Pescar de oameni
Iarta-ma pentru fixurile mele.
1. Nu-mi place sa fiu inselat. Spune-mi ca nu ai, ca nu vrei, ca nu poti, ca nu acum. Te-as putea ajuta cu cea mai mare placere cu cat imi sta in putinta, daca ceri ajutor. Dar nu ma trage la cantar. Te voi suferi foarte greu pentru asta.
2. Nu-mi place sa intri peste mine in timp ce vorbesc. Sa mai spui si “scuze!” dar sa nu dai inapoi, ci sa ma lasi mine cu ochii la stele si tu sa-ti continui pledoaria, asa, peste mine. Asteapta pana termin ideea, iar daca nu te tine memoria, noteaza-ti ideea sa nu ti-o uiti, si ti-o voi asculta cu placere.
3. Nu-mi plac carciumele, si mai ales garile vechi imbibate de un miros intepator de bere si urina. Motiv pentru care (cel mai probabil) consumul de bere niciodata nu mi-a stimulat cresterea stimei de sine. Nu reusesc sa asociez berea, “bautura poporului”, cu nimic demn de mine.
4. Nu simt nevoia sa se precizeze sursa atunci cand sunt citat, dar in nici un caz sa te vad ca iti umfli pieptul cu emfaza, vrand sa pari ca pocnesti de desteptaciune. Esti mic daca faci asta.
5. Nu-mi place sa fiu privit compatimitor daca nu am auzit de nu stiu ce personaj care te impresioneaza pe tine; mai ales daca e de la TV. Cel mai probabil nici personajul respectiv nu a auzit de mine, deci suntem chit. Am o valoare proprie si ma simt special pentru asta. Sunt si in viata mea oameni cu greutate care au avut un impact major in dezvoltarea mea, dar nu-ti scot ochii pentru ca nu-i cunosti.
6. Nu-mi plac stirile, telenovelele, talk-show-urile si multe alte aberatii de la TV. Sunt foarte selectiv cu privire la stirile pe care le citesc, de obicei de pe net.
7. Nu mananc niciodata cozonac fara apa la indemana; simt ca nu aluneca.
8. Nu-mi plac scaparile de sub control. Betia, injuraturile si muzica data la maxim au tendinta sa ma tina departe de unii indivizi.
9. Nu-mi place sa oferi cadouri/dulciuri direct copiilor mei. Mi le inmanezi, iti multumesc, si eu le dau mai departe cand stiu ca e nevoie. Daca imi fac mofturi si nu mai mananca apoi la masa din cauza ta, ti-i aduc la usa sa te descurci, si nu vrei asta. (Mai e si o alta chestie. Cainii dresati cu profesionalism nu mananca de la straini, iar copiii mei sunt mai mult decat atat. Nu o lua personal, dar vreau ca relatia cu copiii mei sa fie una speciala)
10. Nu-mi place ca a trebuit sa scriu in felul acesta despre mine. Dar cu onestitate, astea sunt unele din limitele mele. Te rog iarta-ma, si ajuta-ma sa trec peste ele. Daca poti :D
11. Nu joc jocuri de noroc.
12. Nu fumez.
13. Nu sunt matinal.
14. Nu injur.
15. Nu ma hotarasc usor. Sunt (poate) excesiv de analitic si precaut. Nu fa misto de mine pe chestia asta.
16. Nu-mi place sa fac ceva fara sa-mi cunosc motivatia.
17. Nu-mi bat nevasta (chiar ea mi-a furnizat informatia asta peste umar :D).
18. Nu port lantisor la gat. Nici lant de 5 kg.
19. Nu citesc horoscopul.
20. Nu imi place lipsa de punctualitate.
21. Nu-mi place sa te sun eu pentru a afla ca nu mai vii la o intalnire sau ca intarzii.
22. Nu-mi place sa las radio sa mearga aiurea.
23. Nu-mi plac cersetorii insistenti.
24. Nu-mi plac vanzatorii ambulanti de la semafor.
25. Nu-mi plac spamurile din cutiile postale. Ma simt foarte agresat.
26. Nu-mi place sa fiu constrans sa fac ceva.
28. Nu-mi place sa mi se puna in gura cuvinte care nu-mi apartin.
29. Nu-mi plac arogantii de pe twitter care nu raspund la mesaje.
30. Nu-mi vine sa cred ca am gasit atatea chestii care nu-mi plac. M-as fi considerat mai putin pretentios de la viata! Multumesc pentru exercitiu, Cristi, a fost util. Mi-ar placea sa cunosc si “neajunsurile” lui Emanuel Murariu, Ionut Andrisan, Florin Andrei, si mi-ar placea sa cunosc si oameni noi.
Pe tema “30 de lucruri pe care nu le fac” au mai scris si alti doi prieteni, Alina Constantinescu si Mihai Stanescu.
Related Posts:
Fixisme
Un tip elegant iese dintr-un magazin select împingînd un coş plin cu şampanie, caviar, mezeluri fine etc.
Cînd să le bage în portbagajul BMW-ului, observă un individ slab, prăpădit, care umbla de colo-colo rupînd ierburi de la marginea drumului.
- Dar ce faci, domnule, acolo?
- Adun iarbă ca să mănînc. Trebuie să duc şi la copii, că nu mai avem nimic.
- Cum aşa?! Păi atunci, uite cartea mea de vizită şi vino să mîncaţi la mine acasă!
- E frumos din partea dumneavoastră, domnule, dar am 8 copii, plus nevasta.
- Şi mai bine! Veniţi cu toată familia!
- Sunteţi foarte generos! Numai că, din copii, unii sunt deja căsătoriţi, au şi ei copii.
- N-are-a face, să vină toţi! La mine acasă iarba e uite-aşa de înaltă, dacă sunteţi mulţi, în 3 ore terminaţi!.
Într-un sat, un preot merge la slujbă. Lângă biserică, vede un măgar mort într-un accident de maşină şi sună imediat la poliţie.
- Sunt preotul satului. Am găsit un măgar mort.
- Şi ce, zice poliţistul ironic, vreţi să-l îngropaţi cu popă?
- Nu, zice preotul, eu doar am anunţat familia.
= = =
Un vânător cedează cicalelilor nevesti-si şi o ia la vânătoare. Acolo îi explică cum se ţine puşca, cum se ţinteşte, cum se apasă pe trăgaci. Îi mai spune, de asemeni, că atunci când a împuşcat un animal să se grăbească la el , ca nu cumva un alt vânator să-şi însuşească trofeul.
După puţin timp aude dinspre nevastă-sa o împuscătură şi vociferari. Porneşte într-acolo şi o vede pe nevastă-sa certânduse zdravăn cu un alt vânător asupra unui leş de animal.
Apropiindu-se, îl aude pe vânător strigând:
- Bine duduie, bine, e-n ordine, ne-am înţeles, cerbul e al dumitale. Dar lasă-mă cel puţin să scot şaua de pe el.
= = =
In strada era o babuta ce vindea seminte la 5000 lei portia. Un tanar ce trecea des pe acolo ii lasa tot timpul 5000 din mila, dar nu-si lua niciodata cosul cu seminte.
Intr-o dimineata, batrana il opreste, vrand sa-i spuna ceva, dar tanarul o intreaba primul:
-Vrei sa ma intrebi de ce nu iau semintele?
-Nuu, nuu. vreau sa-ti spun ca s-a scumpit, e 10.000 acum, maica!
Related Posts:
Lecţie de fiscalitate
Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”
(Autor necunoscut)
Related Posts:
Ciudata poveste a “înălţării”
Trebuie să admitem: să pretinzi că eşti creştin înseamnă ori să fii nebun de legat, ori mincinos incurabil. Adică, ori să crezi totul până la capăt, ori să fii neserios şi de doi bani. [1] Când zic “nebun de legat” mă raportez la apatia ştiinţifică a relativităţii absolute dintr-o posmodernitate căreia, iată, i-am fost dăruiţi. [2] Iar când zic “neserios şi de doi bani” mă refer la faptul că nu convingi nici o muscă de ceea ce pretinzi că tu crezi, datorită unui comportament care îţi contrazice pretinsele-ţi valori.
Trebuie să fii nebun să crezi că există un Dumnezeu pe care nu L-ai văzut niciodată în viaţa ta. Să mai crezi şi că misteriosul Dumnezeu a creat lumea din nimic. Apoi, că i-a tunat prin cap să se întrupeze, vezi tu, intr-un chip asemeni ţie, că-i era drag să-şi viziteze creaturile muritoare şi răzvrătite pe de-asupra. Şi se naşte semit (!). Apoi, absurda pretenţie că a fost născut de o virgină. Doar gândeşte-te puţin! Apoi, linişte până la vârsta de 30 de ani şi apare deodată pe scena socio-spirituală şi agită masele, nefăcând nimic, decât bine, bine şi iar bine oamenilor, neîndreptându-se spre nici o carieră, să lase ceva palpabil în urma Lui., să fi scris vreo carte, măcar. La nici 4 ani de la apariţia Lui în public, viaţa îi este curmată sec, în timpul unei sărbători naţionale. Sărbătoarea îşi vede de cursul ei, dar El nu se linişteşte din făcut năzbâtii, şi iată că învie după nici trei zile şi bântuie străzile Ierusalimului, stârnind panică în chiar rândurile propriilor Lui foşti acoliţi.
Dar povestea nu se termină aici. După ce că nu-i place în mormânt, de data asta chiar întinde coarda: exagerează o demonstraţie de levitaţie în faţa ucenicilor Lui, până acolo că se ridică în văzul lor, de la nivelul solului, şi se înalţă, se înalţă, şi se tot înalţă, şi continuă să se înalţe, şi gluma se îngroaşă atunci când El dispare cu totul şi ucenicii Lui rămân la propriu cu ochii în soare. Să mai menţionăm şi promisiunea Lui ca va reveni, deja după mii de ani, tot la fel cum S-a şi ridicat?..
Să revenim puţin la discuţia noastră. Eşti penibil dacă zici că eşti creştin şi nu crezi toate astea până la ultimul detaliu (şi încă alte multe detalii te aşteaptă dacă te apuci să citeşti Biblia!), eşti o contradicţie de termeni (creştin = urmaş al lui Cristos).
Dar dacă crezi că Dumnezeu e Creatorul tău; că ai devenit rebel prin pornirile tale; că faptele tale bune nu te-au putut apropia de El prin religie, ci doar faptele Lui bune te-au repus în comuniune cu El; că a murit şi a înviat de fapt pentru tine; că S-a ridicat de pe pământ doar considerând că scopul Lui a fost atins; că va reveni pentru răsplătirea celor ce I-au crezut povestea şi pentru judecata celor ce nu I-au crezut-o; ei bine, dacă toate astea se leagă pentru tine şi au sens şi reprezintă convingerile tale, atunci tot n-ai scăpat: eşti condamnat să fii tratat ca nebun de contemporanii tăi.
Deci ori trăieşti după cum zici că crezi, ori crezi după cum văd că trăieşti. Dar va trebui să te hotărăşti pentru care motiv vei fi, oricum, considerat nebun.
Related Posts:
Peste zece ani
Related Posts:
Nu există decizii grele
Există doar consecinţe pe care nu ni le asumăm. Bineînţeles, din diferite motive; motive care ne aparţin şi nu e nimeni vinovat pentru asta. Şi atunci, problema nu se pune dacă să iau o anumită decizie sau nu, ci dacă sunt gata să-mi asum consecinţele.
Altfel, ne întoarcem la eterna problemă a îndoielnicului: “să mă decid… să nu mă decid…” şi batem pasul pe loc iar trenul pleacă din gară. Iar dacă nu sunt gata să-mi asum consecinţele, ar trebui să mă şterg la gură de prea multul salivat şi să-mi văd de drum. E ca şi cum aş vrea să ajung la Viena, cu avionul, dar cu pretenţia să mă ţină pilotul în braţe.
Odată ce mi-am lămurit aspectul
cu deciziile şi consecinţele, nu rămâne decât să mă ocup mai îndeaproape de consecinţe. O altă acuză pe care mi-o aduc de multe ori e că nu cunosc consecinţele şi tocmai asta mă sperie şi mă face indecis.
Însă dacă sunt onest cu mine, ştiu bine că motivul pentru care cele mai multe decizii au rămas neluate a fost tocmai pentru că am cunoscut potenţiale consecinţe dar nu mi le-am asumat şi ne întoarcem la problema cu pilotul şi zborul nostru spre Viena.
Aşa îmi explic faptul că nici până acum nu m-am pronunţat în privinţa multor decizii pe care până acum ar fi trebuit să le iau. Dar şi mai multe sunt deciziile pentru care mi-am asumat responsabilitatea de a le suporta consecinţele, şi sunt fericit. Atunci de ce ne chinuim aşa de mult când vine vorba de a lua o decizie?!?!!
Related Posts:
Curajul de a-ţi cuceri curajul
Încerc să înţeleg ce îi diferenţiază pe unii de alţii în privinţa curajului. Aş intenţiona să dezbat mai mult şi în privinţa definirii termenului în situaţiile practice de zi cu zi, însă mă limitez deocamdată doar la a mă învârti în jurul ideii de dipoziţie în asumarea unor riscuri pentru atingerea unui scop propus.
Mai mult însă mă interesează care sunt acei factori care te determină să îţi asumi riscul de a ieşi din zona de confort, de frică, de delăsare sau cum vreţi să o numiţi. Cum îşi poate cineva învinge teama de eşec, teama de a fi rănit, sau poate teama de tot ce înseamnă nou, lipsa de experienţă sau orice alte motive care ne-ar putea convinge că “nu merită”.
Încerc aici o enumerare a acestor factori “încurajatori” şi o scurtă descriere a lor, aşa cum i-am descoperit eu:
1. Acumularea motivaţiilor. Înainte de a ieşi la atac, trebuie să fii tu însuţi convins că merită. Altfel, nimeni în lumea asta nu-şi va asuma riscuri pentru nişte închipuiri. Spune-mi care îţi este motivaţia, şi aş putea să-ţi spun ce şanse de reuşită ai.
2. Satisfacţia de a încerca ceva nou. Când eşti sătul de cât ai bătut pasul pe loc, te “inervezi” şi nu-ţi mai stă nimeni în cale. Tocmai ai atins o limită a frustrării, a nemulţumirii. Te-ai săturat să tremuri de frică sau de foame, sau de statutul social sau de imaginea proastă pe care o ai despre tine. Ajungi la o astfel de epuizare încât îţi vine mintea la cap şi-ţi zici: “M-am săturat, nu-mi mai place aici! Mâine dimineaţă ridicăm tabăra!”. Să vezi atunci ce plăcere descoperi în a încerca ceva nou :)
3. Încurajarea din partea altora. Când ceea ce vezi tu din interior îţi mai este confirmat obiectiv şi de către alţii dintr-o altă perspectivă, ai putea experimenta sentimentul că mergi la sigur! Aşadar, împărtăşeşte cu alţii pasiunea ta.
4. Garanţia expertului. Ai parte de un bonus atunci când cineva care a mai trecut pe uliţa pe care treci tu acum îţi arată rezultate palpabile. Când drumul de dinaintea ta e deja bătătorit (şi mai totdeauna este aşa), aproape că e floare la ureche.. şi mai e şi-un Dumnezeu deasupra!
5. Asumarea riscurilor. Nu, nimeni nu s-a născut expert, ci toţi am mers întâi în patru labe de-a baua. Ba chiar, cu toţii am fost purtaţi cândva în braţe de altcineva. Dar ce-i care şi-au asumat riscurile nu doar că sunt acum bipezi, dar poate chiar poartă pe alţii pe braţe. Aşadar, toate pânzele sus!
6. Răsplată care să merite. Se aseamănă cu primul punct, şi totuşi e o diferenţă. Teama de a pierde te poate constrânge să faci acte “nebuneşti” uneori. Însă când ştii ce câştigi, conştientizezi doza de curaj de care ai nevoie pentru a şi rămâne în viaţă să te bucuri de rezultate, nu doar să fii bucuros că mori atingându-ţi idealul.
Să văd ce-mi mai vine în minte… Mi-a scăpat ceva?
teo constantinescu (22)
miRcea (17)
mnobineknume (16)
Corneliu Rotar (13)
Daniel (8)
Brainerd (7)
Marius Zărnescu (6)
Alina (5)
starchim01 (5)
taktu (5)
Danniel (4)
peze (4)