Declar aceasta expresie ca fiind mai urata decat cea mai urata injuratura posibila. Ma simt prea incult, analfabet si cu vocabularul prea sarac pentru a putea reda in cuvinte cat de mult ma intriga expresia asta.
Un barbat ratat e ca o rana supuranda, o casa prabusita, un baraj de apa rupt, un peşte pe uscat, un vultur cu aripile taiate, un leu cu a lui coama rasa, un oras nelocuit, o vaduva fara copii, un copil fara tata, o floare urata, un cactus fara tepi, un spin fara flori.
Prin definitie (pentru cine o mai cunoaste…) un barbat ar trebui sa fie un stalp, un reper, un ajutor, o calauza, sa dea speranta si incredere, o sursa de dragoste, intelegere, sa insufle curaj. V-ati intrebat vreodata de ce expresiile “a incuraja” si “a imbarbata” sunt sinonime? A “infemeia” nu exista. Dar barbatii pot (cand isi vor descoperi potentialul acesta) sa insufle curaj si sa-si imbarbateze sotiile, copiii si societatea.
Nu doar sa se tina de cuvant (desi aceasta este o calitate pe cale de disparitie), ba chiar sa nu se codeasca in a face promisiuni. “Decat sa fac o promisiune si sa nu ma tin de ea, mai bine nu promit” este o expresie pe care o aud des la barbatii ratati. Ei nu inteleg ca e firesc sa te tii de cuvant, dar ce asteapta lumea asta de la barbati e sa inceapa sa ia initiativa, sa faca asigurari in care familia si societatea sa creada, sa faca promisiuni credibile.
Sa fie testati, incercati in viata si plini de cicatrici, nu cu degetele galbene de la tutun. Sa aiba o privire care sa inspire indrazneala de a cuceri noi orizonturi, nu tupeul prost al unui betiv cu ochii bulbucati de bautura. Destul miros garile si colturile blocurilor a pisat si bere. E trista imaginea unei femei beate, aceasta vorbeste despre un sot doar pe certificatul de casatorie; dar imaginea unui barbat beat e cea mai greu de suportat in lumea in care traiesc – reprezinta pe buna dreptate argumentul dificil al lui Darwin!
Oricum, multi barbati deja nu-si mai dau semnatura pe un certificat de casatorie. Ei nu-si pot purta singuri de grija, inca isi mai viziteaza mama la fiecare saptamana pentru ca au frigiderul gol; cum ar putea sa poarte de grija unei femei, sa si-o faca sotie, si sa o faca mama pentru copiii lui?! Mi s-a intors stomacul pe dos cand am auzit o proaspata mamica la maternitate, la declararea copilului, spunandu-i “boyfriend”-ului ei: “N-ai fost in stare pana acum sa ma iei de sotie…”! Cum ai putea sa nu simti durerea din vocea ei? Desi el era prezent acolo, copilul lui va avea pentru tot restul vietii o liniuta pe certificatul de nastere in dreptul numelui tatalui. Un copil fara tata. Un copil din flori. Din florile aduse inutil si cu un zambet tamp la maternitate.
Barbatii adevarati sunt monumente ale naturii, sunt pe cale de disparitie. Presa si femeile deopotriva ii cauta si nu stiu unde sa-i gaseasca, pentru ca cei mai multi stau ascunsi in pesterile primitive ale propriului lor egoism. Sunt consumatoristi, nu productivi. Purtatorii de cravata din politica romaneasca reprezinta cel mai jalnic peisaj macabru al unor “marete umbre” de barbati care au existat candva in fruntea unor bravi romani. De aia “Desteapta-te romane” se adreseaza barbatilor, iar nu femeilor. Ele vor suferi in asteptarea indoielnica a unei generatii de barbati.
Noi vrem pamant. Acum avem. Vrem si barbati sa-l stapaneasca.
Cred ca pot sa las si eu in urma o vorba, poate chiar doua…
as putea sa rezum intr-o sintagma mitica pensee-ul tau si sa il numesc “Prometeu inlantuit” ( :) ), numai ca Prometeu era pedepsit acolo, pe un varf de munte, mai mult, imobilizat chiar, oprit sa faca orice actiune.
si noi, din celalalt gen, femeiesc, ne intrebam ce e cu “ei” si de ce persista sa stea cand in pestera, cand cu spatele, cand in pasivitate. cu ce lanturi s-au lasat ei inlantuiti?
si, ca sa nu arat cu degetul spre ei – pentru ca celelalte patru degete ar indica inevitabil spre mine, he he – ce fac femeile care isi asuma rolurile barbatilor?
ca sa urmez exemplul pe care l-ai dat, cu mamica de la maternitate care ramasese fara un tata pentru copilul ei…femeia aia, daca nu i-o schimba viata Dumnezeu, va trebui sa aiba din start un dublu rol, mama si tata…
ce mai incolo si incoace, e nevoie de maneci suflecate si de responsabilitati luate in primire. dar cele care se cuvin, nu cele care doar convin.
Doamne, ai mila, Doamne, ajuta!
@moi-meme
Intrebarea ta ma inspira!..
Foarte bun articolul. Felicitari. O sa-l recomand si eu pe blog.
@Beni: Multumesc, Beni. Asa sa-ti ajute Dumnezeu :)
[...] află Cristian care ne recomandă la rândul său un articol apărut pe blogul lui Corneliu despre bărbaţii rataţi. “Prin definiţie (pentru cine o mai cunoaşte…) un bărbat ar trebui să fie un stâlp, un [...]
[...] citit articolul “Bărbaţi rataţi” de pe blogul fratelui meu, Corneliu, şi mi-a plăcut foarte mult. Într-adevăr lumea duce [...]
adevar graiesti, chiar e cea mai urata injuratura pe care un barbat o poate primi.
Talkabout’s last blog post..Problem vama la Ringier Romania
@Talkabout: nu vreau sa dau idei pentru noi injuraturi, ti-ai dat seama, ci doar am aruncat la mijloc idei care ar putea sa ne motiveze la vreo schimbare… Si schimbarea poate incepe cu mine, daca tot am scris, si cu tine, daca tot ai citit articolul ;)
Prietene, m-ai lasat fara cuvinte.
Sincere felicitari pentru articol!
RaPeRbOy’s last blog post..Aş vrea
@RaPeRbOy: multumesc pentru aprecieri, si… pentru prietenia ta ;)
Speechless…. dar asta e durerosul adevar…cred ca aici ai exprimat cumva si strigatul tacut al femeilor…(nu stiu daca am folosit cea mai buna exprimare dar sunt sigura ca intelegi la ce m-am referit…)
Kop, dc publici si comm-ul meu, te rog sa-l corectezi tu, ca eu m-am grabit cand am scris; vezi la “sigura” si “la ce m-am referit”. Multam
Da, unul din motivele pentru care am intentionat acest articol a fost si pentru a da glas acelui ‘strigat tacut’ de care vorbesti, al femeilor, de care am luat cunostinta si de pe site-ul la care am pus link in articol, dar si din discutiile purtate in timp cu reprezentantele sexului frumos, dupa clasica denumire :D
Am facut si corecturile pentru care m-ai rugat, vad acum practicabilitatea instalarii unui plugin pentru care nu eram hotarat pana acum, acela al oferirii posibilitatii de (re)editare a comentariilor din partea comentatorilor. Multumesc.
Miscarea feminista a “imbarbatit” femeile si a “infemenizat” barbatii. Nu mai gasim barbati “barbati” pentru ca sint crescuti de feministe, care spun ca se descurca si fara barbati, ca ei nu mai conteaza.
Eu dau vina pe femeia din exemplul de mai sus. Ea are 99% din vina ca are un copil din flori. Sa vina si sa se plinga ca nu-i maritata si are un copil din flori e de o nesimtire imensa.
Cristina’s last blog post..Ce este educatia? – Concurs
Wow.. e atat de dur comentariul tau (iarta-mi sinceritatea) dar in aceeasi masura, daca nu chiar nespus mai mare, e si adevarat!!! Tocmai asta e ideea, ca dezechilibrul acesta isi are originea in “domesticirea” barbatilor si aruncarea ca in neant a femeilor spre pozitii de control si de dominatie!
Daca ar fi venit comentariul tau de la un barbat, ar fi putut fi considerat o neobrazare. Dar ca venind din partea unei femei, e cu atat mai socant.. In ce ma priveste, imi rezerv dreptul, ca barbat, sa consider ca barbatii sunt aceia care nu ar fi trebuit sa se lase domesticiti. Unde si-au pierdut acel ‘ceva’ al lor care ii facea sa fie de temut ?!??
Dar ce pot ei sa faca, daca de mici sint crescuti fara tata, sau chiar daca au tata, vad cum mama lor nu-l respecta? Unde sa invete “barbatia”?
Cristina’s last blog post..Ce este educatia? – Concurs
la raspunsul tau, Cristina, legat de mamica respectiva care mai bine s-ar fi maritat decat sa ramana cu un copil din flori…adaug si eu, dc imi permiti, niste idei.
e ideal sa il intalnesti pe nea Fat-Frumos in biserica, el sa spuna “vrei sa fii sotia mea” si tu “da” si restul e poveste, putem avea copii in mod legal si binecuvantat.
dar nu toate au educatia asta, nu toate trec prin biserica bapti/penti/orto si de care-o fi ca sa primeasca invatatura asta…
e cam generalizat pe ce ai pus tu eticheta. e adevarat cu multe femei, care n-au avut gand de maritis si familii
dar e trist, crud si usturator cand iti iei o palma din asta din partea vreunui Gheorghe care iti promite cate in luna si in stele – sau nu iti promite nimic si ia totul – si apoi te lasa ca atare…si tu – e un “tu” general aici – nu stii ca se poate si altfel, ca n-ai apucat si n-ai avut cand sa inveti si un alt fel de viata.
ideea este ca pacatul schimba, perverteste, denatureaza tot ce intalneste in cale in mod biped, adica noi.
Dumnezeu schimba toate lucrurile astea. Noi eram morti in Hristos; mortii miros urat si nu arata bine, nici macar imbracati frumos pentru biserica si asezati in randurile pentru cor.
Dumnezeu ne-a regenerat si ne-a facut fapturi noi; si noi puteam fi o mamica – in afara de Corneliu, care e tatic – care sa aiba pe certificatul copilului o dunga in dreptul tatalui…
Daca tot ne-a regenerat, sa traim activ si sa incercam sa-i scoatem din foc pe cei care se indreapta acolo.
@moi-meme: iti inteleg frustrarea, dar totusi, desi nu sunt femeie, stiu ca nu e intotdeauna asa usor sa nu te lasi “vrajita” de Gheorghita, care atunci cand te asteapta la portita iti promite si luna de pe cer. Sotia m-a apreciat ca nu am sedus-o prin vrajeli, ca nu am fost vrajitor. Totusi, ca orice femeie zic eu, are nevoie sa fie si ‘vrajita’, in sensul de alintata, rasfatata, sa i se faca asigurari, promisiuni. (vezi articolul – ma uimesc barbatii care nu mai sunt in stare sa faca asta). Eu zic ca e super dragut si romantic atunci cand un barbat reuseste sa-si cucereasca partenera intr-un asa hal incat sa o faca sa se invarta lumea cu ea. Dar de la o ameti pana la a profita de ea, asa ametita, mi se pare strigator la cer. De aia zic, au ajuns amandoi unde au ajuns, a aparut si copilul, dar vad responsabilitatea finala in dreptul lui Gheorghe care a sarit calul!…
Nu doar in general, dar chiar si cand ametesti o femeie (si mai ales atunci!), tu ca barbat tot trebuie sa ramai un reper (vezi din nou articolul)!!! E dragut sa ajungi sa se invarta lumea cu tine, dar mai ales sa stii ca atunci cand vei lesina de placerea ametelii, vei cadea in bratele unui gentleman care sa te sprijine, sa te aduca cu picioarele pe pamant, nu sa profite de tine!!
Vorbind aici despre relatiile romantice pure, curate, curtenitoare, de dinainte de casatorie, le adresez barbatilor indemnul: nu te juca cu o femeie, daca nu stii sa si strangi jucariile si sa le pui la locul lor! Nu-ti permite sa fii bleg!
@Cristina: ma rascoleste intrebarea ta “Unde vor invata baieteii nostri ‘barbatia’?” si-mi ramane ca un cui infipt in cap. Nu stiu, nu e o intrebare usoara. Indraznesc sa imi inchipui cateva solutii.. cred ca mamele ar putea citi micilor lor cavaleri povesti cu eroi, cu barbati adevarati, razboinici, puternici, carti istorice, si de ce nu, chiar din Biblie, unde poti gasi multe istorioare fascinante pentru copii!
Macar atat, zic eu, tot ar putea fi facut, cat sa le starnesti imaginatia, sa le vina usor sa se transpuna macar in inchipuirea lor acolo, pe un camp de lupta, sau la vanatoare cu barbatii, sau in jungla taind lianele in timp ce urmaresc mai stiu eu ce ‘animală’..
Uite, si eu, macar ca sunt om in toata firea, tanjesc in inima mea sa stau in compania barbatilor, barbatilor adevarati. Observ ca majoritatea covarsitoare a prietenilor mei sunt mai varstnici decat mine. Ma aflu intr-o continua vanatoare, in care caut mereu batrani, patriarhi, oameni cu greutate, a caror tacere sa ma invete multe; nu papagali sfatosi, ci oameni cu cicatrici pe fata si in inima, oameni incercati, luptatori de pe stadion, de jos de pe terenul de lupta, nu comentatori din tribune.
Cu timpul, baieteii deveniti intre timp baieti, vor sti sa-si caute inima de barbat, dar mama lipsita de sot tot are un rol important in a starni interesul asta dupa barbati care sa fie modelul si compania potrivita pentru fiul ei. Cred ca se poate!
@moi-meme. Aici nu e vorba de educatie, toti stiu ca daca ai relatii cu cineva pot aparea “surprize”. Aici e vorba de departarea de Dumnezeu si de valorile Lui. Nu neaparat a unei persoane, ci a societatii. Acum 100 de ani era o rusine sa ai copii din flori si toata lumea stia ce rusine aduce asta. Acum?? Lucrurile astea se trateaza cu non-salanta. Ce-i daca am un copil din flori? Sau: ce-i daca am ramas gravida, fac avort!
Eu nu am crescut in nici o biserica si tatal meu a fost betivanul orasului. Si totusi eu nu ma pot numi mamica ” care sa aiba pe certificatul copilului o dunga in dreptul tatalui…” Si…sanse as fi avut!!
Da, sa educam tinerii de azi aceste lucruri, inainte de a nenoroci vietile copiilor lor! Cum putem face asta?
Corneliu, da se poate face asta. Noi plecam insa de la faptul ca mama copilului din flori nu da doi bani pe “barbatie”, ca altfel ar fi avut unul in ograda ei. Femeile bolnave de feminism nu-si vor invata copiii sa devina barbati adevarati.
Asta face foarte greu pentru cineva care se uita sa se casatoreasca. Sint tot mai putine fetele care sa nu fie “speriate” de barbatie, si tot mai putini baieti care sa arate barbatie. Si de aici cercul vicios cu copii cu viitorul intunecat.
Si ce am putea noi sa facem?
[...] totusi cateva din cele mai inspirate, zic eu, articole scrise in ultimul timp de catre me-myself: Barbati ratati, Jegul cameleonar si Cu catelu’ la plimbare. Distrati-va si cu Cine ma scoate din [...]
Un articol actual intr-o Romania feminizata, unde problema nu e ca femeia se emancipeaza ci ca barbatul e dominat, nu-si mai tine cuvantul, nu mai are relatie cu Dumnezeu, exemple si valori si trebuie sa ne descoperim. Dumnezeu cauta in Vechiul Testament, un om, femeile vor barbati adevarati si avem nevoie de intelepciune, nu doar de muschi, vitamine si sali de forta. Barbatia implica si statornicie in credinta, valorile crestine transmise, responsabilitatea de a avea o familie si o singura sotie si acum, mai mult decat altadata sa ai un scop, speranta pentru care sa lupti. Deci sa fim barbati si sa traim bine si frumos.
@Radu: da, din pacate muschii au parte de un tratament mai special decat neuronii. pacat.
Ai dreptate, si eu vad in fiecare zi o gramada de ratati…trist si din pacate cunosc vreo cativa care si-au pus, printre altele, prietenele sa faca avort pentru ca nu erau in stare sa isi asume responsabilitatea pentru ce au facut. Deasemenea mai cunosc si o gramada de baieti care sunt opusul, niste barbati adevarati!
Pacat ca poporul roman e un popor “crestin” dar n-a citit niciodata ce a spus Cristos !!!
Felicitari pentru articol!
Traiesc sentimentul de frustrare de cativa ani. Sunt impreuna cu prietenul meu de 7 ani si de cate ori abordez subiectul casatorie, ajungem sa ne certam si tot ce pot obtine de la el este: ” inca nu am o casa, o masina, o stabilitate financiara, cum vrei sa ne casatorim?Nu e momentul” Pe de alta parte traieste ceva de genul: “nici cu tine, dar nici fara tine”
Siguranta, alintarea, increderea pe care ar trebui sa le primesti de la un barbat sunt ele pe cale de disparitie in zilele noastre?
Azzure, imi pare rau pentru experienta ta. Oricum si casatoriile in doi se dovedesc a fi, pana la urma, conventia a doi singuratici de a fi singuri impreuna, deci nu-ti pune prea mari sperante nici in casatorie daca nu exista si un Dumnezeu ca a treia persoana care sa aduca echilibrul. Nu vorbesc din carti..
Sincer,nu ai dreptate.Barbatii adevarati mai exista dar nu se pot misca tot din cauza femeilor,iar cei care s-au feminizat,voi i-ati facut…Daca imbarbatata este strict masculin,voua de ce va place sa va credeti sefe?Unde exista asta in natura,ca cel mai slab sa-l conduca pe cel mai puternic?Atunci de ce vreti sa intoarce-ti cursul firesc al lucrurilor?Si apropo de pamant!Unde e,cine-l detine?acum, prefer ultima strofa…nu mai vreau pamnt…
“Un copil fara tata. Un copil din flori. Din florile aduse inutil si cu un zambet tamp la maternitate.”
foarte tare spus! asa este trista realitate!
si eu sunt de aceiasi parere ca barbatii adevarati sunt rari si dastea suntem noi bine cotati in fata femeilor, cel putin eu asta simt…fara falsa modestie!
skill´s last [type] ..De ce alegem sa traim in trecut
Kiri, apreciez articolul tau. Sunt de-acord cu el. Observ si eu cum baiatul (barbatul) zilelor noastre este orice insa nu “un stalp, un reper, un ajutor, o calauza, sa dea speranta si incredere, o sursa de dragoste, intelegere, sa insufle curaj…” Pe de alta parte vad fete(femei) gata sa-si asume responsabilitati pe care Bunul Dumnezeu le-a oferit mai degraba barbatilor…
Dar pt a fi onest pana la capat, ar trebui sa-mi recunosc (fie si pe blogul tau) toate acele momente cand n-am fost ceea ce sotia mea se astepta sa fiu, ceea ce trebuia sa fiu… mai nou si pt baiatul meu…
PS. poate ca boyfriend-ul n-o luase de sotie, dar poate ca a acceptat copilul, cine stie?….
@Calatorul: Calatorule pe care te cunosc :D, apreciez onestiatea ta. Si mie imi da de gandit articolul de mai sus in anumite privinte, si poate chiar si in alte privinte nementionate din lipsa de spatiu. Dar, macar sa incepem cu dreptul, constientinzand unele lucruri; si Domnul sa ne-ajute in directia potrivita, sa facem ce trebuie…
Frumos post si lucrurile sunt spuse bine.Bravo.
Eh, acum am o provoare pentru tine: Scrie ceva realist si despre “ele” ;)
Cele bune
Multumesc, Tony. Multumesc si pentru provocare, s-ar putea sa nu raspund la ea pentru ca rareori scriu articole la cerere, ci mai degraba dintr-o pasiune interioara a momentului, in urma unor experiente acumulate. Motivul principal insa este ca ma pasioneaza foarte mult rolul barbatului in familie, societate, biserica. Daca e sa incepem lista cu cei responsabili pentru crizele de astazi, neindoielnic as incepe cu barbatii; de la ei se asteapta initiativa, responsabilitatea, cadrul in care toti ceilalti membri ai familiei sa se poata dezvolta armonios. Nu am nimic de spus pentru familiile formate si conduse de femei. Barbatii care au fost petiti de sotiile lor… pentru ei nu am nimic de spus.
Corneliu, mai sus nu era o cerere pentru un articol ci…o provocare :) E buna pasiunea pe care o ai fatza de rolul barbatului in familie etc.Chiar daca vrem sau nu vrem,totusi le avem si pe “ele” prin preajma si deaceea poate continui idea postului inceput. Data aceasta insa nu voi veni nici nu provocari si nici cu cereri :) Doar astept sa continui sau sa dezvolti ceea ce ai inceput.
Cele bune,
Tony
“Barbati ratazi” din zilele noastre sunt consecintzele a mai multor factori anteriori: egalitatea intre sexe, declaratia drepturilor copilului, “corect politik” si publicitatea. Hmmm… poate ca nu pare evidenta afirmatzia mea, dar am sa va explic punctul meu de vedere. In primele 9 luni de viatza, mama este cea care asigura hrana, adapostul, sigurantza, caldura pentru copil. Dupa nastere, mama va continua sa construiasca adapostul pentru copilul ei, va continua sa il poarte in burta ei “virtual”. Ceea ce este foarte normal. Acum intra in scena primul factor: egalitatea intre sexe. Acest concept, lansat acum 50 de ani, a transformat barbatzi in “mame-bis”. Incet incet, la cererea femeilor de a fi egale, barbatul a inceput sa se ocupe de copii, imitand mama; fara sa isi dea seama, barbati ajuta mamele sa construiasca acest adapost virtual. Al doilea factor: declaratia drepturilor copilului! Ah, ce mare tampenie. Traim intr-o societate in care “copilul poate avea totul” din punct de vedere material. In zilele noastre, din ce in ce mai rar vedem copii dare mor de foame sau care nu au cu ce sa se imbrace. Declaratia drepturilor copilului a transformat “copilul poate avea totul” in “copilul are dreptul la tot”! S-a lansat principiul “politic corect”: copilului nu trebuie sa-i lipseasca nimik pentru ca sa nu fie mai tarziu “traumatizat”. Producatorii de articole pt bebelusi/copii au folosit publicitatea (al treilea factor) la maximum pentru a schimba rolurile in sanul familiei: in momentul de fatza, copilul este “regele” in familie: mama si tata trebuie sa faca totul pentru ca sa nu-i lipseasca nimik, copilul are drepturi… nimik nu pate fi interzis copilului. Toate acestea pentru ca parintzi nu au facut diferentza intre frustrare si privatiune.
Frustrarea e absolut necesara pentru un bebelus/copil pentru a se dezvolta si a devenii matur. Rolul barbatului este de a “frustra” copilul. Este absolut aberant sa vedem copii de 5 ani care inca folosesc suzeta sau biberonul. Cand barbatul incearca sa intoduca o schimbare “Gata, trebuie sa renuntzi la suzeta” copilul opune rezistenta, va plange. Mama il va proteja (caci copilul are dreptul la tot). Barbatul, sub presiunea factorilor scrisi la inceput, va renuntza la rolul lui. Copilul are nevoie sa inteleaga, din lucruri simple, ca nu poate avea totul, ca exista lucruri care ii sunt interzise, ca este o ierarhie in familie si ca “sefii” lui sunt parintzii. Daca barbatul renunta la rolul lui de a “frustra” copilul, va devenii el insusi frustrat ca nu e capabil sa isi duca la indeplinire misiunea. Problema est grava caci in momentul de fatza, sunt din ce in ce mai multzi barbatzi care au fost crescuti fara nici o frustrare, carora li s-a spus mereu ca au dreptul la tot… iar in momentul in care devin sotzi sau tatzi, li se cere sa fie “barbatzi”. Este imposibil.
@Costin Suciu: e foarte interesanta perspectiva pe care ne-o aduci, si cred ca detine o mare doza de adevar. Mamele, intr-adevar bineintentionate, tind sa-si protejeze excesiv copiii, ajutandu-i astfel sa se bucure de prezent; dar tatii sunt “cercetasii” care scruteaza noi orizonturi si la asta se pricep cel mai bine, sa pregateasca pruncii pentru viitor. Cand tatii renunta la a-si mai pregati copiii pentru viitor concentrandu-si atentia asupra prezentului, copiii devin capriciosi si neadaptati. Fiecare membru al familiei are rolul lui nativ. Trebuiesc pastrate asa cum ne-au fost date..
Imi plac adevarurile mentionate de tine, Costin. Intradevar cred ca des ne amintim de barbati cand e vorba de responsabilitate si de femei cand e vorba de egalitate si drepturi….
Asta e tare bine spusă.. și spune la rândul ei ceva care ar trebui să ne dea de gândit serios.
Nu vad o decadere a barbatilor azi. Compar cu timpurile in care barbatii erau tunsi pentru a sti ca prin teama si impunere ei pot sa obtina calitatea lor. In fapt barbatul tipic de azi are un nivel de cultura mai mare decat era acum 20 de ani, mult mai multi au cel putin liceu daca nu universitate sau master. Chiar site-ul `recomandat` femeilor recomanda sa ii caute in sala de gimnastica, ce mi se pare natural, doarece acei barbati sunt interesati de ceea ce reprezinta musculatura (anume masculinitate). Cum expresia de barbat ratat exista si era cantata acum o generatie de Pasarea Colibri (de ex. in Alcohol), ce cred ca articolul incearca sa faca e asteptarea ca barbatul traditional va gasi sotia si o cere la parinti. Dar daca am trai pe acest stil de viata, ce in parte chiar s-a schimbat, ar insemna ca un `barbat` ce munceste cu ziua cere sotia la varsta de 16 dupa ce o peteste.
Chiar a venit secolul XXI, si eu unul, vad mai multe beneficii decat probleme