De ce se confunda asa usor “darul deosebirii duhurilor” cu “duhul de critica”? Unii afirma ca nu pot sa taca atunci cand sesizeaza intre oameni o neregula care trebuie evidentiata, criticata si condamnata, si, cu vadita stima de sine, afirma ca asta inseamna sa ai discernamant. Cum se face, insa, ca nu observa niciodata lucrurile bune?! Stiti povestea cu musca si albina care, iesind din ograda unui fermier, au inceput sa povesteasca fiecare ce au gasit in ograda bietului om; doar ca vizitasera locuri diferite.
“Noi nu inchidem ochii la pacat!” pretind unii care vor sa para spirituali, dar nici nu intind o mana de ajutor. Aici nu mai e vorba de discernamant, ci de caracter. Nu v-ati intrebat niciodata de ce nu gasesti nici un post de radio/canal de televiziune/cotidian care sa dea doar vesti bune? Pentru ca asta ar insemna ca nu are “discernamant” (!???).
E adevarat, in perioada antedecembrista, nu se auzea despre actiunile antisociale, pentru ca trebuia aparata imaginea socialismului. Asa ca, erau mediatizate doar stirile despre “pionieri” si “cutezatori”. Acum, insa, am cazut in extrema cealalta. Oamenii sunt avizi dupa stiri sinistre despre crime, violuri, jafuri si talharii, si Mel Gibson alimenteaza chiar setea dupa sange si violenta a “credinciosilor” cu un film pe masura, esuand jalnic in incercarea de a parea mai spiritual.
“Ia-ti LIBERTATEA sa citesti ce conteaza” este sloganul unui cotidian, care de fapt ii subjuga pe “masculii” ce vor sa-si clateasca ochii de la prima ora a diminetii cu imagini fara de care ziarul nu s-ar mai vinde, luandu-le de fapt, in felul acesta, LIBERTATEA unei minti curate.
Daca asa sta treaba, atunci m-am decis ca de astazi sa povestesc si eu altfel de lucruri pe care le intalnim sub soare, dar pe care parca nu le observa nimeni.
Iata, spre exemplu, un domn in metrou care, de-abia daca a calcat din greseala pantoful unui concetatean, ca imediat isi si cere scuze: “Pardon!”. In marea inghesuiala de pe scara unui autobuz, aud pe un domn in varsta spunand unui tanar: “Iarta-ma!” (!!!). Un tanar nu renunta pana cand nu gaseste un cos de gunoi in care sa arunce sticla al carei continut tocmai il savurase. Un altul, tocmai si-a scapat sticla pe jos, dar aplecandu-se sa reintre in posesia ei, afecteaza circulatia altei persoane, careia se simte dator sa isi ceara scuze. Altcineva nu nimereste cosul de gunoi atunci cand arunca hartia, asa ca nu pleaca mai departe, ci se intoarce, se apleaca si mai incearca si a doua si a treia oara, pana cand hartia ajunge la destinatie.
Sunt lucruri frumoase, care exista, sunt la fel de reale ca si “celelalte”, chiar daca, pe acestea parca nimeni nu le observa. Si imi place sa le remarc pentru ca incepe sa-mi creasca stima de sine ca sunt om si nu “…” altceva. Imi place sa vad demnitate umana, si asta ma face sa ma simt mai aproape de Cel ce a creat lumea in care sunt chirias o vreme. Da, privita din acest punct de vedere, de ce adica n-am putea recunoaste ca “La Vita e Bella”!
“Ia-ti LIBERTATEA sa citesti ce conteaza este sloganul unui cotidian, care de fapt ii subjuga pe masculii ce vor sa-si clateasca ochii de la prima ora a diminetii cu imagini fara de care ziarul nu s-ar mai vinde, luandu-le de fapt, in felul acesta, LIBERTATEA unei minti curate.”
-subscriu total si nu pt k am o aversiune profunda si nefondata(??) fata de presa scrisa, dar mai ales pentru ca in general m-am regasit in ce ai scris tu. ca si tanar inconjurat de tineri, prezenta oamenilor ‘influenti in felul lumii’ in jurul meu, a oamenilor care nu se respecta pe ei insisi, oameni vulgari din mai multe puncte de vedere, prezenta lor in jurul meu uneori ma face sa ma simt inferioara, dar inferioara din ce punct de vedere? inferioara pentru ca am ales sa am standarde inalte, sa tinesc sus, sa traiesc curat, sa nu imi inchid ochii in fata adevarului? si dup-aia imi revin si imi dau o palma peste fata (figurativ): “ce bine!” imi spun si ma gandesc la toate favorurile divine pe care nu le merit si de care beneficiez totusi. si imi mai zic ceva: “alo! eu ar trebui sa fiu aia care influenteaza. . .dar nu pentru ca sunt eu cu motz ci pentru ca am experimentat pe propria piele ceva mai inalt pe care vreau sa-l impartasesc cu altii”.
hai sa fim DEMNI!! bravo corneliu :)
Este bine să apreciem şi lucrurile bune, mai ales că avem ce învăţa de la unele dintre ele. Totuşi, trebuie să nu cădem în ”cealaltă extremă”.
Am citit si mi-a placut (2)
Doamne ajută!
sincera sa fiu nu-mi place deloc sa ma uit la stiri, nu-mi plac filmele violente. Sunt sigura ca lumea este plina de lucruri frumoase, dar ce greu este sa le vezi cand esti in Bucurestiul asta aglomerat, cand esti cu mintea la cum sa rezolvi cutare si cutare problema, cand te simti jignit de multi din cei din jur si colac peste pupaza, mai ai si colocviu la anatomie…o gramada de invatat!!! As vrea sa fiu altfel intr-o astfel de lume, as vrea ca oamenii sa vada ceva diferit in mine, sa fiu o Biblie deschisa pentru cei din jurul meu, dar inca ma intreb ce inseamna practic sa fii altfel? Corneliu, te rog explica!!
Ce inseamna sa fii altfel?… Asta ma intreb si eu si incerc sa aflu un raspuns. Ma bucur ca nu te preocupa asa de mult cum sa schimbi lumea in care traiesti, cat mai degraba sa fii tu altfel intr-o astfel de lume. Si mi se pare sanatoasa ordinea asta.
Te invit sa facem impreuna descoperirea asta. Printre altele, invat sa zambesc, chiar si asa aiurea, pe strada, si mai ales cand am tendinta sa ma incrunt si eu dupa vreme sau datorita unei figuri crispate care trece pe langa mine. Si mai mult decat fatza, incerc sa-mi educ mintea sa observe in jur mai multe binecuvantari decat blesteme. M-am saturat sa fiu musca; nu am mai suportat mirosul. Asa ca ma antrenez sa fiu albina. Pot face asta prin Cristos, care m-a eliberat, si ma invata sa ma consider ca atare. Deja iau primele lectii de zbor…
Ai observat cat de gratios este zborul unei albine? Sau mai ales cand sunt in roi, au un dans extrem de frumos! Nu se compara cu zborul orb al unei muste care se izbeste de geam pana moare, fara orizont…
Te las pe tine sa revii cu o a doua lectie dans in zbor!
[...] trafic doar cu injuraturi si vulgaritati. Nu zic sa te rupi de realitate, dar.. nici nu-ti arunca DISCERNAMANTUL la [...]
Frumoase or fi, dar cam maruntele.
@Mircea Popescu: uite, na, tocmai asta mi-am propus: sa vad lucrurile frumoase, si daca se poate incepand chiar cu cele mai mari. Un exemplu la care nu m-am gandit prea mult, dar imi trece acum prin cap: pana una alta nu platim pentru kilu’ de oxigen, asa ca respir cu pasiune :) Ca traiesc in Bucuresti, asta-i alta poveste.. :))
Cred ca fiecare avem in noi partea asta de justitiari. Sa dam pe fata nedreptatea. Uitam insa sa ne gandim cun ne-ar placea sa ni se faca noua. Daca in lumea politica, in lumea laica, asa ceva e de inteles oarecum, in lumea crestinilor, e foarte aiurea. Dreptatea e importanta, insa dragostea e mult mai importanta.
Cat despre stirile negative si violenta, cred ca se datoreaza tendintei nasturale a omului catre rau. Media nu face decat sa ne hraneasca si sa ne incurajeze pornirile naturale. De asta au mai mare priza la public lucrurile urate.
Pe ansamblu un articol care mi-a placut. S-ar putea spune ca esti naiv, insa si eu gandesc la fel ca tine. :)
@Florin Puscas: mda, greu de tinut echilibrul intre dreptate si dragoste, intre fermitate si tandrete in general. Bine-ai venit in clubul naivilor :D Mai exact, cum ai descrie clubul nostru proaspat format? Try to be more specific, thanks a lot!
mi-a plăcut aia cu “musca şi albina”… cre’ că de multe ori mă comport ca o muscă, îîh!
@Teo: sincer, si eu lupt cu astfel de tendinte. Nu ar fi caraghios sa vezi o albina umbland pe unde umbla musca? Cam asa de caraghiosi suntem noi cateodata. Pacat.. But, God have merci on us!
frumos spus. eu numesc „România reală” pe toți cei ce se comportă normal (într-o societate în care anormalul devine tot mai mult normă). am întâlnit destul de des și altfel de români și-mi place să cred că mai există speranțe în legătură cu această țară
Pe bune, ai observat? Pe masura ce casti ochii doar la violenta si la nefast, doar asta vei incepe de fapt sa vezi tot mai preponderent, si ce e mai tragic e ca incepe sa-ti afecteze gandirea si apoi inevitabil comportamentul. Dar Romania noastra… “Romania reala” e frumoasa, domne ;)
Fac si eu o paranteza, usor off-topic: daca The Sun e cel mai vandut cotidian in UK, asta nu inseamna ca e o tara de dobitoci. :-) Tabloidele isi au publicul lor peste tot.
Exemple de genul celor pe care le-ai dat, din cotidian, sunt multe. Tot mai multe. Si da, imi place. Am vazut pitipoanca de 17 ani, the Bamboo-type, aruncand guma de mestecat inspre gunoi, ratand tinta, si aplecandu-se dupa guma plina de jeg ca sa o puna IN gunoi.
E bine. :-)
Corect, n-am putea spune asta despre UK. Si nici nu stiam de The Sun, stiu doar lucrurile bune :D Glumesc, dar nici nu vreau sa stiu toate relele din lumea asta, ca le am pe ale mele si crede-ma ca mi-s suficiente.
Multumesc pentru completarea imaginii cu pitzy care recicleaza corect guma de mestecat.. sper ca a impachetat-o si intr-o bucatica de hartie, nu? :)))