Daca cei mai multi dintre noi stiu sa localizeze imediat in Genesa, prima carte a Bibliei, locul unde Moise scrie ca “La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamantul”, unii poate stiti ca si evanghelistul Ioan are perspectiva lui: “La inceput a fost Cuvantul…”. Daca in atentia lui Moise este actiunea si accentul pus pe verbul “a face“, ei bine primul verb folosit de Ioan este verbul “a fi“.
Ioan ne proiecteaza cu mult inainte de actiunea de creere intreprinsa de Dumnezeu. Pai, si atunci sunt doua inceputuri?! Nimic mai evident! Moise ne initiaza in misterele creatiei lui Dumnezeu, in timp ce Ioan ne da un insight cu privire la “cine a fost mai intai, oul sau gaina”. Inainte ca Dumnezeu sa creeze lumea, a fost El, Cuvantul, care era Dumnezeu Insusi.
Insa Biblia mai cuprinde si alte texte care ne arunca lumina cu privire la expresia “la inceput”. Va dau acum doar exemplul Epistolei lui Pavel catre Efeseni. Se pare ca Pavel este cel mai neastamparat in curiozitatea lui, sfredelind in tainele lui Dumnezeu, in masura in care Dumnezeu ii deschide noi orizonturi…: “In El [Cristos], Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte ca sa fim infiati prin Isus Cristos…”
Ca importanta, imediat dupa revelatia lui Ioan cu privire la Fiinta lui Dumnezeu, nu este creatia “lui Moise” in sine, ci planul de infiere a unor oameni care aveau sa fie creati imperfecti datorita capacitatii de a cadea in pacat, dar perfectibili prin infierea prin Isus Cristos. Practic, Pavel sulbiniaza importanta ordinii ca, inainte ca Dumneze sa se suflece la maini, El a prestabilit ca omul pe care il va crea sa fie “sfant si fara pata inaintea Lui”, iar lucrul acesta nu ar fi posibil decat daca in prealabil omul ar fi infiat prin Cristos.
Nu te poti da “jmecher” inaintea lui Dumnezeu, atat timp cat El nu te recunoaste intai ca si fiu. Pe de alta parte, daca esti intr-adevar copilul Lui, atunci viata ta va trebui ca de la sine sa reflecte realitatea ca deja esti fiul Lui (cu tot cu regretabilele tale erori). Dar in nici un caz sa te comporti ca si cum ai incerca sa-L corupi pe Dumnezeu: “Doamne, fa-ma si pe mine un copil al Tau, dar unul mai de mana a doua; stii… vreau sa imi mai pot permite si eu una alta…”. In nici un caz, Dumnezeu nu are “fii sub acoperire.”
Daca vei sa faci stiinta din cercetarile tale cu privire la tot ce exista, va trebui sa treci dincolo de inceputul actiunii, si sa vezi schita romanului inainte de a fi scris. Si acolo ai acces doar in masura in care esti captivat de Persoana celui ce a spus “Eu sunt Cel ce sunt“. Ce ramane atunci de facut?
