Comments on: Barbati ratati

By: Ciprian Mustiata

Ciprian Mustiata — Sat, 10 Dec 2011 13:52:49 +0000

Nu vad o decadere a barbatilor azi. Compar cu timpurile in care barbatii erau tunsi pentru a sti ca prin teama si impunere ei pot sa obtina calitatea lor. In fapt barbatul tipic de azi are un nivel de cultura mai mare decat era acum 20 de ani, mult mai multi au cel putin liceu daca nu universitate sau master. Chiar site-ul `recomandat` femeilor recomanda sa ii caute in sala de gimnastica, ce mi se pare natural, doarece acei barbati sunt interesati de ceea ce reprezinta musculatura (anume masculinitate). Cum expresia de barbat ratat exista si era cantata acum o generatie de Pasarea Colibri (de ex. in Alcohol), ce cred ca articolul incearca sa faca e asteptarea ca barbatul traditional va gasi sotia si o cere la parinti. Dar daca am trai pe acest stil de viata, ce in parte chiar s-a schimbat, ar insemna ca un `barbat` ce munceste cu ziua cere sotia la varsta de 16 dupa ce o peteste.
Chiar a venit secolul XXI, si eu unul, vad mai multe beneficii decat probleme

By: corneliu

corneliu — Mon, 16 May 2011 04:56:34 +0000

Asta e tare bine spusă.. și spune la rândul ei ceva care ar trebui să ne dea de gândit serios.

By: Tony

Tony — Sun, 15 May 2011 23:14:48 +0000

Imi plac adevarurile mentionate de tine, Costin. Intradevar cred ca des ne amintim de barbati cand e vorba de responsabilitate si de femei cand e vorba de egalitate si drepturi….

By: Tony

Tony — Sun, 15 May 2011 23:12:19 +0000

Corneliu, mai sus nu era o cerere pentru un articol ci…o provocare :) E buna pasiunea pe care o ai fatza de rolul barbatului in familie etc.Chiar daca vrem sau nu vrem,totusi le avem si pe “ele” prin preajma si deaceea poate continui idea postului inceput. Data aceasta insa nu voi veni nici nu provocari si nici cu cereri :) Doar astept sa continui sau sa dezvolti ceea ce ai inceput.

Cele bune,
Tony

By: corneliu

corneliu — Sun, 15 May 2011 15:57:09 +0000

@Calatorul: Calatorule pe care te cunosc :D, apreciez onestiatea ta. Si mie imi da de gandit articolul de mai sus in anumite privinte, si poate chiar si in alte privinte nementionate din lipsa de spatiu. Dar, macar sa incepem cu dreptul, constientinzand unele lucruri; si Domnul sa ne-ajute in directia potrivita, sa facem ce trebuie…

By: corneliu

corneliu — Sun, 15 May 2011 15:54:56 +0000

Multumesc, Tony. Multumesc si pentru provocare, s-ar putea sa nu raspund la ea pentru ca rareori scriu articole la cerere, ci mai degraba dintr-o pasiune interioara a momentului, in urma unor experiente acumulate. Motivul principal insa este ca ma pasioneaza foarte mult rolul barbatului in familie, societate, biserica. Daca e sa incepem lista cu cei responsabili pentru crizele de astazi, neindoielnic as incepe cu barbatii; de la ei se asteapta initiativa, responsabilitatea, cadrul in care toti ceilalti membri ai familiei sa se poata dezvolta armonios. Nu am nimic de spus pentru familiile formate si conduse de femei. Barbatii care au fost petiti de sotiile lor… pentru ei nu am nimic de spus.

By: corneliu

corneliu — Sun, 15 May 2011 15:51:04 +0000

@Costin Suciu: e foarte interesanta perspectiva pe care ne-o aduci, si cred ca detine o mare doza de adevar. Mamele, intr-adevar bineintentionate, tind sa-si protejeze excesiv copiii, ajutandu-i astfel sa se bucure de prezent; dar tatii sunt “cercetasii” care scruteaza noi orizonturi si la asta se pricep cel mai bine, sa pregateasca pruncii pentru viitor. Cand tatii renunta la a-si mai pregati copiii pentru viitor concentrandu-si atentia asupra prezentului, copiii devin capriciosi si neadaptati. Fiecare membru al familiei are rolul lui nativ. Trebuiesc pastrate asa cum ne-au fost date..

By: costin scuiu

costin scuiu — Sun, 15 May 2011 06:57:53 +0000

“Barbati ratazi” din zilele noastre sunt consecintzele a mai multor factori anteriori: egalitatea intre sexe, declaratia drepturilor copilului, “corect politik” si publicitatea. Hmmm… poate ca nu pare evidenta afirmatzia mea, dar am sa va explic punctul meu de vedere. In primele 9 luni de viatza, mama este cea care asigura hrana, adapostul, sigurantza, caldura pentru copil. Dupa nastere, mama va continua sa construiasca adapostul pentru copilul ei, va continua sa il poarte in burta ei “virtual”. Ceea ce este foarte normal. Acum intra in scena primul factor: egalitatea intre sexe. Acest concept, lansat acum 50 de ani, a transformat barbatzi in “mame-bis”. Incet incet, la cererea femeilor de a fi egale, barbatul a inceput sa se ocupe de copii, imitand mama; fara sa isi dea seama, barbati ajuta mamele sa construiasca acest adapost virtual. Al doilea factor: declaratia drepturilor copilului! Ah, ce mare tampenie. Traim intr-o societate in care “copilul poate avea totul” din punct de vedere material. In zilele noastre, din ce in ce mai rar vedem copii dare mor de foame sau care nu au cu ce sa se imbrace. Declaratia drepturilor copilului a transformat “copilul poate avea totul” in “copilul are dreptul la tot”! S-a lansat principiul “politic corect”: copilului nu trebuie sa-i lipseasca nimik pentru ca sa nu fie mai tarziu “traumatizat”. Producatorii de articole pt bebelusi/copii au folosit publicitatea (al treilea factor) la maximum pentru a schimba rolurile in sanul familiei: in momentul de fatza, copilul este “regele” in familie: mama si tata trebuie sa faca totul pentru ca sa nu-i lipseasca nimik, copilul are drepturi… nimik nu pate fi interzis copilului. Toate acestea pentru ca parintzi nu au facut diferentza intre frustrare si privatiune.
Frustrarea e absolut necesara pentru un bebelus/copil pentru a se dezvolta si a devenii matur. Rolul barbatului este de a “frustra” copilul. Este absolut aberant sa vedem copii de 5 ani care inca folosesc suzeta sau biberonul. Cand barbatul incearca sa intoduca o schimbare “Gata, trebuie sa renuntzi la suzeta” copilul opune rezistenta, va plange. Mama il va proteja (caci copilul are dreptul la tot). Barbatul, sub presiunea factorilor scrisi la inceput, va renuntza la rolul lui. Copilul are nevoie sa inteleaga, din lucruri simple, ca nu poate avea totul, ca exista lucruri care ii sunt interzise, ca este o ierarhie in familie si ca “sefii” lui sunt parintzii. Daca barbatul renunta la rolul lui de a “frustra” copilul, va devenii el insusi frustrat ca nu e capabil sa isi duca la indeplinire misiunea. Problema est grava caci in momentul de fatza, sunt din ce in ce mai multzi barbatzi care au fost crescuti fara nici o frustrare, carora li s-a spus mereu ca au dreptul la tot… iar in momentul in care devin sotzi sau tatzi, li se cere sa fie “barbatzi”. Este imposibil.

By: Tony

Tony — Sat, 14 May 2011 22:41:59 +0000

Frumos post si lucrurile sunt spuse bine.Bravo.
Eh, acum am o provoare pentru tine: Scrie ceva realist si despre “ele” ;)

Cele bune

By: Calatorul

Calatorul — Sat, 14 May 2011 18:02:14 +0000

Kiri, apreciez articolul tau. Sunt de-acord cu el. Observ si eu cum baiatul (barbatul) zilelor noastre este orice insa nu “un stalp, un reper, un ajutor, o calauza, sa dea speranta si incredere, o sursa de dragoste, intelegere, sa insufle curaj…” Pe de alta parte vad fete(femei) gata sa-si asume responsabilitati pe care Bunul Dumnezeu le-a oferit mai degraba barbatilor…
Dar pt a fi onest pana la capat, ar trebui sa-mi recunosc (fie si pe blogul tau) toate acele momente cand n-am fost ceea ce sotia mea se astepta sa fiu, ceea ce trebuia sa fiu… mai nou si pt baiatul meu…

PS. poate ca boyfriend-ul n-o luase de sotie, dar poate ca a acceptat copilul, cine stie?….