Raspundeam recent unui comentariu la un articol mai vechi, si m-am gandit sa dezvolt aici unele ganduri legate de nuante in relationarea la Isus Cristos.

Am luat in vizor cele doua atitudini anuntate in titlu: vanzarea si lepadarea. Vreau sa subliniez doar o asemanare si apoi o deosebire, lasand apoi loc la reactii care mi-ar putea da noi perspective..

Asemanarea e ca oricare dintre cele doua atitudini scoate in relief o 5trasatura de caracter precum lasitatea, sau tradarea, o latura josnica si intunecata a potentialului uman. Te dezici de cineva care ti-a fost prieten si faci ce vrei cu el; calci in picioare o bunatate care te-a mangaiat candva, musti mana care te-a hranit.

Deosebirea pe care o vad intre cele doua e ca una e mai rea decat cealalta. Adica, daca admiti cu onestitate, in rusinea ta, ca tradandu-ti prietenul astepti o rasplata, fie ei si treizeci de arginti, nu e mai rau decat sa te lepezi de el, ca de ceva care ti-e inutil si care niciodata nu ti-a folosit la ceva.

5Va aduceti aminte de Iuda si Petru? Unul Îl vinde pe Isus si admite ca niste bani in plus nu strica, iar al doilea se jura de trei ori ca nici macar nu Îl cunoaste: “De ce as fi interesat sa-L fi cunoscut? Nu cred ca pot castiga ceva de pe urma Lui!”

Consider ca, comertul interprins de unii nu e mai prejos decat lepadarea celor care Il cunosc deja mai intim, mai indeaproape – lepadare in acele situatii de criza, situatii “inteligente” cand trebuie sa-ti scapi pielea. Totusi, din cei doi, tot cel ce L-a cunoscut mai indeaproape pe Isus (adica Petru, cel ce s-a lepadat de El) a avut o sansa de reabilitare. Numai Dumnezeu mai stie cat har a cheltuit cu noi, cu fiecare in parte…

Nu stiu daca ai admite ca L-ai vandut pe Isus pana acum, dar… obisnuiesti sa te lepezi des de El?

Related Posts: