu cat suntem mai sinceri si transparenti recunoscandu-ne slabiciunile, cu atat castigam in credibilitate.
E o ciudatenie in urma falimentarii la testul autenticitatii.
Cand cadem sau ne complacem voit in jegul cu pricina, parca nu e asa mare rusinea, inaintea lui Dumnezeu, ca in fata oamenilor.
Probabil si ca-L percepem pe Dumnezeu ca fiind departe-departe, ori faptul ca ne e atat de aproape incat ne permitem jegul de-a ne trage de sireturi cu El, ori de a ne permite, considerandu-L permisiv.
Vazand atitudinea asta la mine (rusinea de a fi prins, mai mare fata de oameni decat de Dumnezeu) am invatat s-o descopar la din ce in ce mai multi crestini. Apoi se creeaza un intreg paienjenis de atitudini de grup de genul: “acum te-am prins eu pe tine, dar stai linistit, te inteleg perfect. Numai cine n-a trecut pe-aici poate fi atat de rau sa nu inteleaga. Nu-ti fa probleme, e totul ok”.
Intr-adevar e mare si complex jegul spiritual. Dar cum acesta are o mare putere de multiplicare, tot asa caracterul frumos trebuie sa prinda, sa “contamineze” si sa anime.
Dumnezeu cere sfintenie si puritate de la oamenii lui. E la moda sa umbli jegos, dezordonat dar Domnul vrea ordine si disciplina. E usor sa faci compromisuri cu pacatul, sa te iei dupa moda lumii dar trebuie sa pastram credinta asa cum am primit-o. De aceea eu vreau sa fiu autentic, nu fatarnic, o copie nereusita, aleg sa fiu pur, merg impotriva curentului si tintesc mai sus decat mediocritatea spirituala. William Carrey spunea:,,Asteapta lucruri mari de la Dumnezeu. Incearca lucruri mari pentru Dumnezeu”. Sa ai viziune, doresti sa te schimbi si sa ramai pur e o obligatie pentru crestin.Lumea cauta ce e nou, ciudat, diferit. Sa fim diferiti in sensul pozitiv, si vom straluci prin sfintenia noastra, si Dumnezeu va fi marit.
O predica in toata regula :D Multumesc pentru aportul tau.
[...] din cele mai inspirate, zic eu, articole scrise in ultimul timp de catre me-myself: Barbati ratati, Jegul cameleonar si Cu catelu’ la plimbare. Distrati-va si cu Cine ma scoate din incurcatura. Atat deocamdata, [...]